2ra-1143/19 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor judiciare

2ra-1143/19 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 1143/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: E. Badan-Melnic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

D E C I Z I E

3 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Ion Druță

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând cererea de recurs declarată de către Eni Vitalie,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Eni

Vitalie împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției, cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor

judiciare,

împotriva deciziei din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel formulată de către Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și s-a casat hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 19 septembrie 2016, Eni Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor judiciare.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

Reclamantul Eni Vitalie a deținut funcția de inspector superior operativ de

serviciu al Unității de Gardă a Direcției Reacționare Operativă a Direcției Generale

Organizare și Inspectare a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

fiind suspendat din funcție în legătură cu inițierea cauzei penale nr. 2006990077 în

baza art. 189 alin. (3) lit. b), e) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale, la 24 februarie 2006, reclamantul a fost reținut și

percheziționat. Organul de urmărire penală a depistat și a ridicat de la el pistolul de

model „Baikal-442”, nr. XEK 1530, calibrul 9x18 mm, cu șase cartușe. Prin

Pagină 1 din 14

ordonanța procurorului secției exercitare a urmăririi penale în cauze excepționale a

Procuraturii Generale Victor Sanduleac din 6 aprilie 2006, emisă în cauza penală nr.

2006990077, s-a dispus anexarea corpului delict, și anume, a pistolului menționat

supra, și păstrarea acestuia la Ministerul Afacerilor Interne.

Cauza penală a fost expediată în instanța de judecată. Potrivit rechizitoriului,

reclamantul a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a), b) al Codului penal, iar corpul delict, pistolul de mai sus, se păstrează la

Ministerul Afacerilor Interne.

Prin sentința din 28 mai 2007 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, Eni

Vitalie a fost achitat, pe motiv că nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii. Corpul

delict urma să fie restituit reclamantului după intrarea în vigoare a sentinței.

Prin decizia din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea

instanței de fond și l-a recunoscut vinovat pe Eni Vitalie de comiterea infracțiunii

specificate la art. 328, alin. (2), lit. a) și b) al Codului penal, cu stabilirea pedepsei cu

închisoarea pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și cu privarea de dreptul de a activa în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 3 ani.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, prin decizia irevocabilă din 20 mai

2008, a casat parțial sentința primei instanțe și decizia instanței de apel și a rejudecat

cauza penală, pronunțând o nouă hotărâre, prin reclamantul a fost condamnat în baza

art. 328 alin. (1) a Codului penal la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400

de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani.

Prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție, deciziile instanței de apel din

11 octombrie 2007 și a Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2008, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei penal, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 26 mai

2010, a respins apelul procurorului și a menținut sentința din 28 mai 2007 a

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău de achitare a reclamantului. Ulterior, prin

decizia din 25 mai 2011 al Curții Supreme de Justiție, recursul ordinar al procurorului

a fost recunoscut ca fiind inadmisibil.

Potrivit reclamantului, pistolul de model „Baikal-442” nr. XEK 1530 nu i-a

fost restituit după pronunțarea actului judecătoresc.

În astfel de circumstanțe, la 15 decembrie 2015, reclamantul s-a adresat

Ministerului Afacerilor Interne, cu solicitarea restituirii pistolului de model „Baikal-

442” nr. XEK 1530. Conform scrisorii Direcției Generale Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/4-P-389/15 din 29 decembrie 2015, datele

sistemului informațional „Registrul de stat al armelor” și chitanțele de recepționare,

gestionate de Direcția Generală Securitate Publică al Inspectoratului General al

Poliției, atestă că pistolul respectiv nu a fost recepționat și nu se află la păstrare în

camera de păstrare temporară a armelor recepționate, cu mențiunea ca reclamantul să

se adreseze Procuraturii Anticorupție, care a dispus ridicarea pistolului.

Prin urmare, potrivit răspunsului nr. 227 din 18 ianuarie 2016, Procuratura

Anticorupție a considerat că solicitarea reclamantului a fost depusă eronat, întrucât

Pagină 2 din 14

cauza penală nr. 2006990077 nu s-a aflat în gestiunea acestei instituții. În același

timp, Procuratura Generală nu a răspuns la demersul reclamantului.

În acord cu informațiile oficiale a Î.S. „Cartuș” nr. 87 din 9 aprilie 2016 și a

Î.S. „Pulbere”, pistolul de model „Baikal-442” nr. XEK 1530, calibrul 9x18 mm, cu

încărcător de 12 cartușe, acoperit cu nichel, a fost evaluat la suma de 6 200 de lei.

