2ra-1039/19 — repararea prejudiciului moral si material cauzat prin actiunile ilicite ale procuraturii si organului de urmarire penala

2ra-1039/19 — repararea prejudiciului moral si material cauzat prin actiunile ilicite ale procuraturii si organului de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1039/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Vladimir Moga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Moga

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauzat

prin acțiunile ilicite ale procuraturii și organului de urmărire penală,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 august 2017 Vladimir Moga a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind repararea

prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii și

organului de urmărire penală.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la domiciliul său, într-o cameră

separată locuiau Bordeianu Nona, soțul Bordeianu Valentin și copilul lor minor

XXX.

La 06 martie 2012 Bordeianu Nona a făcut declarații mincinoase împotriva sa

la Comisariatul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău precum că i-ar fi abuzat sexual

copilul minor, în vîrstă de cinci ani și că a amenințat-o cu arma.

A specificat că în rezultatul examinării cererii Nonei Bordeianu a fost emisă

ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 13 iulie 2012, semnată de către

Dumbrăveanu Nicolae, procuror în Procuratura sectorului Ciocana, mun. Chișinău.

Potrivit acesteia s-a refuzat pornirea urmăririi penale pe faptul pretinselor acțiuni

ilegale, din motivul lipsei faptei infracționale prevăzute de art.173 Cod penal.

A accentuat reclamantul că la cererea repetată a Nonei Bordeianu din 06

decembrie 2013, depusă împotriva sa, a fost emisă ordonanța procurorului sectorului

Ciocana, mun. Chișinău, Demidov Leonid din 16 decembrie 2013 de admitere a

cererii privind dezacordul cu ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale din 13

iulie 2012, ca fiind neîntemeiată și de anulare a ordonanței de refuz în începerea

1

urmăririi penale din 13 iulie 2012, cu dispunerea efectuării unei cercetări

suplimentare în ordinea prevederilor art. 274 Cod de procedură penală, spre

confirmarea sau infirmarea bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 172-173 Cod penal.

Din cauza acestei ordonanțe a procurorului la 24 decembrie 2013, prin

ordonanța privind pornirea urmăririi penale a ofițerului superior de urmărire penală

al Secției de Urmărire Penală a Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției

Poliției mun. Chișinău, s-a dispus începerea urmării penale în privința sa conform

elementelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută de art.175 Cod

penal.

În opinia sa, cauza penală nr.2013482286 a fost intentată în mod abuziv, fiind

bănuit în mod neîntemeiat și ilegal de comiterea unei infracțiuni grave prevăzute de

art. 175 Cod penal. Ca rezultat, la domiciliul său au fost efectuate două acțiuni

procesuale: percheziția locului de domiciliu și ridicarea anumitor obiecte, unele

dintre acestea nefiindu-i restituite pînă în prezent.

La 14 februarie 2014 a fost recunoscut în calitate de bănuit. Dînsul a atacat

ordonanța procurorului ce a condus urmărirea penală. Prin ordonanța din 15

februarie 2014 plîngerea sa a fost respinsă. Nefiind de acord cu această ordonanță, a

atacat-o procurorului ierarhic superior, dar prin ordononața din 12 martie 2014

plîngerea sa la fel a fost respinsă.

În aceste circumstanțe, a înaintat o plîngere către Judecătoria Ciocana, mun.

Chișinău în temeiul art.313 din Cod de procedură penală, care prin încheierea

Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 08 mai 2014, a respins plîngerea ca fiind

neîntemeiată.

A relatat că prin ordonanța de punere sub învinuire din 13 mai 2014 a fost pus

sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal. A

contestat învinuirea în adresa procurorului ierarhic superior, însă plîngerea

respectivă a fost respinsă. Ordonanțele sus-menționate au fost contestate cu plîngere

în instanța de judecată, far Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău prin încheierea din

14 iulie 2014 a respins plîngerile ca fiind neîntemeiate.

