2ra-1225/19 — Apărarea onoarei si demnitătii

2ra-1225/19 — Apărarea onoarei si demnitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1225/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: M. Murguleț

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători: A. Gheorghieș, E. Bejenaru, A. Toderaș

DECIZIE

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Iurie Roșca, reprezentat de avocatul Iurie

Mărgineanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pasat către Iurie

Roșca cu privire la apărarea onoarei și demnității,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Iurie Roșca și menținută hotărârea din 23 aprilie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 24 ianuarie 2018, Valeriu Pasat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Roșca cu privire la apărarea onoarei și demnității.

În motivarea cererii a indicat că, la 06 februarie 2006, Iurie Roșca a făcut

publice următoarele declarații: „Aduc la cunoștința opiniei publice și a organelor

de anchetă faptul că, încă cu mult timp înainte de începerea campaniei electorale,

Valeriu Pasat a căutat să se întâlnească cu mine.

(...) În definitiv, văzând că acesta continuă să insiste, i-am transmis să se

prezinte la sediul central al Partidului Popular Creștin Democrat din strada Nicolae

Iorga nr. 5. Pasat s-a văzut nevoit să accepte, condiționând că în sediul PPCD să nu

se mai afle nimeni, nici măcar persoanele din pază, și ca întâlnirea să aibă loc pe

timp de noapte. Însoțit de un intermediar, Pasat s-a prezentat la sediul PPCD.

1

(...) Pasat mi-a comunicat că Moscova urmărește înlăturarea lui Vladimir

Voronin de la putere. Potrivit lui Pasat, realizarea acestui scenariu prevedea două

etape.

(...) Pasat mi-a propus finanțarea campaniei electorale a PPCD. În tentativa sa

de a mă corupe, Pasat a invocat toate aspectele sensibile în relația PPCD cu

guvernarea, scoțând în evidență abuzurile, persecuțiile și maltratările, cărora au

fost supuși membrii și susținătorii PPCD pe parcursul ultimilor patru ani. A doua

parte a scenariului elaborat la Moscova pentru substituirea puterii de la Chișinău

(...) se planifica organizarea unor proteste stradale de proporții, contestarea

rezultatelor alegerilor și înscenarea unei așa-numite revoluții color. El se oferea să

finanțeze și acțiunile de stradă. Atunci am înțeles că Voronin devenise extrem de

incomod pentru cercurile de la Moscova pe care le reprezenta Pasat. Altfel zis,

Pasat mi-a propus un pact cu Moscova împotriva lui Voronin. Nu am acceptat

jocul propus (...).

În timpul campaniei electorale, Pasat și-a reluat insistențele. Însă de această

dată nu se mai prezenta personal.

(...) În ultima lună a campaniei electorale mi-a parvenit și propunerea de a

primi bani de la cunoscutul cap al lumii interlope Grigore Caramalac, zis

„Bulgarul”, care este dat în urmărire generală de organele de anchetă ale Republicii

Moldova și se ascunde la Moscova.

Am respins și această propunere. (...) Presupun ca atunci când a devenit clar

că nu voi accepta sub niciо formă banii propuși atât de Pasat, cât și de Karamalak,

s-a luat decizia să fiu lichidat fizic, deși nu pot exclude nici că intenția de asasinare

a mea făcea parte din planul inițial.

(...) Am aflat că se punea la cale uciderea mea în timpul demonstrațiilor de

protest pe care anunțasem că le vom organiza imediat după alegeri, începând cu

data de 7 martie 2005.

Asasinarea mea ar fi trebuit să conducă la destabilizări de proporții, iar vina

pentru această crimă să fie aruncată asupra președintelui Voronin.

(...) În acel moment nu știam nimic despre discuțiile purtate la București de

Valeriu Pasat cu Ilie Ilașcu. Abia mai târziu am aflat despre acestea după ce Ilie

Ilașcu i s-a destăinuit lui Vlad Cubreacov în cadrul sesiunii APCE din 3-7

octombrie 2005, la Strasbourg”.