Reclamantul a pretins că nerestituirea pistolului până în momentul de față

reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

Pentru aceste motive, Eni Vitalie a solicitat încasarea din contul Ministerului

Afacerilor Interne a sumei de 6 200 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material

cauzat și compensarea cheltuielilor judiciare (f. d. 6 pe verso).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea

acțiunii ca neîntemeiată. Drept argumente, pârâtul a invocat că, anterior, Eni Vitalie a

înaintat o acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Procuraturii Generale în temeiul Legii nr. 1545. Prin aceasta, reclamantul a cerut

compensarea prețului pistolului din speță. Pe această cale, prin decizia din 4 iunie

2015, Curtea de Apel Chișinău a respins această pretenție, deoarece reclamantul nu a

furnizat probe cu privire la costul bunului (f. d. 39 – 40). La fel, Procuratura Generală

a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardivă și neîntemeiată (f. d. 41 – 45).

Inspectoratul General al Poliției a formulat o întâmpinare, prin care a

considerat că acțiunea avansată de reclamant este una nefondată (f. d. 73 – 76).

La 23 martie 2017, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a dispus atragerea în

proces a intervenientului accesoriu Inspectoratul General al Poliției (f. d. 52).

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de către Eni Vitalie a fost admisă integral. În acest sens, instanța

de judecată a statuat încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a

sumei de 6 200 de lei, în contul reparării prejudiciului material. La fel, instanța de

judecată a compensat cheltuielile de plată a taxei de stat în cuantum de 186 de lei (f.

d. 104, 110 – 114).

Împotriva acestui act judecătoresc, Ministerul Afacerilor Interne a declarat

apel, care a fost pus pe rol la 3 octombrie 2018 (f. d. 142). În apărare, Eni Vitalie a

solicitat respingerea cererii de apel (f. d. 180).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 6 februarie 2019, a admis cererea de

apel formulată de către Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și a

casat hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii (f. d. 181 – 189).

La 5 aprilie 2019, Eni Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei din 6

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a învederat că pistolul de

model „Baikal-442” nr. XEK 1530 nu i-a fost restituit după achitarea acestuia de

către instanțele judecătoreștii, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate. Astfel, în opinia

lui, instanța de apel a interpretat eronat art. 374 – 376 din Codul civil. De altfel,

Curtea de Apel Chișinău a apreciat greșit probatoriul, de vreme ce ridicarea pistolului

a fost demonstrată printr-un act procesual, însă restituirea bunului nu a avut loc. Prin

Pagină 3 din 14

urmare, lipsa unei confirmări de recepționare a corpului delict la păstrare nu poate

servi drept temei pentru lezarea dreptului de proprietate și respingerii solicitării de a

primi o compensare bănească pentru el.

La 4 iunie 2019, intimatul Inspectoratul General al Poliției a depus o referință

în întâmpinarea recursului, solicitând declararea inadmisibilă a acestuia sau, după

caz, respingerea lui și menținerea deciziei din 6 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău (f. d. 203 – 209). Ulterior, la 18 iunie 2019, același punct de vedere a fost

manifestat de către Ministerul Afacerilor Interne prin referința depusă în cancelaria

Curții Supreme de Justiție (f. d. 213 – 216).

Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în

categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La fel, instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă,

cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia contestată din 6 februarie 2019 a fost publicată pe pagina web

„Portalul instanțelor naționale de judecată” la 14 februarie 2019. Ulterior, la 19

februarie 2019, actul judecătoresc menționat a fost expediat spre informare

participanților la proces (f. d. 190). În cele de urmă, cererea de recurs a fost

înregistrată în Grefa Curții Supreme de Justiție la 5 aprilie 2019, ceea ce confirmă

încadrarea recurentului în limitele temporale prevăzute la articolul 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, Eni

Vitalie nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 21 iunie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond (f. d. 219)

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. În realitate, opiniile lor vizează

aspecte juridice tehnice care nu implică nicio revizuire a faptelor care ar putea

necesita o audiere publică (a se vedea Mutu și Pachstein vs Elveția, 2 octombrie

Pagină 4 din 14

2018, parag. 187). Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în

scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant

nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs

Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33

– 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în limitele controlului

de legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Obiectivul instanței de recurs este de a verifica dacă decizia din 6 februarie

2019 a Curții de Apel Chișinău a afectat sau i-a lezat dreptul de proprietate a

recurentului Eni Vitalie asupra pistolului de model „Baikal-442”, nr. XEK 1530,

ridicat de către autoritățile publice în calitate de corp delict.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile în acord cu art. 432 alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

În speță, Eni Vitalie a deținut funcția de inspector superior operativ de serviciu

al Unității de Gardă a Direcției Reacționare Operativă a Direcției Generale

Organizare și Inspectare a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Acesta a fost suspendat din funcție în legătură cu inițierea cauzei penale nr.

2006990077 în baza art. 189 alin. (3) lit. b), e) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale, la 24 februarie 2006, recurentul a fost reținut și

percheziționat. Organul de urmărire penală a depistat și a ridicat de la el pistolul de

model „Baikal-442”, nr. XEK 1530, calibrul 9x18 mm, cu șase cartușe. Prin

ordonanța procurorului Secției exercitare a urmăririi penale în cauze excepționale a

Pagină 5 din 14

Procuraturii Generale Victor Sanduleac din 6 aprilie 2006, emisă în cauza penală nr.