A mai specificat că a contestat încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău

din 14 iulie 2014 la Curtea de Apel Chișinău. Nefiind în cunoștință de cauză, mai

tîrziu a aflat că odată cu contestarea, la 12 august 2014 s-a emis ordonanța de

scoaterea sa de sub urmărire penală din lipsa faptului infracțiunii și clasarea

procesului penal pe cauza nr. 2013482286 semnată de Clim Roman, procuror în

Procuratura sectorului Ciocana, mun. Chișinău.

Prin urmare, la 11 septembrie 2014 s-a emis încheierea Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău prin care s-a admis renunțul său la recursul declarat

împotriva încheierii Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 14 iulie 2014,

încetîndu-se procedura de recurs.

A enunțat că în rezultatul acțiunilor neîntemeiate și ilegale cu privire la

pornirea urmăririi penale împotriva sa, i s-a lezat dreptul la un proces echitabil

prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum și

anumite drepturi, libertăți constituționale și interese legitime. La fel prin acțiunile

sale ilicite și neîntemeiate, organul de urmărire penală și procuratura i-au cauzat

suferințe psihice, ce s-au manifestat prin crearea de situații stresante, prin stări de

frustrare, depresie, descurajare, îngrijorare, prin sentimente negative de spaimă,

umilință, și în general neîncredere și dezamăgire în organele de drept ale statului. Iar

2

acest fapt constituie un prejudiciu moral pe care l-a estimat în sumă de 100 000 de

lei.

A specificat că i s-a înrăutățit starea de sănătate, în rezultatul acțiunilor

neîntemeiate și ilegale comise împotriva sa, de către organul de urmărire penală,

procuratura din sectorul Ciocana, mun. Chișinău și instanțele de judecată ce au

examinat formal și superficial plîngerile sale. Aceasta pentru că suferea după o

traumă cranio-cerebrală sub formă de comoție și de osteohondroză cervicală, ceea

ce s-a manifestat prin cefalee, vertij, amețeli, anemie și altele, ceea ce constituie

suferințe fizice.

Solicită reclamantul încasarea în beneficiul său din contul Ministerului Justiției

o compensație bănească în mărime de 100 000 de lei, pentru repararea prejudiciului

moral cauzat de către organele de drept; încasarea în beneficiul său din contul

Ministerului Justiției o despăgubire bănească în mărimea a trei salarii medii pe țară

pentru anii respectivi a intentării acțiunii penale împotriva sa și după aceasta,

începînd din 24 decembrie 2013 pînă la 24 decembrie 2016, întrucît nu a fost în

stare să muncească din motive întemeiate; restituirea bunurilor ridicate (dischete și

pelicule foto) de către organul de urmărire penală; întreprinderea măsurilor de

aducere de către procuror a scuzelor oficiale pentru faptul că a fost supus anterior în

mod ilicit urmăririi penale.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2018, s-a

admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de Vladimir Moga.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul reclamantului Vladimir Moga suma de 10 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Vladimir Moga

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală în

partea ce excede prejudiciul moral încasat de 10 000 de lei, prejudiciul material în

mărimea a trei salarii medii pe țară pentru anii intentării acțiunii penale începînd din

24 decembrie 2013 pînă la 24 decembrie 2016, restituirea bunurilor ridicate de

organul de urmărire penală și aducerea scuzelor oficiale din partea procurorului, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererile

de apel declarate de Vladimir Moga și Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca

neîntemeiate, și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12

iunie 2018.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a conchis că prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, hotărîrea fiind legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

Colegul a reținut că instanța de fond corect a constatat că în perioada în care

reclamantul Vladimir Moga a fost bănuit și ulterior învinuit, acesta a contestat

acțiunile organului de urmărire penală, în temeiul art.313 Cod de procedură penală.

