2rac-241/19 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată ș.a.

2rac-241/19 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-241/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul Central (jud. D. Croitor)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul

Gospodăria Țărănească „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Elvitis-Com” împotriva Gospodăriei Țărănești „Chiriac Gheorghe” cu privire

la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată și

la cererea reconvențională a lichidatorului Gospodăriei Țărănești „Chiriac

Gheorghe”, Ion Popa împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Elvitis-Com”cu

privire la recunoașterea nulității actului de verificare a decontărilor reciproce, încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Gospodăria Țărănească „Chiriac Gheorghe” în proces de

lichidare și menținută hotărârea din 20 august 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul

Central, prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost

respinsă

constată:

La 11 august 2017, SRL „Elvitis-Com” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva GȚ „Chiriac Gheorghe” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că SRL „Elvitis-Com” a vândut, iar GȚ „Chiriac

Gheorghe” a cumpărat marfa (vițe de vie altoite) în valoare de 156986 de lei, fapt

confirmat prin factura fiscală nr. SW2920400 din 15 octombrie 2010 în sumă de 100000

de lei, factura fiscală nr. FB1829260 din 19 aprilie 2012 în sumă de 5936 de lei, factura

fiscală nr. FB1829320 din 11 mai 2012 în sumă de 21 000 lei, factura fiscală

nr. FB1829335 din 21 mai 2012 în sumă de 7 000 de lei, factura fiscală nr. FB1829340

din 24 mai 2012 în sumă de 2 800 de lei și a actelor de verificare între părți.

A afirmat că până la data de 10 august 2017, GȚ „Chiriac Gheorghe” a achitat o

parte din bani, iar datoria restantă constituie suma de 56 986 de lei.

A notat că prin pretenția din 16 ianuarie 2016, SRL „Elvitis-Com” a solicitat

GȚ „Chiriac Gheorghe” achitarea datoriei în termen, care însă a rămas fără soluționare.

1

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 9, 512, 514, 572, 585, 619,

668, 753 Cod civil, art. 5, 90 lit. i) și d), 96, 117, 122, 130, 166-167, 174-177 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul GȚ „Chiriac Gheorghe” în

beneficiul SRL „Elvitis-Com” a datoriei în sumă de 56986 de lei, a dobânzii de întârziere

în sumă de 28537,48 de lei și a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în

sumă de 2565,70 de lei.

Prin încheierea protocolară din 7 februarie 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul

Central, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Nicolae Chiriac.

La 14 iunie 2018, lichidatorul GȚ „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa a depus cerere

reconvențională împotriva SRL „Elvitis-Com”, intervenient accesoriu Nicolae Chiriac

cu privire la recunoașterea nulității actului de verificare a decontărilor reciproce,

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că potrivit situației documentare,

SRL „Elvitis-Com” datorează GȚ „Chiriac Gheorghe”, sume de bani achitate în avans,

ce urmează a fi restituite.

A indicat că SRL „Elvitis-Com” a prezentat două acte de verificare a decontărilor

reciproce din 31 august 2014, care au un conținut contradictoriu, iar unul dintre acte nu

corespunde exigențelor legale de conținut și nu reflectă operațiunile economice

desfășurate între SRL „Elvitis-Com” și GȚ „Chiriac Gheorghe”, neavând careva temei

juridic.

Astfel, actul de verificare a decontărilor reciproce din 31 august 2014, în care se

indică doar soldul de 135250 de lei, urmează a fi declarat nul, pe motiv că creanța dată

nu este reală, SRL „Elvitis-Com” unilateral a întocmit actul în cauză fără a indica concret

în baza căror operațiuni economice a apărut această sumă și pentru care perioade de

timp.

Mai mult ca atât actul de verificare contestat nu include achitările făcute de

GȚ „Chiriac Gheorghe” pentru bunurile procurate.

Cu referire la prevederile art. 195, 206 alin. (1) și (2), 216 alin. (1), 217 alin. (1)

și (2), 219 alin. (1), 220 alin. (1), a considerat că actul de verificare a decontărilor

reciproce din 31 august 2014, care conține doar suma de 135250 de lei, reprezintă un act

juridic lovit de nulitate absolută, acesta neavând nu obiect determinat, nu este clar

conținutul acestuia și cauza sa.