2006990077, s-a dispus anexarea corpului delict, și anume, a pistolului menționat

supra, și păstrarea acestuia la Ministerul Afacerilor Interne (f. d. 167).

Cauza penală a fost expediată în instanța de judecată. Potrivit rechizitoriului,

reclamantul a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a), b) al Codului penal, iar corpul delict, pistolul de mai sus, se păstrează la

Ministerul Afacerilor Interne.

Prin sentința din 28 mai 2007 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, Eni

Vitalie a fost achitat, pe motiv că nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii. Corpul

delict urma să fie restituit reclamantului după intrarea în vigoare a sentinței. După

mai multe rejudecări a cauzei penale, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 26

mai 2010, a respins apelul procurorului și a menținut sentința din 28 mai 2007 a

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău de achitare a recurentului. Ulterior, prin decizia

din 25 mai 2011 al Curții Supreme de Justiție, recursul ordinar al procurorului a fost

recunoscut ca fiind inadmisibil (f. d. 10 – 19).

Potrivit recurentului Eni Vitalie, pistolul de model „Baikal-442” nr. XEK 1530

nu i-a fost restituit după pronunțarea actului judecătoresc definitiv și irevocabil.

La 12 mai 2014, Eni Vitalie a intentat o acțiune împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, solicitând, printre altele,

compensarea prejudiciului material cauzat de imposibilitatea de restituire a pistolului

de tip „Baikal” ridicat de la dânsul. În acest sens, Curtea de Apel Chișinău, prin

decizia din 4 iunie 2015, a respins acest capăt de cerere, pe motiv că Eni Vitalie nu a

prezentat probe concludente și pertinente ce-ar demonstra prețul acestui pistol (f. d.

65). Decizia menționată a devenit irevocabilă prin încheierea din 28 octombrie 2015 a

Curții Supreme de Justiție.

În astfel de circumstanțe, la 15 decembrie 2015, recurentul s-a adresat

Ministerului Afacerilor Interne, cu solicitarea restituirii pistolului de model „Baikal-

442” nr. XEK 1530. Conform scrisorii Direcției Generale Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/4-P-389/15 din 29 decembrie 2015, datele

sistemului informațional „Registrul de stat al armelor” și chitanțele de recepționare,

gestionate de Direcția Generală Securitate Publică al Inspectoratului General al

Poliției, atestă că pistolul respectiv nu a fost recepționat și nu se află la păstrare în

camera de păstrare temporară a armelor recepționate, cu mențiunea ca recurentul să

se adreseze Procuraturii Anticorupție, care a dispus ridicarea pistolului (f. d. 22).

Potrivit răspunsului nr. 227 din 18 ianuarie 2016, Procuratura Anticorupție a

considerat că cererea recurentului a fost depusă eronat, întrucât cauza penală nr.

2006990077 nu s-a aflat în gestiunea acestei instituții. În același timp, Procuratura

Generală nu a răspuns la demersul acestuia (f. d. 22 – 23).

În acord cu informațiile oficiale a Î.S. „Cartuș” nr. 87 din 9 aprilie 2016 și a

Î.S. „Pulbere”, pistolul de model „Baikal-442” nr. XEK 1530, calibrul 9x18 mm, cu

încărcător de 12 cartușe, acoperit cu nichel, a fost evaluat la suma de 6 200 de lei.

Conform scrisorii nr. 9080/18-10733 din 15 noiembrie 2018, Procuratura

Anticorupție a informat pe recurent că locul aflării pistolului din litigiu nu a fost

găsit. Iar, urmărirea penală pornită pe acest fapt a fost clasată la 23 august 2018,

constatându-se că acțiunile procurorului conducător al urmării penale Sanduleac

Pagină 6 din 14

Victor și a altor persoane care au efectuat urmărirea penală potrivit grupului creat

constituie abateri disciplinare (f. d. 161). Drept temei a servit faptul că prețul

pistolului face imposibilă încadrarea acțiunilor/inacțiunilor persoanei la art. 329 alin.

(1) din Codul penal, în special, valoarea acestuia nu reprezintă daune în proporții

mari. Mai mult, infracțiunea de neglijență în serviciu nu dispune de contra echivalent

în Codul contravențional, urmând a fi exercitate instrumentele coercitive disciplinare.

Totuși, acestea nu mai pot fi aplicabile, întrucât procurorul Sanduleac Victor nu mai

activează în cadrul Procuraturii (f. d. 161, 170 – 178).

Reclamantul a pretins că nerestituirea pistolului până în momentul de față

reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și a cerut compensarea costului lui în

cuantum de 6 200 de lei.

Instanța de recurs învederează că prima instanța a admis acțiunea integral.

Referitor la încetarea procesului în temeiul art. 267 lit. d) al Codul de

procedură civilă, prima instanța a subliniat că, anterior, reclamantul a intentat o

acțiune civilă împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie

întrunită condiția potrivit căreia litigiul trebuie să fie între același părți. Or prezenta

speța a fost îndreptată împotriva Ministerului Afacerilor Interne.

