2ra-1374/19 — partajarea in natura a bunului imobil

Dosarul nr.2ra-1374/2019

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Litocenco, reprezentat

de avocatul Andrian Fetcu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Coliban

împotriva luiAndrei Litocenco privind partajarea în natură a terenului,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2016 Maria Coliban s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Litocenco privind partajarea în natură a terenului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este proprietara a 1/2 cotă-parte

din casa de locuit amplasată pe terenul aferent cu suprafața de 0,0753 ha situat în or.

xxxxxxxxx, număr cadastral – xxxxxx. Pîrîtul Andrei Litocenco la fel este proprietar

a 1/2 cotă-parte din casa de locuit amplasată pe terenul aferent cu suprafața de

0,0753 ha situat în xxxxxxx, număr cadastral – xxxxxx.

Prin decizia Consiliului orășenesc Ungheni nr.1 din 09 septembrie 1999, cîte

1/2 din terenul aferent casei a fost transmis în proprietate comună pe cote-părți ei și

pîrîtului, iar la 30 mai 2001 i s-a eliberat titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren. Pe acest teren au fost ridicare construcții capitale, care

conform amplasării lor oferă doar pîrîtului posibilitate să se folosească de terenul

aferent. Din acest motiv este necesar de a partaja în natură terenul, cu stabilirea

fiecărui coproprietar terenul aferent proporțional cotei-părți a fiecărui coproprietar.

Reieșind din părțile de casă care sunt deținute de ei și amplasamentul intrărilor,

consideră că este posibil și acceptă să-i fie alocată partea de teren deținută de la

drum cu menținerea intrării pîrîtului, însă cu schimbarea peretelui construcției

neautorizate indicate cu nr.1 conform planului de amplasament a construcțiilor și

amenajărilor din 08 mai 2013. Pîrîtul benevol refuză să întreprindă aceste măsuri,

din care motiv s-a adresat cu prezenta cerere în judecată.

1

A solicitat împărțirea terenului aferent cu suprafața de 0,0753 ha situat în or.

xxxxxxxx, număr cadastral xxxxxxx în două părți cu atribuirea în natură a cîte ½

cotă-parte din teren, fiecărui coproprietar.

Prin hotărârea din 06 septembrie 2018 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis

integral cererea de chemare în judecată depusă de Maria Coliban către Andrei

Litocenco privind partajarea în natură a bunului imobil.

S-a partajat în cote-părți reale terenul cu nr.cadastral xx.xxx cu suprafața de

0,0753 ha, situat pe adresa xxxxxxxx, după cum urmează:

– Mariei Coliban – ½ cotă-parte cu suprafața de 376,50 m2, marcat de punctele

1-2-21-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-1, ce constituie partea întîi din varianta a III-a

conform Raportului de expertiză nr.085 din 16 martie 2018;

– lui Litocenco Andrei – ½ cotă-parte cu suprafața de 376,50 m2, marcat de

punctele 3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-3, ce constituie a doua parte din

varianta a III-a conform Raportului de expertiză nr.085 din 16 martie 2018.

S-a încasat din contul lui Andrei Litocenco în beneficiul Mariei Coliban

cheltuieli de judecată compuse din taxa de stat achitată în sumă de 307 de lei,

cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 6400 de lei, cheltuieli pentru

informația de la OCT în mărime de 55,50 de lei, cheltuieli de expertiză în mărime de

3200 de lei, în total suma de 9973,70 de lei.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Andrei Litocenco, și s-a menținut hotărîrea din 06 septembrie 2018 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că litigiul a apărut între părți,

din motiv că aceștia nu au ajuns la careva înțelegere vizavi de modul de folosire în

natură a terenului litigios. Astfel, prima instanță corect a reținut, reieșind din situația

de fapt și constatările făcute de expert la fața locului, că a treia variantă propusă de

expert la partajarea terenului litigios este cea mai optimă, varianta descrisă în

Raportul de expertiză nr.085 din 16 martie 2018 permite formarea a două bunuri

separate, cu drept de proprietate, fără a aduce atingere construcțiilor neautorizate

edificate de pîrît pe respectivul teren.

