3ra-1033/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1033/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

28 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vasile Didenco și Valentina Didenco împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării

pensiei,

împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost admis apelul

declarat de Vasile Didenco și Valentina Didenco, a fost casată hotărârea din 7

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și hotărârea suplimentară din

18 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 23 august 2018 Vasile Didenco și Valentina Didenco au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii au indicat că Vasile Didenco a activat în cadrul organelor

afacerilor interne a MAI, începând cu 7 septembrie 1995 și până la 2 iulie 2012, când

vechimea în muncă constituia 26 ani, 4 luni și 25 zile.

Au menționat că ulterior au fost revizuite calculele vechimii în muncă cu

avantajele incluse, fiind constatat că la 2 iulie 2012, vechimea în muncă în cadrul

MAI a lui Vasile Didenco pentru stabilirea pensiei constituia – 30 ani, 9 luni și 1

zile.

Referitor la Valentina Didenco, au relatat că aceasta a activat în cadrul

organelor afacerilor interne a MAI, începând cu 1 august 1998 și până la 3 martie

2016, fiind stabilită inițial vechimea în muncă de 24 ani, 2 luni și 25 zile. Ulterior,

au fost revizuite calculele vechimii în muncă cu avantajele incluse, prin care s-a

constatat ca la data de 3 martie 2016, vechimea în muncă în cadrul MAI pentru

stabilirea pensiei constituia - 30 ani, 2 luni și 21 zile.

1

Au arătat că recalcularea pensiilor pentru militarii care au satisfăcut serviciu

prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și pentru familiile acestora, se efectuează de la data a lunii

următoare celei care au survenit circumstanțele ce cauzează modificarea mărimii

pensiei.

La fel, au indicat că la 1 august 2018, au depus la Casa Națională de Asigurări

Sociale o cerere prealabilă, fiind expediate confirmările de recalcul a vechimii în

muncă, solicitându-se astfel dispunerea recalculării mărimii pensiei reieșind din

recalculul vechimii în muncă cu avantaje a fiecăruia, cu achitarea diferenței de

pensie pentru 12 luni trecute, cât și expedierea în adresa avocatului a copiilor

confirmate a deciziilor de modificare a mărimii pensiei în privința lui Vasile Didenco

și Valentina Didenco.

Tot în susținerea cererii prealabile a fost anexat certificatul Direcției de poliție

Chișinău a IGP nr. P-608/18 din 24 mai 2018 și certificatul Direcției de poliție

Chișinău al IGP nr. P-592/18 din 24 mai 2018.

Prin răspunsul nr. DC-1704/18 din 16 august 2018 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale s-a refuzat în soluționarea cererii privind recalcularea pensiei,

invocându-se lipsa temeiurilor.

Reclamanții au considerat ilegal refuzul pârâtului, deoarece au susținut că

dispun de dreptul la recalcularea mărimii pensiei, ca efect al măririi calculului

vechimii în muncă.

În drep, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Au solicitat, inclusiv în urma concretizării cerințelor, recunoașterea ilegalității

refuzului nr. DC-1704/18 din 16 august 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalculările

cuantumului pensiilor după cum urmează: lui Vasile Didenco cu includerea în

cuantumul pensiei a vechimii în muncă pentru perioada 22 martie 2008 - 2 iulie 2012

cu avantaje, conform certificatului nr. 697 din 13 decembrie 2017 eliberat de către

Direcția de poliție Chișinău, cu achitarea din 1 august 2012 și Valentinei Didenco

cu includerea vechimii în cuantumul pensiei a vechimii în muncă cu avantaje pentru

perioada de la 12 februarie 2008 și până la 5 martie 2013, conform certificatului

nr.698 eliberat de Direcția de poliție Chișinău, cu achitarea începând cu 1 aprilie

2016, precum și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată. A fost anulat refuzul nr. DC-

1704/18 din 16 august 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea mărimii pensiei lui

Vasile Didenco și Valentina Didenco reieșind din recalculul vechimii în muncă cu

avantaje. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui Vasile

Didenco și Valentina Didenco diferența de pensie pentru perioada de 12 luni

anterioare.

La 10 decembrie 2018 Vasile Didenco și Valentina Didenco au declarat apel

împotriva hotărârii din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 4 ianuarie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

2

Prin hotărârea suplimentară din 18 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, s-a dispus respingerea în rest a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost admis apelul declarat de

Vasile Didenco și Valentina Didenco, a fost casată hotărârea din 7 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și hotărârea suplimentară din 18 martie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre prin care

cererea de chemare în judecată a fost admisă. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Vasile Didenco reieșind din vechimea în

muncă de 30 ani, 9 luni și 1 zile, începând cu data stabilirii pensiei 2 iulie 2012. A

fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia Valentinei

Didenco reieșind din vechimea în muncă de 30 ani, 2 luni și 21 zile, începând cu

data stabilirii pensiei 3 martie 2016.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Casa Națională de Asigurări

Sociale este obligată să recalculeze pensia lui Vasile Didenco și Valentina Didenco,

reieșind din certificatele prezentate, cu efectuarea recalculărilor din data stabilirii

pensiei, ținând cont și de faptul că achitarea unei pensii mai mici este imputabilă

conduitei autorității publice.

La 28 iunie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

A susținut că perioada de activitate a intimaților în cadrul organelor afacerilor

interne nu oferă dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, iar certificatele

prezentate în acest sens, urmează a fi apreciate critic, doarece vin în contradicție cu

ordinul nr. 96 din 20 martie 2018 emis de Ministerul Afacerior Interne, care

recunoaște unele înlesniri pentru stabilirea pensiei angajaților care sunt în exercițiul

funcției și care urmează să-și realizeze dreptul la pensie, dar nu se referă la

recalcularea pensiei persoanelor cărora deja li s-a stabilit pensia anterior.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii privind respingerea acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 5 iunie 2019.

Astfel, recursul depus la 28 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

3

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

4

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

5