Pe fondul cauzei, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe art. 14, 315, 316

374, 375, 1398 și 1416 din Codul civil. Prin intermediul acestor norme, instanța de

judecată a menționat că Ministerul Afacerilor Interne nu a prezentat dovezi, care ar

demonstra că pistolul din speță a ieșit din posesia lui și a fost preluat de către o altă

autoritate/subdiviziune sau persoană (f. d. 114). Așadar, ultimul posesor al bunului

ce-i aparține cu drept de proprietate reclamantului a fost Ministerul Afacerilor

Interne. În plus, pârâtul nu a contestat valoarea pistolului. Din raționamentele expuse,

instanța de judecată a conchis că imposibilitatea restituirii bunului din litigiu

generează obligația subsidiară de despăgubire a proprietarului Eni Vitalie prin

compensarea bănească în valoare de 6 200 de lei.

Colegiul lărgit învederează că instanța de apel a casat hotărârea primei instanței

și a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii. În acest context, instanța de apel a

considerat că nu au fost întrunite condițiile pentru aplicarea art. 1398 alin. (1) al

Codului civil. Așadar, Curtea de Apel Chișinău a observat că Ministerul Afacerilor

Interne nu este organul responsabil pentru păstrarea corpurilor delicte, în special, a

armamentului sau munițiilor. Totodată, instanța de apel a constatat că lipsesc probe,

care ar putea confirma transmiterea pistolului de la procurorul Sanduleac Victor spre

păstrare organelor afacerilor interne.

Recurentul Eni Vitalie a sugerat că lipsa unei confirmări de recepționare a

corpului delict la păstrare Ministerul Afacerilor Interne nu poate servi drept temei

pentru lezarea dreptului de proprietate și respingerii solicitării de a primi o

compensare bănească pentru el. În esență, ordonanța procurorului Secției exercitare a

urmăririi penale în cauze excepționale a Procuraturii Generale Victor Sanduleac din 6

aprilie 2006 denotă cu certitudine că arma a fost ridicată și transmisă spre păstrare, iar

alte probe despre locul aflării corpului delict nu au fost furnizate. Astfel, în opinia lui,

instanța de apel a interpretat eronat art. 374 – 376 din Codul civil.

Pagină 7 din 14

În apărarea sa, Ministerul Afacerilor Interne a reamintit că nu au fost furnizate

probe, ce-ar confirma predarea corpului delict spre păstrare organelor afacerilor

interne. Mai mult, obiectul acțiunilor civile de restituire sau încasarea compensației

pentru bunuri ridicate de către organul de urmărire se examinează prin prisma Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998. Așadar, anterior, instanțele de judecată au respins o

pretenție similară formulată de către recurent.

Inspectoratul General de Poliție a susținut că este o entitate distinctă față de

Ministerul Afacerilor Interne și nu-i pot fi imputate pretențiile avansate de către Eni

Vitalie. La fel, acesta a considerat că urmează să intervină încetarea procesului în

baza art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă, de vreme ce instanțele de judecată

s-au pronunțat asupra capătului de cerere dedus judecății.

Intimatul Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a oferit nici un

comentariu cu privire la fondul cauzei.

Pentru început, Colegiul lărgit consideră oportun de a analiza dacă există temei

de a înceta procesul în baza art. 267 lit. b) din Codul de procedură civilă.

La acest capitol, Colegiul lărgit subliniază că art. 6 parag. 1 din CEDO

garantează dreptul de acces la o instanță pentru soluționarea litigiilor civile. Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) consideră că acest drept de acces la o

instanță include nu numai dreptul de a introduce o acțiune, ci și dreptul la o „soluție”

juridică a litigiului. Ar fi iluzoriu pentru ordinea juridică internă a unui stat

contractant să permită unei persoane să introducă o acțiune civilă în fața unei

instanțe, fără a se asigura că hotărârea va fi decisă definitiv la sfârșitul procedurii (a

se vedea, printre altele, Lupeni Greek Catholic Parish și alții vs România (M.C.), 29

noiembrie 2016, parag. 86 sau Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag.

23). Mai mult, este de competența petiționarului să selectează cel mai potrivit

remediu pentru a încerca să repare o pretinsă încălcare a C.E.D.O. (a se vedea

Micallef vs Malta (Marea Cameră), 15 octombrie 2009, parag. 58; Jasinskis vs

Letonia, 21 decembrie 2010, parag. 50).

În același context, dreptul de acces la tribunal poate fi limitat dacă restricțiile

legale nu reduc substanța dreptului dat. În plus, astfel de limitări sunt conforme

articolului 6 parag. 1 din Convenție numai în cazul în care urmăresc un scop legitim

și în cazul în care există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul urmărit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018,

parag. 24; Cocu și Calentiev vs Republica Moldova, 9 aprilie 2019, parag. 27).