Aceste declarații au fost preluate de Procuratura Generală și, la 07 februarie

2006, Procuratura Generală a pornit urmărirea penală în baza art. 339 alin. (l) Cod

penal al RM - uzurparea puterii de stat și art. 26, art. 145 alin.(3) lit. i) Cod penal al

RM - pregătirea omorului unei persoane în scopul înlesnirii comiterii altei

infracțiuni (comunicatul de presă al Procuraturii Generate a Republicii Moldova

din 7 februarie 2006 (http://www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/1809/).

2

Declarațiile respective au fost preluate în 2006 și ulterior reiterate de posturile

de televiziune din Republica Moldova, cum ar fi ProTV, TV7 și presa locală, și de

peste hotare. Totodată, declarațiile menționate au fost plasate pe site-ul oficial al

Partidului Popular Creștin Democrat din Moldova (www.ppcd.md

http://www.ppcd.md/page.php?modul=HTMLPages&pid=121).

La 18 noiembrie 2009, Valeriu Pasat a fost scos de sub urmărire penală pe

motiv că vinovăția sa nu se confirmă prin niciо probă administrată în cadrul

urmăririi penale (ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 18.11.2009),

însă dânsului i s-a permis să facă cunoștință cu conținutul unor materialele ale

cauzei penale abia la 12 decembrie 2017, fapte ce se probează prin înscrisurile

anexate prezentei cereri.

În opinia reclamantului, Iurie Roșca a difuzat public o informație neveridică și

calomnioasă, acuzindu-1 pe Valeriu Pasat de comiterea unor infracțiuni deosebit de

grave împotriva statului, în lipsa unor probe, și în special, în lipsa unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, ce 1-ar condamna pe Valeriu Pasat de

comiterea acestora.

E neveridică și calomnioasă informația, precum că Valeriu Pasat i-ar fi propus

lui Iurie Roșca organizarea imediată după alegerile parlamentare din 06 martie

2005 a unor acțiuni masive de protest în scopul destabilizării situației social-

politice din țară; - că Valeriu Pasat i-ar fi propus sume de bani, cu scop de

corupere; - că Valeriu Pasat ar fi întreprins oricare acțiuni pentru determinarea lui

Ilie Ilașcu să participe la manifestările de amploare organizate de Partidul Popular

Creștin Democrat și să-1 asasineze pe Iurie Roșca - liderul PPCD, nemijlocit în

timpul acțiunilor de protest, - că Valeriu Pasat 1-ar cunoaște pe Grigore Caramalac,

personalitate notorie interlopă, și că acesta ar fi încercat sa-1 corupă pe Iurie

Roșca, folosind surse financiare din partea lui Valeriu Pasat.

Prin cererea de concretizare a cererii de chemare in judecată, reclamantul a

solicitat constatarea încălcării dreptului la demnitate și onoare a lui Valeriu Pasat

prin informațiile defăimătoare făcute în privința acestuia la 06 februarie 2006 de

către Iurie Roșca; obligarea pârâtului, Iurie Roșca, să dezmintă pe cheltuiala

proprie, în termen de 15 zile din momentul când hotărârea va deveni executorie,

într-o conferința de presă informațiile defăimătoare făcute în privința lui Pasat

Valeriu, la 06 februarie 2006, cu următorul text: „Subsemnatul, Iurie Roșca

dezmint integral informațiile defăimătoare făcute în privința lui Pasat Valeriu prin

declarația din 06.02.2006; ...în special, că domnul Valeriu Pasat ar fi propus lui

Iurie Roșca organizarea imediată după alegerile parlamentare din 06.03.2005 a

unor acțiuni masive de protest în scopul destabilizării situației social-politice din

țară; că Valeriu Pasat mi-ar fi propus sume de bani, cu scop de corupere; că

Valeriu Pasat ar fi întreprins oricare acțiuni pentru determinarea lui Ilie Ilașcu să

participe la manifestările de amploare organizate de Partidul Popular Creștin

3

Democrat și să-1 asasineze pe Iurie Roșca - liderul PPCD, nemijlocit în timpul

acțiunilor de protest; că Valeriu Pasat 1-ar cunoaște pe Grigore Caramalac, zis

„Bulgarul”, și că acesta ar fi încercat sa-1 corupă pe Iurie Roșca, folosind surse

financiare din partea lui Valeriu Pasat...”

