2rac-208/19 — cu privire la incasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-208/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – N. Mămăligă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Moldtelecom”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” cu privire

la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom” și s-a

menținut hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată :

La 21 mai 2015 SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldtelecom”, prin care a solicitat

încasarea sumei de 109 555,60 lei cu titlu de datorie pentru scurgerea de agent

termic.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că la 01 martie 2013 a încheiat cu SA

„Moldtelecom” contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 2701,

conform căruia furnizorul și-a asumat obligația de a livra consumatorului energie

termică în apă caldă la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță a obiectului

STA-55 pe str. Sarmisegetusa nr. 13, iar SA „Moldtelecom” s-a obligat să achite

lunar costul energiei termice utilizate în condițiile stabilite și conform tarifelor în

vigoare.

Conform pct. 4.1.2 al contractului nominalizat calculele pentru 1 t de apă în

rețea utilizată pentru umplerea rețelelor termice și sistemelor interne ale blocurilor,

precum și pentru scurgerea neproductivă din rețelele proprii, cumpărătorul va achita

câte 99,92 lei pentru o tonă de apă din rețea.

1

Însă, din cauza neonorării obligațiunilor contractuale, prin neachitarea în

termen a bonurilor de plată pentru scurgerea apei din rețeaua de pe str. Sarmisegetusa

nr. 13, s-a acumulat o datorie în mărime de 109 555,60 lei, care este confirmată prin

procesul-verbal privind controlul instalațiilor tehnice de încălzire din 23 ianuarie

2015.

Consideră că prin semnarea proceselor-verbale de către reprezentantul SA

„Moldtelecom” cunoștea că s-a format o datorie, care urma a fi achitată, însă ultima

nu și-a onorat obligațiunile contractuale și nu a stins-o nici după recepționarea

reclamației nr. 79/1758 din 22 aprilie 2015.

La 06 august 2015 s-a înregistrat în Registrul persoanelor juridice modificările

operate în actele de constituire a SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” și s-

a schimbat denumirea societății, fiind înregistrată SA „Termoelectrica”.

Prin hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Termoelectrica”. S-a

încasat din contul SA „Moldtelecom” în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de

109 555,60 lei cu titlu de plată pentru scurgerea agentului termic și suma de 3286,66

lei cu titlu de taxă de stat. (f.d. 211, 216-221, vol. I)

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către SA „Moldtelecom” și s-a menținut hotărârea din 05 septembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 235, 236-243, vol. I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele au reținut că din cauza neonorării

obligațiunilor contractuale rezultate din neachitarea în termen a bonurilor de plată

pentru scurgerea de apă din rețeaua din str. Sarmisegetusa nr. 13, SA „Moldtelecom”

urmează să achite datoria în sumă de 109 555,60 lei, care este confirmată prin

procesul-verbal din 23 ianuarie 2015 privind controlul instalațiilor tehnice de

încălzire, prin care s-a constatat scurgerea agentului termic (apei din rețea) în

sistemul intern de încălzire, care este semnat de reprezentanții SA „Termoelectrica”

și SA „Moldtelecom”.

La 18 martie 2019 SA „Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei din

13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârilor

instanțelor inferioare, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge cererea

depusă de către SA „Termoelectrica” (f.d. 3-7, vol. II)

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de fond și de apel la

emiterea actelor judecătorești nu au dat o apreciere respectivă probelor prezentate

de către recurentă, nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate, asupra

declarațiilor martorilor audiați în instanța de fond.

Totodată, consideră că instanțele la judecarea cauzei nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 februarie

2019.

Prin scrisoarea de însoțire nr. 2129 din 25 februarie 2019 instanța de apel a

expediat recurentei copia deciziei.

Recursul depus la data de 18 martie 2019, se consideră în termen.

2

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SA

„Moldtelecom” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SA „Moldtelecom” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

3

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SA „Moldtelecom”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4