A menționat că potrivit actului detaliat de verificare a conturilor la data de

31 august 2014, raportat la obiectul și temeiurile acțiunii inițiale, GȚ „Chiriac

Gheorghe” avea o datorie debitoare față de SRL „Elvitis-Com” în mărime de 21736 de

lei.

GȚ „Chiriac Gheorghe” a efectuat o serie de achitări, neincluse în actul de

verificare, după cum urmează: 20000 de lei conform dispoziției de încasare nr. 5 din

26 ianuarie 2015, 20000 de lei conform dispoziției de încasare nr. 86 din 15 august 2015,

și 60000 de lei conform dispoziției de încasare nr. 5 din 25 august 2016.

Astfel, suma totală achitată GȚ „Chiriac Gheorghe” către SRL „Elvitis-Com”

constituie 100000 de lei, prin ce a acoperit integral datoria de 21736 de lei, existentă la

31 august 2014 conform actului de verificare reciprocă, având un avans de 78264 de lei,

care nu a fost utilizat și care urmează a fi restituit.

A considerat că SRL „Elvitis-Com” urmează să restituie GȚ „Chiriac Gheorghe”

suma de 78264 lei, în condițiile în care aceasta nu a executat obligația corelativă, iar

2

actualmente temeiul raportului obligațional a decăzut odată cu decesul lui Gheorghe

Chiriac și intentarea procedurii de lichidare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 195, 207 alin. (1), 206 alin. (1)

și (2), 216 alin. (1), 217 alin. (1) și (2), 219 alin. (1), 220 alin. (1), 602 alin. (1), 610

alin. (1), 1389 alin. (1) și (2) lit. a) și b) Cod civil, art. 85 alin. (4), 86, 166-167, 172-173

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulă a actului de

verificare a decontărilor reciproce dintre SRL „Elvitis- Com” și GȚ „Chiriac Gheorghe”

în sumă de 135250 de lei, încasarea din contul SRL „Elvitis-Com” în beneficiul

GȚ „Chiriac Gheorghe” a sumei de 78264 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 26 iunie 2018, SRL „Elvitis-Com” a depus o cerere de completare a cererii de

chemare în judecată inițială, prin care a solicitat încasarea de la GȚ „Chiriac Gheorghe”

în beneficiul SRL „Elvitis-Com” a datoriei în sumă de 56986 de lei, a dobânzii de

întârziere în sumă de 28537,48 de lei și a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de

stat în sumă de 2565,70 de lei.

În motivarea cererii a indicat că tranzacțiile dintre SRL „Elvitis-Com” și

GȚ „Chiriac Gheorghe” se confirmă prin factura nr. SW2920400 din 15 octombrie 2010

în sumă de 100000 de lei, factura fiscală nr. JJ0138139 din 3 iunie 2011 în sumă de

35250 de lei; factura fiscală nr. FB1829260 din 19 aprilie 2012 în sumă de 5936 de lei;

factura fiscală nr. FB1829320 din 11 mai 2012 în sumă de 21000 de lei; factura fiscală

nr. FB1829335 din 21 mai 2012 în sumă de 7000 de lei; factura fiscală nr. FB1829340

din 24 mai 2012 în sumă de 2800 de lei; dispoziția de încasare nr.146 din

24 octombrie 2013 în sumă de 15000 de lei; dispoziția de încasare nr. 5 din

26 ianuarie 2015 în sumă de 20000 de lei; dispoziția de încasare nr. 86 din

15 septembrie 2015 în sumă de 20000 de lei; dispoziția de încasare nr. 5 din

25 ianuarie 2016 în sumă de 60000 de lei.

A menționat că în baza facturilor fiscale anexate, SRL „Elvitis-Com” a eliberat

GȚ „Chiriac Gheorghe” marfă în sumă totală de 171986 de lei, iar conform dispozițiilor

de încasare anexate, GȚ „Chiriac Gheorghe” a achitat o sumă totală de 115000 de lei,

respectiv suma datoriei constituie 56986 de lei.

Prin încheierea din 20 august 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul Central, a fost

respinsă cererea reprezentantului GȚ „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa cu privire la

admiterea excepției de tardivitate, ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea din 20 august 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul Central, acțiunea

SRL „Elvitis-Com” a fost admisă.

