3ra-612/19 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-612/19

prima instanță : Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primăriei mun.

Chișinău, intervenient accesoriu Bodiu Maria cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău, a fost casată hotărârea din

02 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre

nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 03 aprilie 2017 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Bodiu Maria cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin dispoziția nr. 81-d din 01 februarie

2017 a viceprimarului mun. Chișinău „Cu privire la organizarea unui platou de

jocuri pentru copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu, 15” i s-a permis

Mariei Bodiu în amplasarea, amenajarea și organizarea unui platou de jocuri pentru

copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu.

Reclamantul consideră că dispoziția menționată a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legislației în vigoare.

A precizat că prin pct. 1 al dispoziției s-a dispus examinarea și coordonarea

de către Direcția generală economie, urbanism și relații funciare și ÎM „Asociația

de gospodărire a spațiilor verzi” a terenului identificat de către Pretura sectorului

Buiucani pentru organizarea unui platou de jocuri de utilitate publică de către Maria

Bodiu pe str. G. Alexandrescu.

Reclamantul a notat că Primăria mun. Chișinău, la adoptarea dispoziției a

ignorat prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea privind administrația publică

locală care stabilește că de competența consiliului local ține administrarea bunurilor

domeniului public și ale celui privat ale statului (comunei), orașului (municipiului),

art. 6 alin. (2) pct. 3) lit. b) al Legii nr. 136 din 17.06.2016 privind statutul

municipiului Chișinău, care prevede că Consiliul municipal decide cu privire la

administrarea bunurilor domeniilor public și privat ale municipiului, art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 488 din 08.07.1999 exproprierii pentru utilitate publică, în care se

indică faptul că sunt de utilitate publică de interes local lucrările care răspund

obiectivelor și interesului unei localități, ale unui grup de localități din cadrul unei

unități administrativ-teritoriale.

Amenajarea terenului, precum și stabilirea caracterului de utilitate publică al

lucrărilor realizate urmează să fie decisă, în condițiile legii, de către autoritatea

deliberativă.

Prin pct. 3 și 5 din actul administrativ contestat, se permite amplasarea și

amenajarea echipamentelor de jocuri de către solicitant, după care acestea urmează

a fi transmise la bilanțul ÎM „Asociația de gospodărire a spațiilor verzi”.

Conform art. 179 alin. (2) Cod civil, întreprinderea municipală urmează să fie

dotată cu bunuri exclusiv de către autoritatea publică locală care are calitatea de

fondator.

Iar, prevederile Legii nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul

public-privat, stipulează că relația de parteneriat public-privat se stabilește doar în

bază de concurs, indiferent de forma lui contractuală de realizare.

Respectiv, în cazul identificării de către Consiliul mun. Chișinău a necesității

amenajării unui platou de jocuri pe adresa G. Alexandrescu, 15, selectarea

partenerului care să efectueze lucrările necesare urma să se realizeze în condițiile

legii.

Astfel, reclamantul consideră dispoziția nr. 81-d din 01 februarie 2017 a

viceprimarului mun. Chișinău „Cu privire la organizarea unui platou de jocuri

pentru copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu, 15” ca fiind emisă cu

încălcarea competenței.

A solicitat reclamantul anularea dispoziției nr. 81-d din 01 februarie 2017 a

viceprimarului mun. Chișinău „Cu privire la organizarea unui platou de jocuri

pentru copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu, 15”.

Prin hotărârea din 02 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă; s-a anulat dispoziția nr. 81-d din 01 februarie 2017 a

viceprimarului mun. Chișinău „Cu privire la organizarea unui platou de jocuri

pentru copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu, 15”.

Primăria mun. Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii din 02 ianuarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru , solicitând casarea acesteia și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Primăria mun. Chișinău, a fost casată hotărârea din 02 ianuarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii.

Instanța de apel a considerat dispoziția nr. 81-d din 01 februarie 2017 a

viceprimarului mun. Chișinău „Cu privire la organizarea unui platou de jocuri

pentru copii de utilitate publică pe str. G. Alexandrescu, 15” ca fiind legală,

deoarece a fost emisă de către un organ competent, conform legislației și cu

respectarea procedurii stabilite.

2

Or, actul administrativ contestat a fost aprobat la cererea Preturii sectorului

Buiucani, în temeiul art. 15 alin. (1) lit. c) și alin. (7) lit. a) din Legea privind

statutul municipiului Chișinău, art. 32 alin. (1) din Legea Privind administrația

publică locală, dispoziției nr. 64-dc din 28.02.2016 „Cu privire la atribuțiile

conducerii Primăriei mun. Chișinău și ale secretariatului Consiliului municipal

Chișinău”.

La 27 martie 2019 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat

recurs împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material de către instanța de apel.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în

prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața

completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

3

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

4

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul

declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5