2ra-1154/19 — incasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1154/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. V. Pădurari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Toderaș, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria municipiului Bălți,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

municipiului Bălți împotriva lui Serbușca Victor cu privire la încasarea prejudiciului

material,

împotriva deciziei din 24 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La data de 16 ianuarie 2018 Primăria mun. Bălți a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Serbușca Victor cu privire la încasarea prejudiciului material

care derivă din diferența prețului bunului adjudecat la licitație.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în conformitate cu decizia nr. 9/12

din 05.12.2014 a Consiliului municipal Bălți ”Cu privire la aprobarea planurilor

cadastrale/geometrice și expunerea sectoarelor de teren la licitația „cu strigare” ”, au

fost aprobate planurile geometrice/cadastrale ale sectoarelor de teren, conform

anexelor nr. 1-19. Totodată, a fost aprobată vânzarea sectoarelor de teren ce se referă

la domeniul privat al municipiului, prin licitație ”cu strigare”, în condițiile prevăzute

de loturile elaborate, cu prețul nu mai mic de prețul normativ, calculat conform

punctelor I și IV al anexei nr. I, al Legii RM privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25.07.1997, conform anexei nr. 20

și a fost permisă vânzarea dreptului de arendă a sectoarelor de teren, care se referă la

domeniul public al municipiului, în condițiile prevăzute de loturile elaborate, pe calea

desfășurării licitației „cu strigare”, conform anexei nr. 21 la decizia respectivă.

Reclamantul a menționat că în baza deciziei sus-menționate, la data de

18.03.2015, a fost petrecută licitația „cu strigare” pentru vânzarea sectoarelor de teren

și a dreptului de arendă, în cadrul căreia Serbușca Victor a câștigat lotul nr. 15/01 în

valoare de 131500 de lei (terenul pe str. xxxx (regiunea grădiniței nr.xxxx). Conform

procesului-verbal nr. 3 din 18.03.2015 ca cumpărător a fost numit Serbușca Victor

care a cumpărat lotul de teren pentru amplasarea pavilionului comercial în complex

unic cu suprafața totală 24 m.p. pe str. xxxx (regiunea grădiniței de copii nr. xxx). În

conformitate cu p. 6 din procesul-verbal respectiv cumpărătorul a fost obligat să

achite, după semnarea procesului-verbal, prețul licitat în sumă de 131500 de lei.

Punctul 7 din procesul-verbal sus-menționat prevedea că comisia de licitație poate să

1

anuleze rezultatele licitației în cazul care cumpărătorul nu achită în termenul stabilit

prețul licitat.

A relatat reclamantul că deoarece, de către Serbușca Victor, nu a fost efectuată

plata pentru licitație, procesul-verbal al licitației petrecute a fost anulat și lotul nr.

15/01 a fost scos repetat la licitație.

Reclamantul a mai indicat că la data de 05.10.2015 a fost petrecută licitație „cu

strigare” și în mod repetat la licitație a fost scos lotul nr. 15/01 (terenul pe str. xxxx

(regiunea grădiniței nr.xxxx)). În baza procesului-verbal nr. 9 din 05.10.2015 ca

cumpărător a fost numit dl Serbușca Mihail, care a cumpărat lotul de teren pentru

amplasarea pavilionului comercial în complex unic cu suprafața totală 24 m.p. din str.

xxxxx (regiunea grădiniței de copii nr. xxxxx) la suma de 20000 de lei. Diferența

dintre prețul cu care bunul a fost vândut (131500 de lei) și prețul cu care a fost

revândut lotul de teren (20000 lei) constituie suma de 111500 de lei.

A solicitat reclamantul încasarea sumei de 111500 de lei, de la Serbușca Victor

Mihail.

Prin hotărârea din 03 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de Primăria municipiului Bălți împotriva lui Serbușca

Victor cu privire la încasarea prejudiciului material a fost respinsă.

Prin decizia din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea

de apel depusă de Primăria municipiului Bălți și a fost menținută hotărârea din 03

octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că corect s-a constatat că

prevederile art. 814 și 815 Cod Civil, nu pot fi aplicate speței în cauză, or, conform

materialelor cauzei, la licitație s-a scos vânzarea dreptului de arendă a terenului, pe

când prevederile menționate se referă la vânzarea-cumpărarea bunurilor or, rezultând

din prevederile art. 753 Cod Civil, odată cu predarea bunului se transmite și dreptul

de proprietate asupra lui (posesiunea, folosința și dispoziția asupra bunului), pe când

arenda presupune folosirea temporară a bunului.

A mai indicat instanța de apel că la materialele cauzei lipsește un contract

încheiat între Primăria Bălți și Victor Serbușca. Însă, în cazul în care pârțile ar fi

încheiat un contract, se încheia contract de arendă dar nu de vânzare-cumpărare.

La 12 aprilie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, Primăria

municipiului Bălți a declarat recurs împotriva deciziei din 24 ianuarie 2019 a Curții

de Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat în mod eronat

legea, normele de drept material și procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată .

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 24 ianuarie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 12 februarie 2019 însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 12 aprilie 2019, conform ștampilei aplicate

pe plicul poștal, este în termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de Primăria municipiului Bălți,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria municipiului Bălți, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

3

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Primăria municipiului Bălți, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primăria municipiului Bălți

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4