Au fost încasate din contul GȚ „Chiriac Gheorghe” în beneficiul SRL „Elvitis-

Com” datoria în mărime de 56986 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 28537,48

de lei, cheltuielile de judecată ce țin de plata taxei de stat în mărime de 2565,70 de lei,

în total suma de 88089,18 de lei.

A fost respinsă acțiunea reconvențională a GȚ „Chiriac Gheorghe”, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către GȚ „Chiriac Gheorghe” în proces de lichidare și menținută hotărârea

din 20 august 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că facturile fiscale corespund

condițiilor de valabilitate ale actului juridic, întrunesc cele trei elemente esențiale ale

raportului juridic obligațional, inclusiv și obiectul raportului juridic, ce reprezintă

3

obligația debitorului GȚ „Chiriac Gheorghe” de a plăti integral suma pentru marfa

procurată.

A considerat instanța de apel corectă soluția primei instanțe cu privire la

respingerea acțiunii reconvenționale a GȚ „Chiriac Gheorghe” în proces de lichidare, or

de către GȚ „Chiriac Gheorghe” nu a fost adus niciun argument în susținerea poziției

sale cu privire la nulitatea absolută, care poate fi invocată doar dacă actul contestat

contravine legii, ceea ce nu a fost probat de către ultimul, acesta invocând niște afirmații

declarative care nu pot fi puse la baza nulității actului contestat.

A mai conchis instanța de apel că GȚ „Chiriac Gheorghe” în proces de lichidare

nu a probat prin acte confirmative pretenția din acțiunea reconvențională cu privire la

încasarea sumei de 78264 de lei de la SRL „Elvitis-Com”.

La 19 aprilie 2019, lichidatorul GȚ „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa a declarat

recurs împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admitere

a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au soluționat cauza

supusă examinării și au dat apreciere arbitrară circumstanțelor cauzei.

A considerat eronată concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum

că între SRL „Elvitis-Com” și GȚ „Chiriac Gheorghe” a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare a viței de vie altoite în valoare de 156986 de lei, or, la materialele

cauzei nu este anexat niciun contract care să probeze acest fapt.

Între GȚ „Chiriac Gheorghe” și SRL „Elvitis-Com” au existat raporturi civile

obligaționale separate, potrivit cărora SRL „Elvitis-Com” a furnizat periodic către

GȚ „Chiriac Gheorghe” viță de vie altoite, deși părțile nu au încheiat un contract scris

cu privire la aceste raporturi, urmând ca în caz de litigiu să fie aplicate prevederile legale

generale raportate la fiecare livrare în parte.

Contrar acestei circumstanțe, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut

cont de fiecare raport comercial în parte ca relație juridică distinctă în privința căreia

urmează a fi aplicate prevederile legale specifice, inclusiv prevederile cu privire la

prescriție.

A obiectat că decizia instanței de apel este bazată pe presupunerea unei tranzacții

unice între SRL „Elvitis-Com” și GȚ„Chiriac Gheorghe”, deși un asemenea act juridic

nu există și nu a fost cercetat în ședința de judecată.

A insistat că contrar concluziilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare,

materialele cauzei denotă cert că SRL „Elvitis-Com” și GT„Chiriac Gheorghe” au

încheiat șase tranzacții de vânzare-cumpărare, confirmate prin facturi fiscale.

De asemenea, din facturile fiscale prezentate, rezultă că tranzacțiile de vânzare-

cumpărare s-au efectuat:

- la data de 15 octombrie 2010, în sumă de 100000 de lei, conform facturii fiscale

nr.SW2920400, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de

15 octombrie 2013;

- la data de 3 iunie 2011, în sumă de 35250 de lei, conform facturii fiscale

nr.JJ0138139, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de

3 iunie 2014;

4

- la data de 19 aprilie 2012, în sumă de 5936 de lei, conform facturii fiscale

nr. FB1829260, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de

19 aprilie 2015;

- la data de 11 mai 2012, în sumă de 21000 de lei, conform facturii fiscale nr. FB

1829320, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de 11 mai 2015;

- la data de 21 mai 2012, în sumă de 7000 de lei, conform facturii fiscale

nr. FB1829335, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de

21 mai 2015;

- la data de 24 mai 2012, în sumă de 2800 de lei, conform facturii fiscale

nr. FB1829340, pentru care termenul de prescripție extinctivă a expirat la data de

24 mai 2015.