Astfel, instanța de recurs amintește că recurentul Eni Vitalie a intentat o

acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova la 12 mai 2014, pentru

a recupera prejudiciul material cauzat de nerestituirea pistolului de tip „Baikal”

ridicat de la dânsul. Cu toate acestea, prin decizia din 4 iunie 2015 definitivă și

irevocabilă, Curtea de Apel Chișinău a respins acest capăt de cerere, pe motiv că Eni

Vitalie nu a prezentat probe concludente și pertinente ce-ar demonstra prețul acestui

pistol (f. d. 65). După obținerea acestui rezultat, Eni Vitalie a depus prezenta cerere

de chemare în judecată împotriva unui alt pârât, și anume, Ministerul Afacerilor

Interne, formulând aceeași solicitare de reparare a prejudiciului material.

În continuare, din interpretarea articolului 265 lit. b) din Codul de procedură

civilă rezultă că această normă de drept procedural recunoaște autoritatea de lucru

Pagină 8 din 14

judecat doar cu respectarea identității triple a părților, obiectului și cauza ambelor

acțiuni. Este evident că, la întrunirea acestor condiții, norma respectivă

restricționează dreptul de acces la un tribunal, însă ea are drept scop legitim de a

asigura securitatea raporturilor juridice în materie civilă. Pentru aplicarea acesteia,

Inspectoratul General de Poliție și Ministerul Afacerilor Interne trebuiau să probeze

existența cumulativă a acestor 3 criterii de mai sus. În acest sens, prima instanță a

constatat corect că, în primul rând, litigiul dedus judecății urmează a fi între același

părți, totuși, prezenta speța a fost îndreptată împotriva Ministerului Afacerilor

Interne. De altfel, această parte nici nu a participat la examinarea precedentă a

pretențiilor formulate de către Eni Vitalie. Argumente care ar putea combate aceste

raționamente sau demonstra contrariul nu au fost prezentate de intimați.

Din aceste considerente, Colegiul lărgit constată că intentarea acțiunii de către

Eni Vitalie împotriva Ministerului Afacerilor Interne reprezintă un remediu civil

adecvat și efectiv, cât timp documentele cauzei arată că pistolul recurentului a fost

transmis spre păstrare ministerului dat. În plus, prin sentința din 28 mai 2007,

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a hotărât irevocabil să restituie lui Eni Vitalie

corpul delict, aflat la păstrare la Ministerul Afacerilor Interne. Așadar, temeinicia

pretențiilor formulate de recurent urmează a fi stabilită în cadrul unor proceduri

judiciare, cu asigurarea principiilor contradictorialității și egalității în arme.

În lumina celor evocate, instanța de recurs respinge excepția invocată de

Inspectoratul General de Poliție în temeiul art. 265 lit. b) al Codului de procedură

civilă și acceptă motivarea primei instanțe pe acest segment (a se vedea, în schimb,

Cocu și Calentiev, ibidem parag. 31 – 32).

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție notează că este suveran în ceea ce privește competența de a

decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în cererea de recurs. În

conformitate cu principiul jura novit curia, concretizat în art. 238 alin. (2) și art. 240

alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu este obligată să aplice

motivele juridice oferite de recurent, dar să aplice acel text de lege care corespunde

situației de fapt din speță, în măsura în care este confirmată de probele administrate în

cauză (a se vedea mutatis mutandis Radomilja și alții vs Croația (Marea Cameră), 20

martie 2018, parag. 123 – 127; Molla Sali vs Grecia (Marea Cameră), 19 decembrie

2018, parag. 84).

În primul rând, Colegiul de control judiciar punctează că orice persoană poate

invocă o încălcare a dreptului de proprietate în măsură în care deciziile autorităților

statului pe care le contestă se referă proprietatea acestuia în sensul art. 1 din

Protocolul nr. 1 din CEDO, ceea ce-ar include art. 316, 316 din Codul civil (a se

vedea OOO Gastronom vs Rusia, 19 martie 2019, parag. 40). În acest sens, Eni

Vitalie a demonstrat că a fost deținătorul pistolului de model „Baikal-442”, nr. XEK

1530, calibrul 9x18 mm, care a fost ridicat de la el în baza ordonanței procurorului

Secției exercitare a urmăririi penale în cauze excepționale a Procuraturii Generale

Victor Sanduleac din 6 aprilie 2006 (f. d. 167). Deși, documentul menționat cuprinde

o altă denumire a pistolului, și anume, „Baikal-422” cu nr. X EK 1530, instanța de

recurs consideră că indicarea eronată a atributelor de identificare ale pistolului nu-i

poate fi imputată lui Eni Vitalie. În atare împrejurare, potrivit ordonanței procurorului

Pagină 9 din 14

în Procuratura Anticorupție din 23 august 2018, dosarul de control nr. 18-8/06

gestionat de procurorul Sanduleac Victor a avut atașat copia procesului – verbal de

reținere a recurentului din 24 februarie 2006, fiind consemnată ridicarea de la acesta,