Prin hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pasat depusă împotriva lui Iurie

Roșca cu privire la apărarea onoarei și demnității.

Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea lui Iurie Roșca, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu, cu privire la

strămutarea cauzei la о altă instanță egală în grad.

Cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pasat împotriva

lui Iurie Roșca privind apărarea onoarei și demnitarii, s-a strămutat pentru

examinarea cererii de apel la Curtea de Apel Bălți. (f. d. 146-148)

La 02.05.2018 și, respectiv, la 21.05.2018, reprezentanții apelantului Iurie

Roșca, avocații Iurie Mărgineanu și Iulian Rusanovschi, au depus apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23.04.2018, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri

privind respingerea acțiunii (f. d. 87; 89-90).

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți , apelul declarat de

Iurie Roșca a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.

La 08.05.2019, Iurie Roșca, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că atât instanța de gradul întâi, cât și instanța

de apel în cauza de defăimare a aplicat Legea cu privire la libertatea de exprimare,

adoptată la 23.04.2010. Până în anul 2010, acționa art. 280 Cod civil, neexistând

un termen de prescripție, însă din anul 2010, prin adoptarea legii enunțate, a fost

introdus termenul de prescripție de 20 de zile și un termen final de decădere de un

an, condiție stipulată expres de art. 15 alin. (2) din legea dată. Iar, la examinarea

cauzelor cu privire la defăimare, instanța de judecată se conduce de prevederile

Codului de procedură civilă în măsura în care Legea cu privire la libertatea de

exprimare nu prevede norme de procedură speciale.

În cazul în care autorul răspândirii informației este cunoscut de către

reclamant, acesta urmează să se adreseze în procedura contencioasă, cu respectarea

obligatorie a procedurii prealabile.

Din analiza art. 15 și 16 ale Legii cu privire la libertatea de exprimare și a

normelor procesuale civile, nu rezultă obligația absolută a persoanei de a da un

răspuns cererii prealabile, iar refuzul tacit de a satisface pretențiile solicitantului,

fie din motivul netemeiniciei sau a tardivității cererii prealabile, nu poate constitui

un temei de decădere din dreptul de a-l invoca în fața instanței de judecată. Or,

excepția este una relativă, având în vedere faptul că poate fi invocată doar de

4

persoana interesată și nu de faptul că poate fi invocată doar la etapa examinării

cererii prealabile. În așa fel, interpretările instanțelor de judecată ierarhic inferioare

cu privire la decăderea pârâtului din dreptul de a invoca tardivitatea cererii

prealabile este eronată și neîntemeiată, și încalcă grav drepturile pârâtului,

limitându-i garanțiile de apărare de care urmează să beneficieze în fața instanței de

judecată, și anume dreptul de a invoca o asemenea excepție.

Astfel, a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La 13.06.2019, Valeriu Pasat a depus referință la cererea de recurs, prin care a

solicitat ca recursul declarat de Iurie Roșca să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

februarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 02 aprilie

2019 (f. d. 194), iar recursul a fost depus la 08 mai 2019. Astfel, se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva

deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, în termen.

Prin încheierea din 03 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat Iurie Roșca, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu, a fost considerat

admisibil.

Examinând materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea, fiind

constatată încălcarea dreptului la demnitate și onoare lui Valeriu Pasat, prin

informațiile defăimătoare făcute în privința acestuia, la 06.02.2006, de către Iurie

Roșca.

S-a obligat Iurie Roșca în termen de 15 zile din momentul când hotărârea va

deveni executorie, sa dezmintă pe cheltuiala proprie, într-o conferință de presă,

informațiile defăimătoare făcute în privința lui Valeriu Pasat, la 06.02.2006.

Judecând apelul declarat de Iurie Roșca, instanța de apel a constatat

netemeinicia lui și respingându-l a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile legale

aplicabile speței, criticile aduse în recurs și argumentele menționate în referință,

instanța de recurs constată că instanța de apel, la adoptarea deciziei a interpretat

5

eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator

anexat la dosar, limitându-se doar la aspecte constatate și menționate de prima

instanță. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Astfel, prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să

verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,

precum și cele care nu au fost stabilite și este obligată să verifice legalitatea

hotărârii în întregul ei și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite de norma de drept pre-

citată și din specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că,

contrar acestor prevederi legale, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor cauzei și cadrului legal, referindu-se în general

la unele constatări reținute la adoptarea hotărârii de prima instanță, fără a verifica

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile stabilite de

lege.

