2ra-1580/19 — evacuarea din imobil fără acordarea altui spatiu locativ și retragerea vizei de reședință

2ra-1580/19 — evacuarea din imobil fără acordarea altui spatiu locativ și retragerea vizei de reședință (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1580/2019

prima instanță, Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, judecător: (C. Crețu)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (S. Iorgov, O. Cojocaru, E. Clim)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Strună,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Strună

împotriva lui Sergiu Strună cu privire la evacuarea din bunul imobil fără acordarea

altui spațiu locativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Sergiu Strună și s-a menținut hotărârea din

20 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă :

La data de 16 iunie 2017 Larisa Strună, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Sergiu Strună cu privire la evacuarea din bunul imobil fără

acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Larisa Strună a indicat că la 18 septembrie

2012 a fost desfăcută căsătoria dintre Larisa Strună și Sergiu Strună conform

certificatului de divorț nr. 183, eliberat de Oficiul Stare Civilă Ialoveni, fără

partajarea averii. La momentul divorțului, averea comună a soților constituia o casă

de vacanță în or. Ialoveni (Tovărășirea „Zarea”) și de comun acord au convenit că

ea nu va fi împărțită și vă rămânea în folosul copiilor pe viitor. Anterior, în anul

2003, apartamentul și bunurile materiale, aflate în posesia familiei lor, au fost

vândute pentru a avea posibilitatea de a se stabili cu traiul peste hotare. Pe banii

câștigați au emigrat în Canada cu toată familia (ea, soțul - Strună Sergiu și doi

copii minori). Dar, la inițiativa, insistență a pârâtului Sergiu Strună, peste 7 luni, în

2004, au revenit împreună la locul de baștină, unde s-au stabilit cu traiul în casa

mamei sale Varvara Lupu, pe adresa or. Ialoveni, str. xxxx, nr. 6x.

Reclamanta Larisa Strună, a menționat că înainte de emigrare, la data de

17 decembrie 2003, mama reclamantei Varvara Lupu, i-a testat toată averea, care îi

va aparține la data decesului, inclusiv și casa de locuit de pe adresa menționată.

1

Reclamanta Larisa Strună a susținut că după întoarcere, conflictele familiare

deja existente s-au intensificat, neînțelegerile între ei au devenit tot mai frecvente și

acute. Din partea soțului în adresa sa s-a început provocarea stărilor de tensiune și

de suferință psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare. În urma unui

act de violență fizică în prezența copiilor, la 06 august 2012 a depus plângere la

sectorul de poliție Ialoveni. Pe cale amiabilă au convenit să divorțeze și să

locuiască separat. În pofida promisiunilor sale, la rugămintea și, apoi, la insistența

reclamantei, pârâtul Sergiu Strună până în prezent prelungește să locuiască timp de

5 ani în imobilul care aparține reclamantei. După decesul mamei sale, reclamanta a

intrat în posesia casei de pe adresa or. Ialoveni, str. xxxxx, nr. 6x.

Reclamanta Larisa Strună a afirmat că pe parcursul întregii perioade de după

divorț în permanență înainte de plecarea sa la serviciu, după serviciu, noaptea, îi

este încălcată sistematic liniștea în casă, este prezentă violența psihologică și

anume: prin impunerea voinței pârâtului și a controlului personal, distrugerea

obiectelor personale, înjurare, insultare, poreclire, șantajare, amenințări verbale,

acte de gelozie, impunerea izolării totale de familie, de comunitate, de rude și

prieteni.

Reclamanta a invocat că din cauza situației create, conflictele au devenit tot

mai acute, iar viața în aceeași locuință a devenit insuportabilă iar ea a fost nevoită

să plece de acasă, începând cu luna ianuarie 2016 până în iunie 2016 a fost nevoită

să închirieze un apartament ca să poată trăi în liniște și ca să poată merge la

serviciu să-și îndeplinească cerințele și sarcinile înaintate.

Reclamanta a susținut că din cauza insistenței și amenințărilor pârâtului de a-i

face probleme la serviciu a revenit acasă. Dar din nou au continuat: violența

psihologică, actele de gelozie, impunerea izolării (de societate, rude, prieteni,

familie), impunerea de a părăsi locuința, care, de fapt, îi aparține integral. In cazul

în care nu va respecta cerințele înaintate de dumnealui, a fost amenințată, că va fi

internată la spitalul de psihiatrie.

Reclamanta Larisa Strună a declarat că a fost nevoită să plece iarăși pe 4 luni

de acasă. De fiecare dată când revenea acasă găsea facturile pentru serviciile

comunale neachitate în sume mari, pe care a fost nevoită să le achite. În urma

conflictelor și amenințărilor, reclamanta a fost nevoită să depună cerere la

Inspectoratul de Poliție Ialoveni pentru a lua măsuri în privința pârâtului și de a

preveni unele situații de violență. Luând în considerație faptul, că conviețuirea

împreună sub același acoperiș cu Sergiu Strună, în casa părinților reclamantei este

imposibilă, iar ultimul refuză benevol să elibereze casa, pentru a avea dreptul de a-

și utiliza bunurile, care îi aparțin, pentru a preîntâmpina pericolul asupra securității

și bunăstării personale, a fost nevoită să se adreseze în instanță cu cerere privind

evacuarea lui Strună Sergiu din locuință.

Reclamanta Larisa Strună a solicitat admiterea acțiunii, evacuarea din imobil

fără acordarea unui alt spațiu locativ și retragerea vizei de reședință a lui Sergiu

Strună din imobilul situat în or. Ialoveni str. xxxxxx, nr. 6x.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Strună împotriva

lui Sergiu Strună cu privire la evacuarea din imobil, s-a dispus evacuarea lui

Sergiu Strună din imobilul situat în or. Ialoveni str. Fructelor, nr. 6 fără acordarea

unui alt spațiu locativ.