în cadrul percheziției corporale, a pistolului de model „Baikal – 442” nr. XEK

153001 cu magazinul nr. 15302 (f. d. 172). Ulterior, la 6 aprilie 2006, partea

vătămată a recunoscut pistolul, iar organul de urmărire penală a dispus anexarea

corpului delict și păstrarea lui la Ministerul Afacerilor Interne (f. d. 167, 173). Cu

titlu de observație, scrisoarea nr. 4/689 din 30 martie 2016 a Serviciului Protecție

Internă și Anticorupție a M.A.I. denotă că Eni Vitalie era titularul dreptului de

proprietate asupra pistolului Baikal nr. XEK-1530, cal.9x18 mm în temeiul

permisului de portarmă nr. 21/5158, eliberat la 14 aprilie 2006 și valabil până la 14

aprilie 2009 (f. d. 174). Prin urmare, recurentul are dreptul de a se bucura de toate

garanțiile consacrate la articolele sus-citate.

Pe măsură ce pistolul de mai sus nu a fost restituit recurentului și autoritățile

statutului nu pot comunica locul aflării acestuia, aceste circumstanțe echivalează cu o

lipsire de proprietate în sensul art. 1 primul paragraf a doua teză din Protocolul nr. 1

al C.E.D.O. În opinia instanței de judecată, interferență constă în pierderea corpului

delict și refuzul Curții de Apel Chișinău de a acorda o compensație acestuia pentru

aceste acțiuni (a se vedea similar OOO Gastronom, ibidem, parag. 49 – 50). Sub acest

aspect, instanța de recurs va verifica dacă această ingerință a fost justificată într-un

mod convingător, în vederea asigurării respectării proprietății.

În al doilea rând, instanța de recurs va raporta circumstanțele speței rezumate

mai sus la normele de drept material în redacția caracteristică perioadei depunerii

acțiunii la 19 septembrie 2016. La conturarea acestei ipoteze, conform articolului 7

alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Astfel, litigiul se va

axa pe Codul civil în vigoare până la republicarea acestuia din 1 martie 2019.

Potrivit art. 376 alin. (1) din Codul civil, dacă dreptul proprietarului este

încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul

poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri și în cazul în care nu se cere

încetarea încălcării sau executarea acestei cerințe este imposibilă.

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit subliniază că,

atunci când autoritățile judiciare sau a urmăririi penale confiscă sau rețin unele bunuri

proprietate private, acestea trebuie să ia măsuri rezonabile pentru conservare (a se

vedea Dzugayeva vs Rusia, 12 februarie 2013, parag. 27), și că legislația internă ar

trebui să prevadă posibilitatea de a începe o acțiuni împotriva statului pentru a obține

despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din păstrarea defectuoasă a acestor bunuri.

Cu toate acestea, procedură respectivă trebuie să fie eficientă pentru a permite

proprietarului să-și apere cauza (a se vedea mutatis mutandis Tendam vs Spania, 13

iulie 2010, parag. 51).

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs notează că, după achitarea lui Eni

Vitalie, Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a statuat restituirea pistolul de model

„Baikal-442”, nr. XEK 1530, care se păstrează la Ministerul Afacerilor Interne (f. d.

15 pe verso, 16 – 19). Încercarea recurentului de a primi pistolul înapoi sau de a primi

o sumă echivalentă cu prețul acestuia a eșuat. Or, conform deciziei din 4 iunie 2015 a

Pagină 10 din 14

Curții de Apel Chișinău, Eni Vitalie nu a putut demonstra costul acestui bun în acord

cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Ulterior, după reluarea căutărilor,

Direcția Generală Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției și

Procuratura Anticorupție nu au oferit informații cu privire la locul aflării acestui bun

(f. d. 22 - 23).

În aceeași ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 6 februarie

2019, a stabilit că Ministerul Afacerilor Interne nu este organul responsabil pentru

păstrarea corpurilor delicte și a precizat că lipsesc probe, care ar putea confirma

transmiterea pistolului de la procurorul Sanduleac Victor spre păstrare organelor

afacerilor interne. Mai mult, ancheta privind neglijența profesională a procurorului

sus-citat este sortită eșecului. Or acțiunile lui nu au putut fi încadrate la art. 329 alin.

(1) din Codul penal, iar instrumentele coercitive disciplinare sunt inaplicabile,

întrucât acesta nu mai activează în organele Procuraturii (f. d. 177).

În cele de urmă, instanța de recurs observă că pistolul din litigiu a dispărut,

ceea ce a făcut imposibilă predarea lui proprietarului și executarea sentinței din 28

mai 2007 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, devenită irevocabilă la 25 mai 2011

(f. d. 16). În esență, recurentul nu se poate bucura de bunul său din 24 februarie 2006

până în momentul de față. Cu titlu de observație, atunci când autoritățile statului au

ridicat proprietatea recurentului, ei și-au asumat o obligație de îngrijire în ceea ce o

privește (a se vedea Dzugayeva, ibidem, parag. 27).

