2ra-961/19 — delararea persoanei decedate

Dosarul nr.2ra-961/2019

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (T. Mereuță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Doina Cojocaru și Marcela

Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal,

în cauza civilă la cererea depusă de Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru

privind declararea lui Ion Cojocaru ca persoană decedată,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 iunie 2018, Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru au adresat cerere privind

declararea lui Ion Cojocaru ca persoană decedată.

În motivarea cererii s-a indicat că, Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru sunt

fiicele lui Ion Cojocaru, persoana care se solicită a fi declarată decedată. Părinții,

Ion Cojocaru și Tamara Cojocaru sunt divorțați din xxxxx, iar prin hotărârea din 28

februarie 2007 a Judecătoriei Hîncești s-a stabilit încasarea de la Ion Cojocaru în

folosul Tamarei Cojocaru, pensie pentru întreținerea copiilor minori xxxxxxx pînă la

atingerea vîrstei de majorat.

Prin hotărârea din 25 iulie 2008 a Judecătoriei Hîncești s-a stabilit împărțirea

bunurilor proprietate comună în devălmășie între coproprietarii devălmași Ion

Cojocaru și Tamara Cojocaru în cote părți ideale, atribuindu-le a câte 1/2 cotă-parte

fiecăruia din casa de locuit și terenul aferent situate în xxxxxxx

Menționează că prin hotărârea din 14 august 2009 a Judecătoriei Hîncești, Ion

Cojocaru a fost decăzut din drepturile părintești pentru neachitarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori xxxxxxxxxx.

Indică că aproximativ în primăvara anului 2004 Ion Cojocaru a plecat în

Federația Rusă la lucru și de atunci nu s-a mai întors în Republica Moldova.

Susțin că, de fapt lipsa lui Ion Cojocaru în Republica Moldova este confirmată

în toate hotărîrile judecătorești menționate prin neprezentarea acestuia la ședințele

de judecată, fiind citat legal, inclusiv public.

1

Menționează că, prin scrisoarea din 15 mai 2018 au primit refuz de la

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, invocîndu-se prevederile Legii privind

protecția datelor cu caracter personal.

Relatează că petiționarele xxxxxxxxx intenționează să-și obțină/revendice

dreptul de moștenitori legali, prin urmare solicită declararea lui Ion Cojocaru, drept

persoană decedată.

Prin hotărîrea din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

cererea intentată de către Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru privind declararea lui

Ion Cojocaru ca persoană decedată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru, cu menținerea hotărîrii din 02

octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel indică că soluția dată de instanța de fond

este una legală și întemeiată, dat fiind faptul că Doina Cojocaru și Marcela Cojocaru

indică că tatăl a plecat de acasă în Federația Rusă, la muncă, prin urmare lipsește de

la domiciliu motivat și toți sînt conștienți de acest fapt, astfel nu poate fi considerată

o persoană decedată doar din motivul că s-ar afla în alt stat și nu comunică cu

rudele.

Colegiul a considerat necesar de a menține hotărîrea instanței de fond deoarece

petiționarii nu au prezentat înscrisuri care ar confirma că au încercat de a obține

informație cu privire la faptul dacă Ion Cojocaru este peste hotarele țării și dacă este

în viață sau nu, nu a fost solicitat nici organelor de poliție intentarea unui dosar de

căutare în privința lui Ion Cojocaru.

La 27 martie 2019 Doina Cojocaru, Marcela Cojocaru, reprezentate de avocatul

Iuliana Pascal au declarat recurs solicitând casarea deciziei din 22 ianuarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 02 octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, cu pronunțarea unei hotărîri noi privind admiterea cererii.

În motivarea recursului s-a menționat dezacordul față de decizia din 22 ianuarie

2019 a Curții de Apel Chișinău și a indicat circumstanțele de fapt și de drept din

cererea adresată în judecată.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 429, 432 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 04

februarie 2019 (f.d. 86), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părți.

Prin urmare recursul declarat la 27 martie 2019 de către Doina Cojocaru,

Marcela Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal, se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 12 aprilie 2019 în adresa Oficiului Stării Civile Hîncești a fost expediată

copia recursului declarat de Doina Cojocaru, Marcela Cojocaru, reprezentate de

avocatul Iuliana Pascal, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la

recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

2

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Doina Cojocaru și Marcela

Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Doina Cojocaru și Marcela

Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Doina Cojocaru și

Marcela Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal nu se încadrează în

4

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și

respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Doina Cojocaru și Marcela

Cojocaru, reprezentate de avocatul Iuliana Pascal.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

5