3ra-632/19 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- obligativitatea întocmirii procesului-verbal, întocmirea procesului-verbal
3ra-632/19 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 3ra-632/19
Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (jud. V. Nichitenco)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, L. Pruteanu)
DECIZIE
26 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Mariana Pitic
judecătorii Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
Nina Vascan
Victor Burduh
examinând recursul depus de către Întreprinderea de Stat Întreprinderea
pentru Silvicultură „Tighina”, reprezentată de către avocatul Oleg Bondarenco,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de către Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”
împotriva Consiliului orășenesc Căinari cu privire la contestarea actelor
administrative,
împotriva deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru
Silvicultură „Tighina”, a fost casată parțial hotărârea din 31 iulie 2018 a Judecătoriei
Căușeni, sediul central și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre, iar în rest
hotărârea a fost menținută,
constată:
La data de 21 martie 2017 ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina” a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Căinari cu
privire la contestarea actelor administrative.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 20 august 2004
Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia nr. 4/7 „Cu privire la transmiterea
pădurilor aflate în proprietatea publică or. Căinari la balanța Întreprinderii
Serviciului Silvic de Stat „Tighina”, în prezent ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură
„Tighina”.
A menționat că, la aceeași dată Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia
nr. 4/8 „Cu privire la permiterea schimbului de terenuri pentru ameliorare prin
împădurire a terenurilor degradate neproductive”, iar la data de 08 decembrie 2006
a adoptat decizia nr. 6/6 „Cu privire la transmiterea terenurilor degradate
neproductive la balanța Întreprinderii Serviciului Silvic de Stat „Tighina”.
1
A susținut că, la data de 28 septembrie 2012 Consiliul orășenesc Căinari a
adoptat decizia nr. 8/42 „Cu privire la permiterea schimbării terenurilor între
Primăria or. Căinari și Ocolul Silvic Căinari”, iar la data de 21 august 2014 a adoptat
decizia nr. 5/20 „Cu privire la transmiterea terenului proprietate publică a statului
aflat în gestiunea ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina” în proprietate
publică a UAT Căinari, r-nul Căușeni” și decizia nr. 5/22 „Cu privire la transmiterea
terenurilor proprietate publică a UAT Căinari, r-nul Căușeni în proprietate publică
a statului, în gestiunea ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”.
A afirmat că, aceste decizii au intrat în vigoare și au început să producă efecte
juridice.
A relevat că, în rezultatul obținerii terenurilor indicate în deciziile enunțate,
ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina” a început să efectueze lucrări silvice
în valoare totală de sute de mii de lei, bani ai acesteia, ceea ce la momentul actual
se confirmă prin contractul pentru executarea lucrărilor de proiectări și investigații,
devizele de cost, actele de recepție a lucrărilor îndeplinite, factura.
A invocat că, la data de 22 octombrie 2015 Consiliul orășenesc Căinari a
adoptat decizia nr. 4/30 „Cu privire la modificarea unui act”, prin care a modificat
numerele cadastrale ale terenurilor, care i-au transmise în gestiune prin decizia
nr.5/22 din 21 august 2014.
A mai invocat că, la data de 21 iulie 2016 Consiliul orășenesc a adoptat
decizia nr. 3/4 „Cu privire la abrogarea unor acte”, prin care a abrogat deciziile
nr.4/7 din 20 august 2004, nr. 4/8 din 20 august 2004, nr. 6/6 din 08 decembrie 2006,
nr.8/42 din 02 septembrie 2012, nr. 5/20 din 21 august 2014 și nr. 5/22 din 21 august
2014.
A declarat că, a luat cunoștință de deciziile Consiliului orășenesc Căinari
nr.4/30 din 22 octombrie 2015 și nr. 3/4 din 21 iulie 2016 la data de 29 decembrie
2016 și la data de 19 ianuarie 2017 a înaintat pârâtului cerere prealabilă, prin care a
solicitat anularea deciziilor enunțate, însă la data de 28 februarie 2017 a primit o
scrisoare din partea primarului or. Căinari, din care rezultă că, cererea prealabilă nu
a fost discutată la ședința Consiliului orășenesc Căinari din motiv că, ar fi fost
prescrisă.
A considerat că, deciziile Consiliului orășenesc Căinari nr. 4/30 din 22
octombrie 2015 și nr. 3/4 din 21 iulie 2016 sunt neîntemeiate și ilegale.
A notat că, prin deciziile enunțate Consiliul orășenesc Căinari i-a încălcat
flagrant dreptul de proprietate, drept garantat și protejat de art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, art. 46 din 127 din Constituția RM și art. 316 din Codul
civil.
A specificat că, prin deciziile contestate a obținut o speranță legitimă că, va
dobândi efectiv terenurile în proprietate, însă a dobândit bunuri, de care a fost în
rezultat expropriat ilegal.
A solicitat anularea deciziilor Consiliului orășenesc Căinari nr. 4/30 din 22
octombrie 2015 „Cu privire la modificarea unui act” și nr. 3/4 din 21 iulie 2016 „Cu
privire la abrogarea unor acte” și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.