Colegiul lărgit consideră că, în aceste condiții, instanțele de judecată au generat

două concluzii în defavoarea dreptului de proprietate al recurentului. Pe de o parte,

anterior instanțele de judecată au confirmat dreptul lui la despăgubire integrală, cu

condiția să prezinte dovada prejudiciului. Pe de altă parte, în prezentul proces,

instanța de apel i-a negat acest drept și nu a luat în considerare costul pistolului,

întrucât Ministerul Afacerilor Interne nu este partea corespunzătoare. Pozițiile

instanțelor de judecată sunt inconsistente.

În orice caz, instanța de recurs opinează că Eni Vitalie a acționat cu bună-

credință și a folosit acele remedii care, în mod rezonabil, i-ar fi putut asigura

repararea prejudiciului material cauzat de organele statului. În primul caz, acesta a

intentat o acțiune civilă împotriva Ministerului Justiției în temeiul Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998. În al doilea rând, având în vedere documentele disponibile, el a

fost conștient că pistolul a fost transmis spre păstrare Ministerului Afacerilor Interne.

Suplimentar, la data intentării prezentei acțiuni, acesta nu a cunoscut despre

rezultatele investigației demarate la 11 aprilie 2016 în privința ex-procurorului

Sanduleac Victor. Acestea au fost terminate abia la 23 august 2018 în temeiul

ordonanței procurorului în Procuratura anticorupție Rudei Lilian.

În mod corespunzător, o altă soluție a recurentului pentru a-și recupera

prejudiciului cauzat de pierderea bunului ar fi depunerea unei noi acțiuni împotriva

altei autorități a statului. Totuși, Colegiul lărgit este de părere că scurgerea unei

perioade îndelungate de timp de la ridicarea pistolului de la Eni Vitalie și o nouă

reexaminare a acestor evenimente pe baza unor probe care este posibil să fi devenit

nesigure și incomplete din cauza trecerii timpului nu ar asigura protecția dreptului de

proprietate. Cu titlu subsidiar, ex-procurorul Sanduleac Victor a declarat în fața

Pagină 11 din 14

procurorului în Procuratura Anticorupție că nu poate comunica detalii asupra cazului

din motiv că de la săvârșirea faptei incriminate s-a scurs mult timp (f. d. 176).

Mai mult, Colegiul lărgit învederează că erorile autorităților administrative nu

ar trebui să fie suportate exclusiv de persoanele care urmează să suporte consecințe (a

se vedea Ioan vs România, 1 iulie 2008, parag. 55). Cu alte cuvinte, riscul oricărei

greșeli făcute de autoritatea statului trebuie să fie suportat de stat și erorile nu trebuie

să fie remediate pe cheltuiala persoanei în cauză (a se vedea Batkivska Turbota

Foundation vs Ukraina, 9 octombrie 2018, parag. 61 – 63; ÇATALTEPE vs Turcia, 19

februarie 2019, parag. 71). De asemenea, conform jurisprudenței consacrate, atunci

când s-a folosit o cale de atac, nu este necesară folosirea altei căi de atac care are, în

esență, același obiectiv, după caz, repararea prejudiciului (a se vedea, inter

alia, Kozacıoğlu vs Turcia (M.C.), 19 februarie 2009, parag. 40).

Prin urmare, introducerea unei noi proceduri judiciare de recuperare a

prejudiciului pentru încălcarea dreptului de proprietate ar impune o povară

individuală și excesivă pentru Eni Vitalie. Mai mult, în situația în care o entitate

publică este răspunzătoare pentru daune, obligația pozitivă a statului este de a facilita

identificarea pârâtului corect este cu atât mai mare (a se vedea Plechanow vs Polonia,

7 iulie 2009, parag. 109). În acest sens, calea sugerată de instanța de apel nu va atinge

echilibrul echitabil necesar între protecția dreptului de proprietate și cerințele de

interes general (a se vedea Georgel și Georgeta Stoicescu vs România, 26 iulie 2011,

parag. 71 și Kopytok vs Rusia, 19 ianuarie 2019, parag. 32, 38).

Într-o altă ordine de idei, statul are o obligație pozitivă de a organiza un sistem

de executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficace atât în drept, cât și în

practică, precum și să asigure executarea fără întârzieri nejustificate (a se vedea

Fuklev vs Ucraina, 7 iunie 2005, parag. 84). Atunci când autoritățile sunt obligate să

acționeze pentru executarea unei hotărâri și nu o fac, inactivitatea lor poate angaja

răspunderea statului în temeiul articolului 6 parag. 1 al Convenției (a se vedea Flaviu

și Dalia Serban vs România, 14 septembrie 2010, parag. 52). În plus, executarea unei

hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă

a „procesului”, în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby vs Grecia, 19 martie 1997,

parag. 40).