Astfel, se constată că temei de admitere de către instanțele ierarhic inferioare

a acțiunii, cu privire la constatarea încălcării dreptului la onoare și demnitate a lui

Valeriu Pasat, a constituit declarațiile din 06.02.2006 a lui Iurie Roșca, în temeiul

cărora Procuratura Generală a pornit urmărirea penală în baza art. 339 alin. (1), 26,

145 alin. (3) lit. i) Cod penal al RM, în același timp, instanțele reținând că aceste

declarații au fost preluate și reiterate de posturile de televiziune din Republica

Moldova, cum ar fi PRO TV, TV 7, presa locală și de peste hotare.

La rândul său, prima instanță a indicat că, la 18.11.2009, Valeriu Pasat a fost

scos de sub urmărirea penală, pe motivul că vinovăția sa nu s-a confirmat prin

nicio probă administrată în cadrul urmării penale și nu există elementele

constitutive ale infracțiunii, iar la 28.12.2017, prin scrisoare recomandată, acesta în

conformitate cu art. 15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din

23.04.2010, i-a adresat lui Iurie Roșca o cerere prealabilă, solicitându-i dezmințirea

afirmațiilor defăimătoare făcute de Iurie Roșca, la 06.02.2006, într-o conferință de

presă, în termen de cel mult 15 zile din momentul recepționării cererii prealabile.

6

Cu toate că, la 06.01.2018, cererea prealabilă a fost recepționată de către Iurie

Roșca, ultimul până la momentul înaintării acțiunii nu a oferit un răspuns la

aceasta.

În ceea ce privește alegațiile pârâtului Iurie Roșca cu privire la faptul că,

cererea este depusă peste termenul prevăzut de lege, instanța le-a considerat

neîntemeiate și a menționat că reclamantului Valeriu Pasat, de către Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, i-a fost oferit acces

de a face cunoștință cu conținutul materialelor cauzei penale în privința sa doar la,

12.12.2017, iar la 28.12.2017, prin scrisoare recomandată, acesta i-a adresat

pârâtului o cerere prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea cu

privire la libertatea de exprimare, prin care i-a solicitat dezmințirea afirmațiilor

defăimătoare făcute de Iurie Roșca, la 06.02.2006. Astfel, în opinia primei instanțe,

reclamantul s-a adresat cu acțiune în termenul de adresare în instanța de judecată,

obiecțiile pârâtului cu privire la tardivitatea cererii prealabile fiind neîntemeiate,

concluzionând că, ultimul la momentul recepționării cererii prealabile nu a invocat

netemeinicia acesteia sau omiterea termenului de prescripție de 20 de zile.

Față de cele arătate mai sus, instanța de recurs reține că, instanța de apel, fiind

abilitată, în virtutea prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, cu

sarcina de a verifica și cerceta, în limitele cererii de apel, ale referințelor și ale

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea tuturor circumstanțelor de fapt, precum și aplicarea legii în primă

instanță, nu a verificat și nu a apreciat circumstanțele invocate de prima instanță

sub aspectul corectitudinii și temeiniciei lor, constatând doar că informațiile

răspândite de Iurie Roșca, la 06.02.2006, în privința lui Valeriu Pasat după conținut

poartă un caracter defăimător și pe lângă faptul că au fost difuzate în spațiul public

prin mijloacele de informare în masă, anume în temeiul acestor declarații publice,

Valeriu Pasat a fost supus urmării penale, fiind învinuit în baza art. 339 alin. (1),