Or, astfel cum rezultă din textul ordonanței procurorului Procuraturii Ciocana din 12

martie 2014, reclamantul a depus o cerere organului de urmărire penală la 17

3

februarie 2014, prin care a solicitat să fie încetată urmărirea penală în privința sa și

eliberarea unor acte din materialele cauzei penale. Însă prin ordonanța procurorului

Procuraturii Ciocana, mun. Chișinău din 25 februarie 2014 și cea a Procurorului

sect. Ciocana din 12 martie 2014, cererile sale au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 08 mai 2014 cererea

depusă de Vladimir Moga la fel a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind menținută prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014. Similar,

reclamantul a procedat și în cazul ordonanței de punere sub învinuire care a fost

contestată la 28 mai 2014 procurorului, procurorului ierarhic superior și

judecătorului de instrucție. A mai solicitat reclamantul și recuzarea ofițerului de

urmărire penală, dar cererea sa a fost respinsă. Aceste circumstanțe sunt inserate în

încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 iulie 2014, care a menținut

ordonanțele procurorilor și a respins ca neîntemeiată cererea lui Vladimir Moga,

încheiere menținută prin Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

data de 04 noiembrie 2015.

La 12 august 2014 s-a emis ordonanța procurorului în Procuratura sectorului

Ciocana, mun. Chișinău de scoaterea lui Vladimir Moga de sub urmărire penală din

lipsa faptului infracțiunii și clasarea procesului penal pe cauza nr.2013482286, iar la

11 septembrie 2014 s-a emis și încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău prin care s-a admis renunțarea reclamantului la recursul declarat împotriva

încheierii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 iulie 2014, încetându-se

procedura de recurs.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond just a concluzionat că dat fiind

faptul că la caz se atestă existența unei ordonanțe de scoatere a reclamantului

Vladimir Moga de sub urmărirea penală din motiv că nu există faptul infracțiunii, în

cazul dat, reclamantul dispune de dreptul subiectiv la repararea prejudiciului

material și moral cauzat potrivit prevederilor Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25.02.1998, or, chiar și în

cazul când organul de urmărire penală au respectat cerințele formale la

întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, acest complex de acțiuni în cumul sunt

apreciate ca fiind ilicite odată cu emiterea ordonanței de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală din motiv că nu există faptul infracțiunii și aceasta rezultă din

interpretarea sistemică a Legii nr. 1545 din 25.02.1998.

Colegiul a considerat că instanța de fond temeinic a motivat că eșecul actului

de învinuire prin sine constituie o confirmare a încălcării drepturilor persoanei,

comise de autorități față de cel tras la răspundere penală, indiferent dacă în final s-a

ajuns sau nu la condamnarea publică, achitarea persoanei sau scoaterea persoanei de

sub urmărire penală, or existînd o ordonanță de scoatere a persoanei de sub

urmărirea penală, este suficient pentru ca o persoană să beneficieze de dreptul la

repararea prejudiciului.

Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond, just a considerat că prin

intentarea cauzei penale, lui Vladimir Moga i s-a adus atingere dreptului și

libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, pe care le-

a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale procuraturii. Astfel,

prejudiciul moral urmează a fi corespunzător suferințelor suportate de către acesta,

cuantumul prejudiciului moral de 10 000 de lei, fiind de natură să ofere o reparație

4

completă pentru atingerea adusă persoanei, cuantumul de 100 000 de lei, fiind unul

exagerat.

Colegiul a constatat că prima instanță just a respins ca lipsită de orice suport

probant și pretențiile lui Vladimir Moga cu privire la încasarea unei despăgubiri

bănești în mărimea a trei salarii medii pe țară pentru anii respectivi a intentării

acțiunii penale împotriva sa și după aceasta, pe perioada 24 decembrie 2013 – 24

decembrie 2016, deoarece potrivit înscrisurilor anexate la materialele cauzei nu se

probează că prin acțiunile organului de urmărire penală reclamantul a fost privat de

posibilitatea de a munci și de a încasa salariul. Or, pentru a beneficia de achitarea

plăților salariale, persoana reabilitată trebuie să fie angajată în câmpul muncii, fie să

demonstreze că urma să se angajeze, iar din cauza acțiunilor ilicite ale organului de

urmărire penală nu a putut face acest lucru.

Instanța de apel a subliniat că este neîntemeiată și pretenția privitor la

solicitarea de restituire a bunurilor ridicate de la domiciliul și care au fost reflectate

în procesul-verbal de percheziție întocmit la 24 ianuarie 2014 de către organul de

urmărire penală în persoana Inspectoratului de Poliție Ciocana, or, restituirea

bunurilor ridicate Vladimir Moga este în drept să le obțină de la Inspectoratul de

Poliție Ciocana, care nu este parte pe dosar.