Sub acest aspect, prin sentința din 28 mai 2007 a Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău, devenită irevocabilă la 25 mai 2011, instanța de judecată a constatat că

pistolul de model „Baikal-442”, nr. XEK 1530 se află la păstrare la Ministerul

Afacerilor Interne și trebuie restituit lui Eni Vitalie. Însă, din 25 mai 2011 până în

prezent, sentința respectivă nu a fost executată de către Ministerul Afacerilor Interne,

dar nici nu a pus la îndoială raționamentele acestui act judecătoresc prin folosirea

procedeelor legale.

Din perspectivele evocate, Colegiul lărgit consideră că argumentele Curții de

Apel Chișinău și Ministerului Afacerilor Interne de negare a dreptului recurentului de

a primi despăgubiri nu se încadrează în garanțiile de mai sus. În mod deosebit,

autoritățile statului nu au adoptat măsuri rezonabile pentru conservarea pistolului din

litigiu. De altfel, în speță, problema examinată nu este despre o acțiune a statului, ci o

lipsă de acțiuni concertate din partea Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor

Interne, Procuraturii Generale sau Procuraturii Anticorupție. Conjunctura respectivă a

Pagină 12 din 14

făcut necesar de a lua măsuri pozitive de protecție a proprietății titularului, și anume,

atunci când există o legătură directă între măsurile pe care un reclamant le poate

aștepta în mod legitim de la autorități și exercitarea efectivă a posesiunilor sale. Pe

baza acestor circumstanțe, statul, prin intermediul organelor sale, indiferent de pârâtul

ales de recurent, este responsabil de lezarea dreptului de proprietate a recurentului.

La acest capitol, instanța de recurs opinează că Ministerul Afacerilor Interne a

respins formalist încercarea recurentului de a-și recupera bunul și a ignorat caracterul

executoriu și definitiv al sentinței din 28 mai 2007 a Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău. În același context, Ministerul Afacerilor Interne nu a întreprins acțiuni

concrete de a găsi pistolul recurentului și a dat dovadă de o lipsă de comunicare cu

restul organelor de stat implicate în pierderea bunului. Factorii prezentați atestă că

intimatul nu a protejat efectiv proprietatea recurentului. În opinia instanței de

judecată, este contrar obligației pozitive a statului de a proteja proprietatea persoanei

dacă instituțiile statului nu cooperează între ele pentru garantarea drepturilor

fundamentale ale omului și apoi să se folosească de acest motiv ca o justificare pentru

a refuza plata despăgubirilor în urma acțiunilor ineficiente.

Astfel, Colegiul lărgit observă că aceste omisiuni denotă că dreptul

proprietarului Eni Vitalei a fost încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare

ilicită de posesiune, ceea ce atrage după sine aplicare art. 376 alin. (1) din Codul

civil. Totodată, prin prisma acestei norme de drept material, instanța de judecată

stabilește felul despăgubirii în funcție de cerințele recurentului. Pe această cale, Eni

Vitalie este îndreptățit să ceară de la Ministerul Afacerilor Interne despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat, cât timp restituirea pistolului este imposibilă. Costul total al

acestuia de 6 200 de lei nu a fost contestat de părțile implicate în proces.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentului potrivit

căreia instanțele de judecată i-au lezat dreptul de proprietate prin respingerea

pretențiilor sale pe motiv că lipsește dovada recepționării corpului delict în procesul

de transmitere a acestuia de la o autoritate a statului la alta. Efectul acestor încălcări

de legalitate, și anume, devierile de administrare a dreptului material afectează

calitatea deciziei instanței de apel impusă de articolul 239 din Codul de procedură

civilă. Or, la deliberarea hotărârii, Curtea de Apel Chișinău a determinat legea

aplicabilă soluționării cauzei în contradicție cu situația de drept existentă în prezenta

cauză și a ignorat obligația pozitivă a statului de a proteja proprietatea în temeiul art.

1 din Protocolul nr. 1 din CEDO.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă și a stabili că

erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale.

Așadar, în baza argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile anexate

la dosar, Colegiul judiciar notează că greșelile de aplicare a legii materiale pot fi

corectate prin casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe în acord

cu articolul 445 alin. (1) lit. f)din Codul de procedură civilă. Or, evaluarea efectuată

de instanța de recurs a fost susținută pe deplin de materialele cauzei, iar părțile din

litigiu au beneficiat de un proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a

comenta în scris și de a depune observații în cadrul acestei proceduri.

Pagină 13 din 14

Referitor la repartizarea cheltuielilor de judecată după schimbarea soluției date

de instanțe de apel, Colegiul lărgit reține că recurentul nu a solicitat expres

compensarea cheltuielilor judiciare suportate la examinarea cauzei în ordine de apel

și de recurs. Astfel, acesta nu a îndeplinit cerința de a avansa o cerere de obligare a

părții care a pierdut procesul să plătească cheltuielile judiciare impusă de art. 94 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia contestată și de a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite cererea de recurs declarată de către Eni Vitalie.

Se casează decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Eni Vitalie

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției, cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor

judiciare.

Se menține hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Ion Druță

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Pagină 14 din 14