26, 145 alin. (3) lit. i) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs constată că, atât reclamantul în cererea de

chemare în judecată, cât și instanțele de judecată inferioare califică drept

defăimătoare niște informații care ar fi fost răspândite de Iurie Roșca anume la

06.02.2006, fără a se arăta expres sursele care la această dată au răspândit sau prin

intermediul cărora au fost răspândite de către Iurie Roșca informația la care se

pretinde a fi defăimătoare. Or, după cum atestă materialele speței, cu această dată

figurează doar declarația lui Iurie Roșca (f. d. 21), care se prezumă că ar fi fost

făcută în fața organelor de urmărire penală, având în vedere faptul că, în speță,

urmărirea penală a fost pornită a doua zi, la 07.02.2006 (f. d. 19), și, totodată, întru

confirmarea faptului respectării termenelor de procedură, reclamantul-intimat a

invocat faptul, precum că Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate

și Cauze Speciale i-a oferit acces de a face cunoștință cu conținutul materialelor

7

cauzei penale în privința sa abia la 12.12.2017, în așa fel, fiind prezumat și faptul

că până la momentul acordării accesului la materialele cauzei penale, reclamantul

nu deținea acest înscris.

În același timp, instanța de recurs constată că, din conținutul ordonanței

privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală din 18.11.2009 (f. d. 19) nu se

atestă faptul autosesizării organelor competente în temeiul unor declarații făcute

publice prin intermediul surselor mass-media, nefiind specificat un asemenea fapt

de către organele de urmărire penală.

Mai mult, însăși reclamantul în cererea de chemare în judecată se referă

anume la declarațiile lui Iurie Roșca din 06.02.20106 și că, la 07.02.2006,

Procuratura Generală a pornit urmărirea penală, declarațiile respective fiind

preluate în 2006 și ulterior reiterate de televiziunea din Republica Moldova, cum ar

fi PRO TV, TV 7 și presa locală, și de peste hotare, însă nu precizează în cadrul

căror emisiuni a fost totuși difuzată informația și data concretă a răspândirii

informației la care se pretinde a fi neveridică și calomnioasă. Astfel, impunându-se

ideea că declarațiile respective ar fi fost preluate și răspândite în oricare surse

mass-media doar după ce a fost pornită urmărirea penală și nu invers.

Ca urmare a acestui raționament se deduce că instanța de apel, reținând ca

întemeiată soluția primei instanțe de admitere a cererii de chemare în judecată, nu a

elucidat și nu a apreciat aspectele menționate, dar s-a rezumat doar a transcrie în

decizia sa hotărârea primei instanțe, lăsând fără răspuns obiecțiile invocate în

cererea de apel, or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a

formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană.

Totodată, instanța de recurs, reieșind din conținutul informației răspândite,

observă că prin aceasta se aduce acuzări de săvârșirea unor infracțiuni.

Conform art. 12 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, orice

persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau contravenții este prezumată

nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Cele de mai sus configurează concluzia că instanța de apel constatările primei

instanțe nu le-a supus verificării și examinării prin prisma prevederilor enunțate, în

situația în care această informație se prezumă a fi preluată în urma accesului

obținut de a face cunoștință cu conținutul materialelor cauzei penale.

Or, prezumția nevinovăției este un drept garantat de art.21 din Constituție, iar

art.12 din Legea cu privire la libertatea de exprimare conține efectele prezumției în

raport cu libertatea de exprimare, nuanțează modul în care se exercită acest drept în

8

raport cu calitatea diferitor subiecți care abordează prin diverse declarații

presupusele infracțiuni săvârșite de deținătorii dreptului la prezumția nevinovăției.

Este de menționat că, prezumția nevinovăției nu împiedică investigarea

jurnalistică și dreptul jurnalistului de a-și exprima opinia asupra acțiunilor ilegale

stabilite, în acest sens, în cazul unei acțiuni de defăimare urmând să se verifice

dacă informațiile răspândite de subiecții nominalizați în art.12 din Legea cu privire

la libertatea de exprimare, în opiniile lor, conțin fapte veridice despre comiterea

unei infracțiuni sau contravenții, până la stabilirea vinovăției persoanei printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă, și dacă aceste opinii corespund realității.

Prin urmare, va servi drept temei pentru admiterea acțiunii cu privire la

defăimare numai cazul în care există probe pertinente și concludente că, în speță,

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin.(2) lit. a) din Legea privind

libertatea de exprimare, în caz contrar lipsa acestor condiții poate conduce la

respingerea acțiunii (cauza Flux nr.6 c. Moldovei, 29 iulie 2008; Șofranschii c.

