2ra-1272/19 — anularea datoriilor reflectate in facturile fiscale, obligarea aplicarii sigiliului pe apometre
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea datoriilor reflectate in facturile fiscale, obligarea aplicarii sigiliului pe apometre
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1272/19 — anularea datoriilor reflectate in facturile fiscale, obligarea aplicarii sigiliului pe apometre (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1272/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. T. Avasiloaie)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi)
ÎNCHEIERE
10 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Seifedin Ascherov,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Seifedin Ascherov
împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 51/252, intervenienți
accesorii Agenția pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor, Societatea pe Acțiuni
„Apă-Canal Chișinău” și Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la anularea
datoriilor, obligarea aplicării sigiliului pe apometre, obligarea încheierii contractului
de deservire informațională și abonament a apometrelor individuale de apă rece și
caldă,
împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 16 august 2017, Seifedin Ascherov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 51/252 (în continuare ACC
nr. 51/252) solicitând anularea datoriilor reflectate în facturile primite de la pârât în
sumă de 746,49 de lei pentru consumul de apă caldă, în sumă de 558,24 de lei pentru
consumul de apă potabilă și în sumă de 294,15 lei pentru apă menajeră, deoarece
sunt acumulate abuziv și nu constituie plata pentru serviciile furnizate; obligarea
pârâtului să aplice sigiliu pe apometrele de apă caldă și apă rece și să încheie un
contract de deservire informațională și de abonament ale apometrelor individuale de
apă rece și caldă.
În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a indicat că la 23 mai 2012 pârâtul
a întocmit actul de verificare a contoarelor de apă caldă nr. 112256 și apă rece nr.
127100, în care a specificat că apometrele nu sunt sigilate, motiv pentru care
reclamantul s-a adresat la Institutul Național de Metrologie a Republicii Moldova
pentru verificarea contoarelor, iar conform buletinelor de verificare metrologică nu
s-au constatat abateri, fiind admise spre utilizare.
Reclamantul a menționat că din anul 2012 îi sunt calculate sume spre plată
supra consumului real realizat din motivul nesigilării apometrelor, iar reclamantul
achită consumul real realizat. Pârâtul refuză să aplice sigiliile pe apometre pe motiv
că înregistrează datorii la serviciile respective și refuză încheierea unui contract de
1
deservire informațională și de abonament a apometrelor individuale de apă rece și
caldă, deoarece nu are aplicate sigiliile și înregistrează datorii.
Partea reclamantă a considerat că prin acțiunile abuzive ale pârâtului îi sunt
lezate drepturile de consumator de bună-credință.
Prin încheierea din 21 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-au
atras în proces în calitate de intervenienți accesorii Agenția pentru Protecția
Drepturilor Consumatorilor, Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și ÎM
„Infocom”. (f.d. 78)
Prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central
acțiunea depusă de Seifedin Ascherov a fost respinsă.
Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Ascherov Seifedin și a fost menținută hotărârea din 24 septembrie 2018
a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apometrele instalate la locul
de consum al apelantului nu întruneau condițiile cumulative pentru aprecierea
consumului de apă exclusiv în baza datelor acestora, din care considerente, având în
vedere că apelantul nu a prezentat probe ce ar dovedi cert că intimatul a utilizat
eronat formula de determinare a volumului de apă furnizată la locul de consum, sunt
neîntemeiate pretențiile apelantului referitoare la anularea datoriilor contestate. Or,
în aceste circumstanțe se atestă că intimatul corect a pus în aplicare cadrul normativ
pertinent și just a determinat în baza formulelor de calcul volumul de apă furnizată
la locul de consum gestionat de apelant.