Colegiul a reținut că pîrîtul Andrei Litocenco nu a propus nici o variantă de

partajare în natură a terenului litigios sau careva modalitate de soluționare a

litigiului pe cale amiabilă, însă doar insistă că terenul nu poate fi partajat, făcînd

referire la Raportul de expertiză nr.1623 din 03 noiembrie 2015 care a fost efectuat

în legătură cu examinarea unei alte cauze.

Totodată Colegiul a menționat că probele se adună și se prezintă de către părți

și de alți participanți la proces, iar instanța dispune efectuarea unei expertize, la

cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege,

din oficiu. La caz, instanța nu a avut obligația de a dispune din oficiu efectuarea

expertizei, iar Andrei Litocenco a participat la examinarea cauzei, fiind asistat de

avocat, însă nu a solicitat dispunerea efectuării unei alte expertize, în caz că nu era

de acord cu expertiza efectuată la cererea reclamantei.

La 08 aprilie 2019 Andrei Litocenco, reprezentat de avocatul Andrian Fetcu, a

declarat recurs, solicitând repunerea în termen și admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel din 31 ianuarie 2019 cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (4) Cod de

procedură civilă, și anume că instanțele ierarhic inferioare au admis încălcări care au

2

dus la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel incorect a apreciat

argumentele expuse în cererea de apel și anume: hotărîrea judecătorească a

instanțelor ierarhic inferioare și-au fundamentat poziția pe expertiza judiciară nr.85

din 16 martie 2018 emisă de către ÎI „Achimov Anatolie” prin care au fost

examinate posibilitățile de partajare a terenului aferent cu suprafața de 0,0753 ha,

amplasat în xxxxxxx, în două părți egale, cu formarea a două bunuri separate cu

drept de proprietate, fiind propuse trei variante de partajare a terenului aferent, fiind

considerată optimală de către instanțe varianta III.

A menționat că în alt litigiu civil ce decurge din dreptul de proprietate dintre

aceleași părți și avînd același obiect, și anume demolarea unei construcții

neautorizate, prin Raportul de expertiză judiciară nr. 1623 din 03 noiembrie 2015

emis de CNEJ s-a stabilit că expertul este în imposibilitate de a propune careva

variante de partajare a lotului de teren amplasat în xxxxxxx reieșind din necesitatea

respectării asigurării imobilului cu drum de acces pentru exploatare și deservire în

corespundere cu cerințele tehnice normative, sanitare, și luînd în considerație

amplasarea construcțiilor pe teren.

Careva demolări a construcțiilor pe terenul cu pricina de atunci nu au mai avut

loc, iar prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 10 octombrie 2016 a fost respinsă

cererea Mariei Coliban privind demolarea construcției neautorizate, decizie

menținută și prin decizia din 16 februarie 2017 a Curții de Apel Bălți.

A specificat că în cazul cînd există două expertize cu concluzii diametral opuse,

instanța urma să dea apreciere corectă acestor constatări, eventual a se dispune o

expertiză suplimentară sau repetată, audierea experților cu referire la concluziile

acestora, ceea ce instanța de apel nu a luat în considerare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 31 ianuarue 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 05 februarie

2019 (f.d. 170), iar avocatului Andrian Fetcu inclusiv și prin poșta electronică la 06

februarie 2019 (f.d. 171).

Prin urmare, recursul declarat de Andrei Litocenco, reprezentat de avocatul

Andrian Fetcu la 08 aprilie 2019, a fost depus în termenul prevăzut de lege, avînd în

vedere că 06 aprilie 2019 și 07 aprilie 2019 sunt zile nelucrătoare, iar reieșind din

prevederile art. 112 alin. (2) Cod de procedură civilă, dacă ultima zi a termenului

este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare, la caz 08 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

3

conformitate cu alin.(2).

La 11 iunie 2019, în adresa intimatei Maria Coliban a fost expediată copia

recursului declarat de Andrei Litocenco, reprezentat de avocatul Andrian Fetcu, cu

înștiințarea de a depune referință la recurs.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Litocenco, reprezentat

de avocatul Andrian Fetcu, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Litocenco, reprezentat

de avocatul Andrian Fetcu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Andrei Litocenco, reprezentat de avocatul

Andrian Fetcu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Litocenco, reprezentat de

avocatul Andrian Fetcu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

5