Moldova, 21 decembrie 2010; Dyundin c. Rusiei, 14 octombrie 2008).

Conform art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea privind libertatea de exprimare,

persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită

în drepturi dacă informația este falsă.

În contextul dat, Colegiul consideră oportun de a menționa că, instanța de apel

urma să verifice dacă scoaterea reclamantului de sub urmărire penală este de natură

sau nu să indice la caracterul defăimător al declarației a lui Iurie Roșca, or, această

declarație a fost făcută în fața organelor de urmărire penală, iar în conformitate cu

legislația în vigoare, fiecare persoană este în drept să facă orice declarații, fiind

concomitent și preîntâmpinată de răspundere penală în cazul dării unor declarații

false.

Instanța de apel, potrivit regulilor unui proces echitabil, reținându-se rolul

determinat al concluziilor sale, are obligația să examineze efectiv problemele

esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să nu se limiteze la însușirea motivelor

instanței inferioare (cauza Hirro Balani vs Spania, nr. 18064/91 din 09.12.1994,

parag. 27; Georgiadis vs Grecia, nr. 21522/93 din 29.05.1997, parag. 43).

În raport cu cele susmenționate, instanța de recurs mai relevă despre

netemeinicia concluziei instanței de apel, prin care acesta susține că pretenția lui

Valeriu Pasat o califică ca pe o acțiune în constatare, iar exercitarea acțiunii în

constatare nu este condiționată de depunerea cererii prealabile și nu se prescrie,

reieșind din argumentele arătate de instanța de apel.

Privitor la această concluzie a instanței de apel, instanța de recurs reține că

prezenta acțiune a fost înaintată în temeiul art. 16 Cod civil și al prevederilor Legii

cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010. Atât prima instanță, cât

și instanța de apel, în justificarea soluției de admitere a acțiunii, au invocat

prevederile Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010. Deci,

9

instanțele de judecată urmau să verifice circumstanțele cauzei sub aspectul

respectării termenelor de prescripție legală prevăzute de legea enunțată. Ori,

invocarea scurgerii termenului de prescripție, în esență, reprezintă un drept de care

partea opusă poate să se folosească, sau nu.

Conform art.15 alin.(1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,

persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă,

autorului informației și/sau persoanei juridice care a răspândit-o rectificarea sau

dezmințirea informației defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea

scuzelor și compensarea prejudiciului cauzat, iar potrivit alin. (2) al art. enunțat,

cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a

aflat sau trebuia să afle despre informația defăimătoare. Acesta este un termen de

prescripție. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita

repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile.

Față de cele ce preced, Colegiul menționează că instanța de apel nu numai că

nu a supus verificării și aprecierii, prin prisma acestor prevederi, constatările

primei instanțe cu privire la respectarea termenelor de procedură, dar într-un final a

concluzionat că exercitarea acțiunii în constatare nu este condiționată de depunerea

cererii prealabile și nu se prescrie.

Astfel, circumstanțele date indică despre examinarea superficială a cauzei de

către instanța de apel, or, Legea cu privire la libertatea de exprimare este o lege

organică care cuprinde norme juridice speciale. Având în vedere că această lege a

fost adoptată după adoptarea Codului civil, conținutul art.16 din Cod civil, cât și al

art. 280 Cod civil (în vigoare până la 01.04.2019), urmează a fi interpretat prin

prisma prevederilor legii menționate.

Erorile comise de instanța de apel, în mod grav lezează principiile

fundamentale de drept și aduce atingere dreptului la un proces echitabil, iar aceste

erori și omisiuni cu certitudine nu pot fi corectate de instanța de recurs, motiv

pentru care în speță se impune rejudecarea cauzei.

Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța

de apel nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate

echivala cu soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei

instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

10

decide:

Se admite recursul declarat de către Iurie Roșca, reprezentat de avocatul Iurie

Mărgineanu.

Se casează decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pasat către Iurie Roșca cu

privire la apărarea onoarei și demnității, și se remite cauza la rejudecare în Curtea

de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul - Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

11