Însă, SRL „Elvitis-Com” a înaintat acțiunea în instanța de judecată abia la data de

11 august 2017.

Astfel, cu referire la prevederile art. 267 alin.(1), 272 alin. (1), 283 Cod civil, a

subliniat că SRL „Elvitis-Com” a omis termenul de prescripție extinctivă pentru

apărarea judiciară a drepturilor sale, în condițiile în care termenul de 3 ani de zile a

expirat cu mult înainte ca acțiunea să fie înaintată instanței și nu a fost solicitată

repunerea în termen.

Examinând problema tardivității acțiunii, instanțele ierarhic inferioare au fost

induse în eroare, or, la materialele cauzei SRL „Elvitis-Com” a anexat două acte de

verificare a decontărilor reciproce din 31 august 2014, deși actul pentru suma de 135250

de lei nu este recunoscut de către GȚ „Chiriac Gheorghe”, în proces de lichidare, întrucât

nu conține careva date despre tranzacțiile economice săvârșite și perioada apariției

acestora, respectiv nu poate fi considerat ca temei pentru întreruperea curgerii

termenului de prescripție extinctivă.

A explicat că respectivul act nu conține nici perioadele formării datoriei, nici

temeiul apariției acesteia, or, întreruperea termenului de prescripție extinctivă poate avea

loc doar în raport cu o obligație determinată, certă și exigibilă, prin urmare și acțiunea

de recunoaștere trebuie să vizeze strict obligația determinată, deși actul de verificare

pentru suma de 135250 de lei are un caracter general și nu permite identificarea

obligației, respectiv nu poate constitui temei de întrerupere a prescripției extinctive.

Iar în privința celuilalt act de verificare pentru suma de 21736 de lei, GȚ „Chiriac

Gheorghe” a executat obligația conform facturilor de livrare.

Instanțele ierarhic inferioare urmau să declare ca probă inadmisibilă actul de

verificare a decontărilor reciproce din 31 august 2014, în sumă de 135250 de lei, or,

actul respectiv nu corespunde exigențelor legale de formă și conținut, iar pe de altă parte,

creanța dată este contestată de GȚ„Chiriac Gheorghe”.

SRL „Elvitis-Com” unilateral a întocmit actul în cauză fără a indica concret în

baza căror operațiuni economice a apărut această sumă și pentru care perioade de timp.

Mai mult ca atât, actul de verificare contestat nu include achitările făcute de

GȚ „Chiriac Gheorghe” pentru bunurile procurate.

Cu referire la prevederile art. 195, 216 alin. (1), 217 alin. (1) și (2), 219 alin. (1),

220 alin. (1), 206 alin. (1) și (2) Cod civil, a obiectat că actul de verificare a decontărilor

reciproce din 31 august 2014, în sumă de 135250 de lei, este un act juridic lovit de

nulitate absolută, or, acesta nu are un obiect determinat, nu este clar conținutul acestuia

și cauza sa, fapt care reprezintă temei pentru declararea nulității absolute.

5

A considerat că SRL „Elvitis-Com” urmează a fi obligată să restituie GȚ „Chiriac

Gheorghe” suma de 78264 de lei, în condițiile în care aceasta nu a executat obligația

corelativă, iar actualmente temeiul raportului obligațional a decăzut odată cu decesul lui

Gheorghe Chiriac și intentarea procedurii de lichidare.

La 31 mai 2019, SRL „Elvitis-Com” a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de către lichidatorul Gospodăria Țărănească „Chiriac

Gheorghe”, Ion Popa.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 21 februarie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 233),

însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 19 aprilie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de lichidatorul GȚ „Chiriac Gheorghe”,

Ion Popa, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de lichidatorul GȚ „Chiriac

Gheorghe”, Ion Popa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

6

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

lichidatorul GȚ „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de lichidatorul Gospodăria

Țărănească „Chiriac Gheorghe”, Ion Popa împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

7