2
Prin hotărârea din 31 iulie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul central a fost
respinsă acțiunea înaintată de către ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”
ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Au fost încasate de la ÎS
Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina” în beneficiul Primăriei or. Căinari
cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10000 de lei.
Prin decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
declarat de către ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”, a fost casată
hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii ca fiind depusă cu încălcarea
termenului de prescripție și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În rest a fost menținută hotărârea
primei instanțe.
La data de 29 martie 2019 ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”,
reprezentată de către avocatul Oleg Bondarenco, a depus recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței
de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la
admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, care au fost considerate constatate, nu au fost dovedite cu probe
veridice și suficiente, concluziile instanțelor judecătorești, expuse în hotărâri, sunt
în contradicție cu circumstanțele cauzei și au fost încălcate normele de drept material
și, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată
eronat legea.
A menționat că, conform materialelor dosarului, prin deciziile Consiliului
orășenesc Căinari, care au fost anulate prin actele administrative contestate,
terenurile au fost transmise la balanța ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”
(decizia Consiliului orășenesc Căinari nr. 4/7 din 20 august 2004).
A susținut că, decizia Consiliului orășenesc Căinari nr. 4/7 din 20 august 2004
a fost adoptată în vederea executării Hotărârilor Guvernului RM nr. 1734 din 31
decembrie 2002 și nr. 01-07/123 din 20 februarie 2003.
A afirmat că, instanța de apel a ignorat circumstanțele enunțate.
A relevat că, instanța de apel a trecut cu vederea faptul că, conform art. 24 din
Legea contenciosului administrativ, anume intimatul Consiliul orășenesc Căinari era
obligat să demonstreze în instanța de judecată legalitatea și temeinica actelor
administrative contestate.
A invocat că, la examinarea cauzei, intimatul nu a motivat care a fost
necesitatea și temeiul legal pentru adoptarea actelor administrative contestate.
A declarat că, instanța de apel a reținut că, actele administrative contestate au
fost supuse controlului de către Oficiul teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, însă
la materialele dosarului lipsesc probe întru confirmarea efectuării de către organul
de stat respectiv a pretinsului control. Or, actele prezentate în acest sens de către
Consiliul orășenesc Căinari și, anume, scrisorile adresate Oficiului teritorial Căinari
al Cancelariei de Stat (f. d. 70, 74) nu pot fi reținute în calitate de probe în condițiile
în care lipsește dovada expedierii-primirii de către destinatar.
3
A notat că, instanțele judecătorești greșit au încasat de la ÎS Întreprinderea
pentru Silvicultură „Tighina” în beneficiul Primăriei or. Căinari cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 10000 de lei, deoarece Primăria or. Căinari nu are
calitatea de pârât și împotriva acesteia nu au fost înaintate careva pretenții.
A mai notat că, la materialele dosarului a fost anexat un înscris, în baza căruia
instanțele judecătorești au încasat cheltuielile de asistență juridică, însă acest înscris
nu poate fi considerat ca probă, deoarece nu conține nicio semnătură și ștampila
instituției bancare, care ar confirma efectuarea plății.
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod
intră în vigoare la 01 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de
acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până
la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica
corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a
încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu
prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor
anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.
În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând
recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează
integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza
limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală
în acest caz.
Studiind materialele dosarului, Completul specializat în cauze de contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral decizia instanței de
apel și de a restitui cauza instanței de apel din următoarele considerente.
Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 20 august 2004
Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia nr. 4/7 „Cu privire la transmiterea
pădurilor aflate în proprietatea publică or. Căinari la balanța Întreprinderii
Serviciului Silvic de Stat „Tighina”, în prezent ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură
„Tighina”.
4
La aceeași dată Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia nr. 4/8 „Cu
privire la permiterea schimbului de terenuri pentru ameliorare prin împădurire a
terenurilor degradate neproductive”.
La data de 08 decembrie 2006 Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia
nr. 6/6 „Cu privire la transmiterea terenurilor degradate neproductive la balanța
Întreprinderii Serviciului Silvic de Stat „Tighina”.
De asemenea, s-a constatat că, la data de 28 septembrie 2012 Consiliul
orășenesc Căinari a adoptat decizia nr. 8/42 „Cu privire la permiterea schimbării
terenurilor între Primăria or. Căinari și Ocolul Silvic Căinari”, iar la data de 21
august 2014 a adoptat decizia nr. 5/20 „Cu privire la transmiterea terenului
proprietate publică a statului aflat în gestiunea ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură
„Tighina” în proprietate publică a UAT Căinari, r-nul Căușeni” și decizia nr. 5/22
„Cu privire la transmiterea terenurilor proprietate publică a UAT Căinari, r-nul
Căușeni în proprietate publică a statului, în gestiunea ÎS Întreprinderea pentru
Silvicultură „Tighina”.
La data de 22 octombrie 2015 Consiliul orășenesc Căinari a adoptat decizia
nr. 4/30 „Cu privire la modificarea unui act”, prin care a modificat numerele
cadastrale ale terenurilor, care au transmise în gestiune ÎS Întreprinderea pentru
Silvicultură „Tighina” prin decizia nr. 5/22 din 21 august 2014.