La fel, lipsită de pertinență s-a constatat a fi și solicitarea lui Vladimir Moga,

privind întreprinderea măsurilor întru aducerea de către procuror a scuzelor oficiale

pentru faptul că a fost supus anterior în mod ilicit la urmărire penală, or în cadrul

prezentei acțiuni Procuratura Generală are calitatea procesuală de intervenient

accesoriu. Prin urmare, nu este posibilă obligarea autorității la careva acțiuni ce

rezultă din obiectul litigiului. Or la caz, pretențiile din acțiune pot fi îndreptate doar

împotriva pârâtului, Ministerul Justiției.

La 04 aprilie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

în temeiul art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, solicitînd casarea deciziei

din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 12 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării

cauzei, menționînd că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat

legea.

A indicat că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume

existența faptei ca ilicite. Or, la materialele cauzei nu există nici un act emis de către

judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată prin care acțiunile

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată ar fi fost

declarate ilegale.

Astfel, pornirea urmăririi penale constituie o modalitate legală de desfășurare a

urmăririi penale. Însăși pornirea urmăririi penale, recunoașterea persoanei în calitate

de bănuit, dispunerea aplicării sechestrului, punerea persoanei sub învinuire etc. sunt

doar niște măsuri procesuale care nu încalcă drepturile persoanei.

A menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material ce țin

de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanței de judecată. Prejudiciul moral urmează a fi privit ca o

compensare și nicidecum ca obținerea unor foloase necuvenite.

5

La 21 aprilie 2019 Moga Vladimir, a declarat recurs în temeiul art. 432 alin. (2)

lit. a), c), alin. (4) Cod de procedură civilă, solicitînd casarea ambelor încheieri

emise ale instanțelor de judecată prin care i s-a refuzat numirea expertizei

psihologice; casarea parțială a hotărîrii primei instanțe și decizia instanței de apel în

privința pretențiilor respinse, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care să fie admise

integral pretențiile sale din cererea de chemare în judecată, încasarea cheltuielilor de

judecată suportate.

În susținerea și motivarea recursului a indicat că la examinarea cererii de apel a

prezentat probe noi, cărora însă nu li s-a dat aprecierea cuvenită, iar aspectul privind

starea sa de sănătate în mod evaziv nu a fost elucidată și constatată la examinarea

cauzei civile și ca urmare ambele instanțe nu s-au pronunțat în acest sens în actele

sale judecătorești pe care le-au emis.

A invocat că solicitarea sa înaintată în ambele instanțe privind numirea unei

expertize psihologice de cercetare științifică asupra materialelor din dosarul penal

nr.383 care a fost înregistrat la 05 mai 2012 întru stabilirea influenței negative a

acțiunilor procesuale de ordin penal asupra stării sale psihologice, au fost respinse în

mod nejustificat și ilegal.

A menționat că pînă în prezent nu a primit bunurile ridicate în urma

percheziției de către IP Ciocana, și nici răspuns la cererea sa nu a primit.

Referitor la pretenția respinsă privind încasarea a trei salarii medii pe țară, a

specificat că dînsul în perioada 24 decembrie 2013–24 decembrie 2016 s-a aflat la

evidența Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă în calitate de șomer. Aceste

probe nu au fost luate în considerație de către instanțele ierarhic inferioare.

Consideră cuantumul prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei cu mult

diminuat în raport cu suferințele psihice și fizice pe care le-a suportat, ceea ce în

consecință nu i-a adus o satisfacție echitabilă deplină.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 07 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 13 martie

2019 (f.d. 252, vol.I), însă la materialele dosarului lipsește confirmarea recepționării

deciziei recurate de către părțile la proces.

Astfel, recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Vladimir Moga, la 04 aprilie 2019 și respectiv la 21 aprilie 2019, au fost depuse în

termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

6

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Vladimir Moga sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Vladimir Moga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

7

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și recursul declarat de Vladimir Moga.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și recursul declarat de Vladimir Moga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

8