2ra-1431/19 — încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-1431/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Central ( jud. : V. Holban )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : L. Bulgac, A. Danilov, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat

„Moldasta”, reprezentată de avocatul Josan Vasile

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de

Stat „Moldasta” împotriva lui Nicolaev Nicolai cu privire la încasarea sumei

achitate sub forma de premii și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Moldasta” și menținută

hotărârea din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2017, Întreprinderea de Stat „Moldasta” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Nicolaev Nicolai solicitând încasarea a sumei de

30 800 lei cu titlu de titlu de prime acordate și suma de 924 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că, la 1 august 2012, prin

Ordinul 267-p, a fost angajat în funcția de inginer utilizarea echipamentului -

categoria 3, Serviciul Reparații, Asigurare cu energie electrică.

Începând cu luna septembrie 2016, Nicolaev Nicolai respectând prevederile

Regulamentului intern adus la cunoștința șefului nemijlocit a acestuia că, se află în

concediu medical, iar după ce va reveni la serviciu, va prezenta documentele

medicale în acest sens.

În perioada de timp, septembrie - decembrie 2016, Întreprinderea de Stat

„Moldasta” în baza actelor normative interne existente la întreprindere, acționând cu

bună credință și considerând că Nicolaev Nicolai se află în concediu medical, a

transferat în beneficiul acestuia, prime unice cu ocazia sărbătorilor profesionale,

prime de care a beneficiat întreg colectiv al întreprinderii în acea perioadă.

În calitatea sa de salariat, Nicolaev Nicolai care pretindea a fi în concediu

medical, a beneficiat din partea Întreprinderii de Stat „Moldasta” de următoarele

plăți: 6160 lei sub formă de primă acordată salariaților cu ocazia sărbătorii Ziua

1

profesională a lucrătorilor din aviația civilă, Ordinul nr.85 din 30 septembrie 2016,

6160 lei sub formă de primă acordată salariaților cu ocazia sărbătorii a 55-a

aniversare a zilei internaționale a controlorului de dirijare a traficului aerian Ordinul

nr.93 18 octombrie 2016 și suma de 18 460 lei sub formă de primă acordată

salariaților pentru rezultatele economico-financiare obținute pentru 9 luni ale anului

2016, Ordinul nr.107 din 5 decembrie 2016.

Perioada absenței de serviciu a lui Nicolaev Nicolai s-a extins pe câteva luni,

astfel reclamantul a întreprins nenumărate încercări (expedierea telegramelor,

efectuarea apelurilor telefonice) întru obținerea carorva documente confirmative a

stării de sănătate a acestuia, însă fiecare încercare întreprinsă în acest sens, se solda

cu eșec, pârâtul continua să se eschiveze de la prezentarea a oricăror documente ce

ar justifica absența acestuia de la serviciu.

La 20 ianuarie 2017, în baza sesizărilor înaintate nemijlocit de administrația

Întreprinderii de Stat „Moldasta” prin Ordinul nr.07, a demarat o anchetă de

serviciu, de competența membrilor căreia a fost cercetarea multiaspectuală tuturor

circumstanțelor absenței lui Nicolaev Nicolai de la locul de muncă.

În urma, examinării desfășurate, prin Raportul comisiei de anchetă, s-a constat

că, Nicolaev Nicolai, neîntemeiat a absentat de la serviciu, nu s-a adresat la medicul

de familie și respectiv, nici un certificat medical nu i-a fost eliberat de instituția

medico-sanitară unde fusese înregistrat, fapt confirmat prin răspunsul I. S. „Centrul

de Medicină a Aviației Civile”, nr.10 din 2 februarie 2017.

Astfel menționează reclamantul, la 8 februarie 2017, în temeiul art.86, alin.(l),

lit. h) Codul Muncii RM, a fost emis ordinul nr. 59-p, prin care Nicolaev Nicolai din

2 septembrie 2016, a fost concediat din funcția de inginer categoria 3, Serviciul

Asigurarea Procesului Tehnologic, pe motivul absenței nemotivate de la serviciu, în

perioada 2 septembrie 2016 - 8 februarie 2017.

