2ra-978/19 — acordarea accesului pe terenul vecinului

Dosarul nr.2ra-978/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Culeac, reprezentată

de avocatul Alexandr Bodnariuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Belous

împotriva Nataliei Culeac privind acordarea accesului pe terenul vecinului,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 decembrie 2017 Belous Maria s-a adresat în instanța de judecată, prin

intermediul avocatului Rusu Victor cu cerere de chemare în judecată împotriva

Nataliei Culeac privind acordarea accesului pe terenul vecinului.

În motivarea acțiunii a indicat că, deține în proprietate terenul cu numărul

cadastral xxxxxxx, amplasat în xxxxxx și care se învecinează cu terenul din

xxxxxxx, ce aparține Nataliei Culeac.

Luînd în considerare amplasarea casei, nu are acces la terenul său din partea

terenului pîrîtei, ce face imposibilă întreținerea construcției și spălarea ferestrelor,

motiv din care la 16 noiembrie 2017 a expediat pîrîtei avizul prin care a solicitat

permiterea accesului pe teren pentru a efectua lucrări de întreținere a casei, însă

răspuns nu a primit și se află în imposibilitate de a întreține casa pe porțiunea

respectivă.

A asigurat că, accesul pe terenul vecin nu va cauza pîrîtei careva prejudicii și a

exprimat opinia că, prin acțiunile sale Natalia Culeac, luînd în considerare obligația

proprietarilor terenurilor vecine de respectare reciprocă, încalcă dreptul său la

întreținerea bunului imobil ce-i aparține cu drept de proprietate.

A solicitat reclamanta obligarea Nataliei Culeac, proprietarul terenului cu

numărul cadastral xxxxx, situat în xxxxxx, de a-i permite accesul pe teren, pentru

întreținerea construcției sale din xxxxxxxx.

Prin hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Belous Maria.

1

S-a obligat Natalia Culeac, proprietar al terenului cu numărul cadastral xxxxxx,

situat în xxxxxx, să permită accesul pe terenul său, vecinei Belous Maria, proprietar

al terenului cu numărul cadastral xxxxxx, situat în xxxxxxxxx pentru întreținerea

construcției.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Natalia Culeac și s-a menținut hotărîrea din 04 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că soluția primei instanțe

este justă și argumentată, fiind în concordanță cu normele ce guvernează raportul

juridic litigios. Instanța de fond a elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat

corect normele de drept material.

Colegiul a menționat că deși dreptul de proprietate este unul dintre drepturile

fundamentale și se bucură de protecție pe plan intern și internațional, inviolabilitatea

proprietății fiind garantată de lege, totuși dreptul de vecinătate instituie în sarcina

proprietarului obligații în raport cu proprietarii bunurilor învecinate, în legătură cu

efectuarea și întreținerea unei construcții, plantații sau efectuarea altor lucrări.

Colegiul a constatat imposibilitatea reclamantei de a accede la peretele casei

sale din partea vecinului Natalia Culeac, fapt care face imposibilă efectuarea

lucrărilor de întreținere a construcției și, deoarece efectuarea acestor lucrări sunt

posibile doar de pe terenul învecinat, reclamanta era îndreptățită să solicite accesul

pe terenul vecin.

La 19 martie 2019 Natalia Culeac, reprezentată de avocatul Alexandr

Bodnarciuc, a declarat recurs solicitând casarea deciziei din 11 decembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cu pronunțarea unei hotărîri noi de respingere a cererii de chemare în

judecată, ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.c) Cod de

procedură civilă, și anume instanța a interpretat eronat legea și anume art. 391 alin.

(1) Cod civil, conform căruia orice proprietar este obligat ca, după primirea unui

aviz scris sau verbal, să permită vecinului accesul pe teritoriul său, după caz, pentru

efectuarea și întreținerea unei construcții, plantații și efectuarea unor alte lucrări pe

terenul vecin.

În motivarea recursului a indicat că locuința Mariei Belous nu necesită oarecare

reparație din exterior, or construcția se află în stare normală, iar lucrările care

urmează să le facă reclamanta, pot fi făcute și din interiorul locuinței, nefiind

necesară pătrunderea pe terenul său.

Este cert faptul că construcția Mariei Belous este construită ilegal pe terenul

său, și a depus cererea în judecată pentru a-i crea incomodități și pentru a o purta pe

drumuri, motivul fiind un alt proces de judecată.

De către Belous Maria pe tot parcursul examinării cauzei nu au fost prezentate

probe în justificarea necesității întreținerii construcției sau efectuarea altor lucrări pe

teren, trimiterea la art.391 alin. (1) Cod civil fiind doar formală, în cazul dat

încălcîndu-se dreptul său de proprietate.

La 12 aprilie 2019 Natalia Culeac a depus cerere suplimentară de recurs,

indicînd dezacordul cu soluțiile instanțelor ierarhic inferioare și a redat

circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării cauzei. A solicitat casarea

deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 04 mai

2

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și rejudecarea cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 11 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 18 ianuarie

2019 (f.d. 100, 110), însă lipsește confirmarea recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat de Natalia Culeac, reprezentată de avocatul

Alexandr Bodnarciuc la 19 martie 2019, se consideră depus în termenul prevăzut de

lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

La 13 aprilie 2019, în adresa intimatului Maria Belous a fost expediată copia

recursului declarat de Natalia Culeac, reprezentată de avocatul Alexandr

Bodnarciuc, cu înștiințarea de a depune referință la recurs.

La 14 mai 2019 Maria Belous, reprezentată de avocatul Victor Rusu, a depus

referință la cererea de recurs depusă de Natalia Culeac, reprezentată de avocatul

Alexandr Bodnarciuc, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind

neîntemeiată și menținerea deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și hotărîrii din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Culeac, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnarciuc, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Culeac, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnarciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursurile

trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în prezenta cauză sunt similare celor

indicate în procesul judecării asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în

modul corespunzător.

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Natalia Culeac, reprezentată de avocatul

Alexandr Bodnarciuc.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Culeac, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnarciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

5