La data de 21 iulie 2016 Consiliul orășenesc a adoptat decizia nr. 3/4 „Cu
privire la abrogarea unor acte”, prin care a abrogat deciziile nr. 4/7 din 20 august
2004, nr. 4/8 din 20 august 2004, nr. 6/6 din 08 decembrie 2006, nr. 8/42 din 02
septembrie 2012, nr. 5/20 din 21 august 2014 și nr. 5/22 din 21 august 2014.
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎS Întreprinderea pentru
Silvicultură „Tighina” a solicitat anularea deciziilor Consiliului orășenesc Căinari
nr. 4/30 din 22 octombrie 2015 „Cu privire la modificarea unui act” și nr. 3/4 din 21
iulie 2016 „Cu privire la abrogarea unor acte” și încasarea de la Consiliul orășenesc
Căinari a cheltuielilor de judecată.
Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a respins acțiunea
ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, încasând de la ÎS
Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina” în beneficiul Primăriei or. Căinari
cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10000 de lei.
Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către
ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”, a ajuns la concluzia temeiniciei
acestuia, casând hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii ca fiind
depusă cu încălcarea termenului de prescripție și pronunțând în această parte o nouă
hotărâre, prin care a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, în rest menținând
hotărârea primei instanțe.
Verificând legalitatea deciziei contestate, Completul specializat în cauze de
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că, instanța de apel a încălcat normele
de drept procedural.
În conformitate cu art. 273 CPC, pentru fiecare ședință de judecată, inclusiv
pentru ședința de pregătire pentru dezbateri judiciare, precum și pentru fiecare act
5
procedural îndeplinit în afara ședinței cu participarea părților, se întocmește proces-
verbal.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) CPC, procesul-verbal se semnează de
președintele ședinței și de grefier.
Din materialele dosarului rezultă că, procesele-verbale ale ședințelor de
judecată ale primei instanțe din 04 iulie 2017 și 09 noiembrie 2017, conform cărora
ședințele de judecată au fost amânate pentru data de 24 octombrie 2017 și 13
februarie 2018, nu sunt semnate de președintelui ședinței și de grefier (f. d. 46, 47,
87, 88).
În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție ține să menționeze că, procesul-verbal al ședinței de judecată este un act
procedural, care asigură posibilitatea verificării temeiniciei și legalității hotărârii. În
lipsa procesului-verbal este imposibilă efectuarea controlului judiciar, motiv pentru
care neîntocmirea procesului-verbal al ședinței de judecată reprezintă o încălcare
esențială a normelor de drept procedural și în cazurile în care procesul-verbal nu este
semnat de președintele ședinței și de grefier, acest act procesual nu va produce efecte
juridice, situație echivalentă cu lipsa acestuia.
În conformitate cu art. 388 alin. (1) lit. g) CPC, hotărârea primei instanțe
urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă în dosar
lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată.
În consecință, instanța de apel, efectuând controlul judiciar al hotărârii primei
instanțe, avea obligația pozitivă de a verifica dacă cea din urmă a întocmit procesele-
verbale ale ședințelor de judecată în conformitate cu prevederile Capitolului XXI
din Codul de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul specializat în cauze de contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrative lărgit al
Curții Supreme de Justiție conchide că, instanța de apel nu a verificat legalitatea
hotărârii primei instanțe, în întregul ei, independent de motivele apelului, în situația
în care la materialele cauzei lipsesc procesele-verbale ale ședințelor de judecată ale
primei instanțe din 04 iulie 2017 și 09 noiembrie 2017.
La caz, se mai reține că, în conformitate cu art. 130 alin. (1) CPC, instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În conformitate cu art. 373 alin. (2) CPC, în limitele apelului, instanța de apel
verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea
cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel
de către participanții la proces.
Din materialele dosarului rezultă că, Primăria or. Căinari nu este nici parte și
nici participant la proces. Or, la actele cauzei lipsește o încheiere cu privire la
atragerea Primăriei or. Căinari în calitate de copârât sau intervenient accesoriu. în
prezenta cauză.
6
Totodată, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel nu a dat
apreciere cuvenită ordinului de plată nr. 275 din 16 iunie 2017 și nu a verificat dacă
acesta corespunde legislației în vigoare și dacă serviciile de asistență juridică au fost
acordate de către CA „Veronica Pascal” în cadrul examinării acestei cauze (f. d. 65).
În temeiul celor precitate, Completul specializat în cauze de contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție apreciază drept arbitrară soluția instanței de apel, care nu
a luat în considerare toate circumstanțele cauzei, pronunțând în acest sens o decizie
neîntemeiată.
Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa
integral decizia instanței de apel și de a restitui cauza instanței de apel.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, cu
respectarea dreptului părților la un proces echitabil.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) CPC, Completul specializat în cauze
de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se casează integral decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de
către Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”
împotriva Consiliului orășenesc Căinari cu privire la contestarea actelor
administrative și se restituie cauza Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Mariana Pitic
judecătorii Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
Nina Vascan
Victor Burduh
7