3ra-837/19 — contestarea actului administrativ

3ra-837/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-837/19

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (I.Rabei)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A.Corcenco, D.Stănilă, D.Corolevschi)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Scorpan Constantin împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Râșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani

c o n s t a t ă

La 05 septembrie 2018 Scorpan Constantin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani și Casei Naționale

de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei nr.X-02/995 din 27 iunie 2018 și

a răspunsului nr.S-1555/18 din 16 august 2018, cu obligarea Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Râșcani de a recalcula și include în vechimea de muncă perioada

de patru ani, două luni și opt zile.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în perioada 01 mai 1994 — 18

decembrie 2009, a efectuat serviciul în organele afacerilor interne. La data de 18

decembrie 2009 a fost concediat cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI. Reieșind

din vechimea de muncă, inclusiv serviciul militar în perioada 10 octombrie 1985-16

mai 1993, începând cu 18 decembrie 2009, i-a fost stabilită pensie în baza Legii nr.

1544 din 23 iunie 1993 privind asigurări cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, în mărimea de 62%

din suma soldei. Dar, la calcularea vechimii în muncă, în cazul său, nu a fost luat în

considerare faptul că în perioada 16 octombrie 1995 - 24 decembrie 1999, în termen

de 4 ani 2 luni și 8 zile a ocupat funcția de șef al izolatorului de detenție provizorie

al CPR Rîșcani.

Conform lit. d) pct. 8 din Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie

1994 cu privire la modul de calculare a vechimii de muncă, stabilirea și plata

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor

Centrului Național Anticorupție, în calcul vechimii în muncă pentru serviciu în

izolatoarele de urmărire penală se aplică înlesnire - două luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu.

Conform prevederilor din lit.c), art. 18 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, în

vechimea de muncă, timpul de îndeplinire a serviciului în condiții deosebite se

include în condițiile avantajoase.

Astfel, la calcularea vechimii în muncă pentru acordarea pensiei, în mod

nejustificat nu au fost incluse în vechimea de muncă 4 ani, 2 luni și 8 zile.

Respectiv, mărimea pensiei, ținând cont de adaosul de 3%, prevăzut de lit.a), art. 14

al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, ar fi trebuit să fie majorată la maximum 75%

din suma soldei.

A susținut că, la data de 11 august 2018, s-a adresat la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Rîșcani cu privire la corectarea greșelii omise și recalcularea

pensiei în condițiile art. 61 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.

La fel, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani nr. X-02/995

din 27 iunie 2018, i-a fost refuzat în recalcularea pensiei, refuz pe care îl consideră

ilegal și neîntemeiat. Or, Decizia respectivă are un caracter abstract, neargumentat

și formal.

Astfel, nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Rîșcani privind refuzul în recalcularea pensiei, la 17 iulie 2018, a contestat decizia

dată în baza art. 14 al Legii contenciosului administrativ.

Prin scrisoarea nr. S-1555/18 din data de 16 august 2018, cererea sa prealabilă a

fost respinsă de către CNAS pe același temei ca și de către CTAS Rîșcani.

A considerat deciziile privind refuzul de a include în vechimea în muncă 4 ani

2 luni și 8 zile în baza prevederilor, prevăzute în lit. d), pct. 8 din Hotărârea

Guvernului RM nr. 79 din 21 februarie 1994, și recalcularea pensiei în baza acestor

temeiuri, ca ilegale și supuse anulării.

A solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale Asigurări Sociale Rîșcani din 27

iunie 2018 și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. X-02/995 din

27 iunie 2018, cu obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani de a

recalcula și include în vechimea muncă perioada de patru ani, două luni și opt zile.

Prin încheierea din 02 noiembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani

s-a dispus respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii înaintate de reprezentantul

CNAS cu privire la exepția de tardivitate în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de Scorpan Constantin împotriva Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

deciziei.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani

acțiunea a fost admisă integral. S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani nr. X-02/995 din 27 iunie 2018 și răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. S-1555/18 din 16 august 2018, cu obligarea Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Rîșcani de a recalcula și include în vechimea de muncă a lui

Scorpan Constantin perioada de patru ani, două luni și opt zile.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 19

2

noiembrie 2018 și încheierea din 02 noiembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul

Râșcani.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că în conformitate cu art. 1

alin.(l) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, militarii care îndeplinesc serviciu prin

contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne beneficiază de dreptul la pensie viageră pentru vechime în muncă, dacă au

vechimea respectivă în serviciu militar și în organele afacerilor interne.

Conform prevederilor art.18 lit. c) al Legii privind asigurarea cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea

pensiei, în conformitate cu art.13 lit. a) militarilor care îndeplinesc serviciu prin

contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul timpul de îndeplinire a

serviciului în condiții deosebite — în condițiile avantajoase.

Astfel, instanța de apel a menționat că la calcularea vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne se acordă înlesnirea de două luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu în izolatoarele de urmărire penală.

Instanța de apel a indicat că prin încheierea instanței de fond din 02 noiembrie

2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani s-a dispus respingerea ca fiind

neîntemeiată a cererii înaintate de reprezentantul CNAS cu privire la excepția de

tardivitate or, instanța de fond corect a concluzionat că, achitarea pensiei pentru

vechime în muncă este o prestație succesivă, și în astfel de circumstanțe dreptul

reclamantului la acțiune curge de la data la care fiecare prestație devine exigibilă,

adică de la data ultimei achitări a pensiei efectuate.

Totodată, potrivit art. 17 alin. (l) lit. a) al Legii contenciosului administrativ,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea

dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu

dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea

prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia.

În speță, reclamantul Scorpan Constantin, nefiind de acord cu răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. S-1555/18 din 16 august 2018 privind refuzul în

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă (f.d.7), s-a adresat cu prezenta cerere

de chemare în judecată la data de 05 septembrie 2018, astfel respectând termenul

prevăzut de lege de 30 zile.

Prin recursul depus la 18 mai 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

3

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei integrale la data de 13 aprilie 2019 și a fost recepționată de

către Casa Națională de Asigurări Sociale conform avizului de recepție la 17 aprilie

2019 (f.d.79).

Astfel recursul declarat la 18 mai 2019 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

4

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

5

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6