2

Prin încheierea din 16 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea lui Sergiu Strună privind repunerea în termen a cererii de apel.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Sergiu Strună și s-a menținut hotărârea din 20 aprilie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Larisa Strună împotriva lui Sergiu Strună cu privire la

evacuarea din bunul imobil fără acordarea altui spațiu locativ.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că conform

testamentului nr. 8009 din 17 decembrie 2003, întocmit la notarul V. Nagacevschi,

Varvara Lupu, a testat toată averea ce îi va aparține la momentul decesului său,

inclusiv casa de locuit cu lotul de pe lângă casă, situate pe adresa, or. Ialoveni, str.

Xxxxxx, nr. 6, pe numele fiicei sale, Larisa Strună. Bunul imobil, teren cu numărul

cadastral 5501xxx.060 și construcția cu numărul cadastral 550xxxxx.060.01,

amplasate în or. Ialoveni str. Fructelor, nr. 6, conform datelor organului cadastral,

aparține în exclusivitate reclamantei Larisa Strună, nu face parte din bunurile

proprietate în devălmășie a soților, fiind dobândită de proprietară în temeiul

certificatului de moștenitor nr. 72x0 din 16 martie 2017.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că nu a fost citat

despre locul, data și ora ședințelor de judecată în cadrul instanței de fond, or

potrivit materialelor pricinii, se atestă că plicurile cu citațiile expediate lui Strună

Sergiu au fost restituite cu mențiunea factorului poștal „nereclamat”. Astfel,

instanța a dispus citarea publică a pârâtului Sergiu Strună. Prin urmare, procedura

de citare legală în privința lui Sergiu Strună a fost respectată. Nu poate fi reținut

drept argument în vederea admiterii cererii de apel nici faptul că Sergiu Strună nu

are unde trăi în cazul evacuării.

Instanța de apel a menționat că proprietatea privată consacră dreptul

titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și

perpetuu, în limitele stabilite de lege. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană consacră dreptul la respectarea bunurilor. Astfel orice persoană fizică

sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de

lege și de principiile generale ale dreptului international.

De asemenea, instanța de apel a indicat că Larisa Strună este titularul

dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, este singurul îndreptățit să

exercite atributele acestui drept, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, fără ca o

altă persoană să intervină în vreun mod în exercițiul dreptului său. Prin urmare,

proprietarul bunului poate cere în justiție, obligarea terțului care ocupă un imobil

fără titlu legal locativ, la respectarea acestui drept. Proprietarul poate apela la

acțiunea în evacuare pentru considerentul că ocuparea unui spațiu fără nici un titlu

reprezintă o obligație corelativă a dreptului de folosință, ca drept propriu de a nu i

se aduce nici o atingere.

Instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de

fond, argumentele apelantului fiind neîntemeiate, instanța de apel ajungând la

concluzia de a respinge apelul declarat de Sergiu Strună și a menține hotărârea

primei instanțe.

La 17 iunie 2019, Sergiu Strună, a declarat recurs împotriva deciziei din

11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

3

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul Sergiu Strună, a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel și hotărărea instanței de fond, le consideră

vădit ilegale și neîntemeiate, care urmează a fi casată deoarece instanța de apel la

pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Recurentul Sergiu Strună, a menționat că instanța de apel la soluționarea

pricinii a apreciat eronat circumstanțele cauzei și anume faptul că cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată.

Recurentul Sergiu Strună, a relatat că nu este de acord cu concluziile

instanței de apel precum că procedura de citare legală în instanța de fond a fost

îndeplinită cu respectarea tuturor prevederilor legale. Deoarece nefiind prezent în

ședința de judecată a instanței de fond nu a avut posibilitatea să beneficieze în

plină măsură de dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. Astfel,

hotărîrile pronunțate împotriva sa au afectat grav drepturile sale de abitație în casa

de pe str. Fructelor, nr. 6 or. Ialoveni, iar procedura de examinare a cererii de

chemare în judecată a fost una intransparentă și formală.

Totodată, recurentul a specificat că reclamanta Larisa Strună, cunoștea de

faptul că pîrîtul Sergiu Strună deține cetățenia Ucrainei și permanent cunoștea

locul aflării sale, mai mult ca atât dispunea și de numărul său de telefon, care cu

ușurință a putut să-l comunice instanței de judecată pentru ca să fie citat în instanța

de judecată. Astfel reclamanta cu rea-credință a ascuns această informație de la

instanța de judecată pentru a avea posibilitate să examineze cauza în absența sa.

Mai mult ca atît, instanța de judecată pînă a dispune citarea publică urma să

verifice dacă reclamanta a epuizat toate căile de stabilire a locului de aflare și de

citare a lui în instanța de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 14 februarie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 1635 (f.d. 92),

fiind recepționată de recurentul Sergiu Strună la data de 18 mai 2019, fapt ce se

confirmă prin cererea, anexată la materialele cauzei (f.d. 93).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Sergiu Strună, la data de 17 iunie 2019, cu respectarea termenului prevăzut la

art. 434 Cod de procedură civilă.

La 09 iulie 2019, în adresa intimatei Larisa Strună a fost expediată copia

recursului declarat de Sergiu Strună, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 06 august 2019 Larisa Stună a depus referință prin care a solicitat

adoptarea unei hotărârii legale și întemeiate.

Examinând temeiurile recursului declarat de Sergiu Strună, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu Strună, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Sergiu Strună, se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Sergiu Strună, nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

5

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Sergiu Strună.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Strună, împotriva

deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Larisa Strună împotriva lui Sergiu Strună cu

privire la evacuarea din bunul imobil fără acordarea altui spațiu locativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

6