Cu referire la pretențiile apelantului privind obligarea intimatului să sigileze
apometrele instalate la locul său de consum, instanța de apel a precizat că serviciul
respectiv nu constituie un atribut al intimatului ce ar constitui parte integrantă a
vreunui tarif instituit în beneficiul acestuia, motiv pentru care, oferirea de către
intimat a posibilității beneficierii de acest serviciu la cererea apelantului în baza
contractului prezentat acestui este legală și fondată. În această ordine de idei, instanța
de apel a relevat că prin prisma art. 15 alin. (7) al Legii metrologiei și sistemul
național de metrologie, aprobat prin ordinul Ministerului Economiei nr. 143 din 08
iulie 2016, deoarece apometrele constituie utilaj de măsurare, veridicitatea datelor
înregistrate depinzând și de modalitatea de instalare, lipsa la dosar a probelor ce ar
dovedi realizarea instalării apometrelor vizate la locul de consum al apelantului
justifică atât utilizarea formulei normative de determinare a volumului de apă livrată
la locul de consum, cât și înaintarea cerințelor privind încheierea unui contract în
acest sens. Așadar, obligarea intimatului de a realiza sigilarea apometrelor
apelantului în condițiile inacțiunii acestuia în vederea corespunderii condițiilor
legale este imposibilă, instanța de judecată nefiind îndreptățită de a eluda raporturile
contractuale ce urmează a fi încheiate între părți cu referire la pretenția indicată.
Din aceleași motive, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondată și pretenția
apelantului privind încheierea unui contract de deservire informațională și de
abonament ale apometrelor individuale de apă rece și caldă în condițiile în care
încheierea acestuia nu este prevăzută de legislația pertinentă, iar instanța nu dispune
de competență de a interveni în libertatea contractuală a persoanelor, garantată de
art. 667 Cod civil.
De asemenea, instanța de apel a declarat ca fiind nefondate trimiterile
apelantului la prevederile anexei nr. 10 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea
2
Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 în condițiile în care această anexă
reglementează modalitatea de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă și
de canalizare în contextul prestării acestui serviciu în baza unui contract încheiat
între operator și gestionarul blocului locativ sau între operator și fiecare
proprietar/chiriaș de apartament al blocului locativ în parte, astfel încât această
normă nu impune intimatului încheierea contractului solicitat de apelant.
La fel, instanța de apel a constatat că sunt inaplicabile, contrar argumentelor
apelantului și prevederile pct. 2 al anexei nominalizate, ce instituie coordonarea
prealabilă a contractului cu Serviciul Standardizare și Metrologie, deoarece această
coordonare se referă la contractele specificate la pct. 1 al aceleiași anexe și anume
la contractele de furnizare a serviciului indicat încheiat între operator și gestionarul
blocului locativ sau între operator și fiecare proprietar/chiriaș de apartament al
blocului locativ în parte, nu și la furnizarea serviciului cerut de apelant.
În circumstanțele expuse, instanța de apel a conchis că prima instanță temeinic
și legal a ajuns la concluzia respingerii integrale a acțiunii, argumentele invocate de
apelant nefiind capabile să răstoarne această concluzie.
La 03 mai 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 239, vol. I) și
la 04 iunie 2019, cu traducerea în limba de stat înregistrată la 10 iunie 2019, Seifedin
Ascherov a depus cereri de recurs împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de
Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu
trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursurilor s-a indicat că decizia contestată este neîntemeiată și
pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a aplicat eronat
norme de drept procedural.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,
recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 martie 2019 și a fost expediată în
adresa participanților la proces la 10 aprilie 2019 conform scrisorii de însoțire (f.d.
235, vol. I), iar Seifedin Ascherov a declarat recurs la 03 mai 2019, conform
ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 239) și ulterior la 04 iunie 2019 (f.d. 1, vol.
II). Astfel, recursurile declarate Seifedin Ascherov sunt în termen.
Examinând temeiurile recursurilor declarate de Seifedin Ascherov, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească
a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
3
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Seifedin Ascherov nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul
părții recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibile recursurile declarate de Seifedin Ascherov.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
4
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Seifedin Ascherov împotriva
deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
5