Relatează că în urma constatării faptului că Nicolaev Nicolai neîntemeiat a

absentat de la serviciu, în perioada de timp cuprinsă între 2 septembrie 2016 - 8

februarie 2017, reclamantul a depistat că, acesta nu era în drept să beneficieze de

drepturile acordate angajaților întreprinderii, respectiv, nu era în drept să

beneficieze de mijloacele bănești acordate sub forma primelor menționate, întrucât

în perioada septembrie - decembrie 2016, Nicolaev Nicolai nu se afla în raporturi de

muncă cu Întreprinderea de Stat „Moldasta”.

Astfel, dat fiind faptul că în perioada 2 septembrie 2016 - 8 februarie 2017,

Nicolaev Nicolai intenționat a indus în eroare administrația întreprinderii

comunicând faptul că se afla în concediu medical, deși careva documente medicale

confirmative nu au fost prezentate ulterior, sunt în plin drept să considere că, prin

recepționarea de către pârât a primelor menționate supra, a avut loc o îmbogățire

fără justă cauză.

Ca consecință întreprinderea este în drept să solicite restituirea sumelor

acordate în calitate de prime, întrucât s-a constatat că acestea au fost acordate în

perioada în care, între pârât și reclamant, de fapt și de drept, nu mai existau raporturi

de muncă.

Prin hotărârea din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Moldasta”, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, Întreprinderea de Stat

2

„Moldasta”, și-a întemeiat acțiunea în baza art. 1389 alin. (1) din Codul Civil (în

redacția de până la 1 martie 2019).

La caz, pentru a fi în prezența unui raport juridic de îmbogățire fără justă cauză

este important ca îmbogățirea să se producă în lipsa unui temei legal sau

contractual.

Nicolaev Nicolai fiind angajat prin contractul individual de muncă din 1 august

2012 a activat în această funcție până la 8 februarie 2017 concediat prin ordinul

nr.59-p în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii.

Astfel ultimul a primit prime în sumă de 30800 lei în baza ordinelor, iar așa

cum este menționat în art. 130 Codul muncii, primele se includ în salariu.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 1 noiembrie 2018

Întreprinderea de Stat „Moldasta” a declarat apel împotriva hotărârii din 2

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Moldasta” și menținută hotărârea din 2

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 28 mai 2019, Întreprinderea de Stat „Moldasta” a declarat recurs împotriva

deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 2

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor menționate și emiterea unei noi hotărâri de admiterea

integrală a cererii de chemare în judecată.

Recurentul a declarat cerere de recurs în temeiul art.432, alin.(2) lit. a) și c) din

Codul de procedură civilă care statuează că se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea.

În motivare a indicat că, instanțele ierahic inferioare au omis să constate că

primele au fosta cordate de către Întreprinderea de Stat „Moldasta” din greșeală,

deoarece aceasta a fost cauzată de comportamentul fraudulos a lui Nicolae Nicolai.

Instanța nu a făcut o distincție între plata salariului în plus și plata salariului în plus

atunci când salariatul fraudează prevederile legale și astfel contribuie la efectuarea

unor plăți greșite de către angajator.

Recurentul a invocat că concedierea lui Nicolaev Nicolai începând cu 2

septembrie 2016, exclude aplicabilitatea art. 148 alin. (5) din codul muncii (în

vigoare la 2 septembrie 2016). La caz nu se prezumă existența unor raporturi de

muncă, deoarece la 2 septembrie 2016, Nicolae Nicolai a încetat raporturile de

muncă, iar toate primele care se cer a fi restituite, au fost acordate la dăți ulterioare

datei de concediere.

În opinia recurentului atât hotărârea instanței de fond cât și decizia instanței de

apel sunt neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material,

dat fiind faptul că la caz, nu au existat raporturi de muncă, ci o îmbogățire fără justă

cauză.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 28

februarie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

3

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de ieșire, instanța de apel a expediat participanților la proces,

copia deciziei motivate la 8 aprilie 2019, însă date referitor la recepționarea de către

părți a deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

Cererea de recurs a fost declarată la 2 mai 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

4

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea de

Stat „Moldasta” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea de Stat „Moldasta”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii

Nina Vascan

Dumitru Mardari

5