2rac-214/19 — încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întîrzieree și compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrzieree şi compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-214/19 — încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întîrzieree și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rac-214/19
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Ciubotaru)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)
ÎNCHEIERE
22 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea
pe Acțiuni “Termoelectrica”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe
Acțiuni “Termoelectrica” împotriva Direcției Educație, Tineret și Sport sect. Rîșcani,
mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică, penalității,
dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de către de Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” și a fost
menținută hotărârea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
constată:
La data de 18 august 2017, Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” a depus cerere
de chemare în judecată, concretizată pe parcursul examinării cauzei împotriva Direcției
Educație, Tineret și Sport sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei la
energia termică pentru perioada 01 februarie 2017 – 30 iunie 2017, penalității, dobânzii
de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de livrare a energiei termice
nr. 386 din 01 februarie 2009 a furnizat Direcției Tineret și Sport sect. Rîșcani, mun.
Chișinău energie termică, iar ultima s-a obligat să achite conform pct. 4.4. al contractului
plata lunară pentru utilizarea energiei termice prin dispozițiile de plată conform tarifelor
stabilite.
A menționat reclamantul că, din cauza neonorării obligațiilor contractuale prin
neachitarea ordinelor de plată, pârâtul a acumulat o datorie la consumul de energie termică
în sumă de 3 441 442,65 lei pentru perioada 01 februarie 2017-30 iunie 2017, confirmată
prin lista facturărilor și achitărilor.
1
A indicat, că conform art. 512 Codul civil, creditorul este în drept să pretindă de la
debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația constă în a
da, a face sau a nu face. Potrivit dispozițiilor art. 624-625 Codul civil, părțile pot garanta
executarea unei obligațiuni prin stipularea unei clauze penale, prin care evaluează
anticipat prejudiciul. indicând că debitorul, în cauză neexecutării obligației urmează să
remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. iar neexecutarea include orice încălcare
a obligațiunilor. inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.
Astfel, nerespectarea de către consumator a obligațiilor sale contractuale a generat
calcularea pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 iulie 2017 suma de 484 898,40 de lei eu
titlu dc penalitate.
A afirmat că, în corespundere cu pct. 4.5. al contractului de livrare a energiei
termice, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele și condițiile de
plată stipulate în pct. 4.2.al contractului, acesta va achita o penalitate din suma datorată
pentru fiecare zi de întârziere a plății pentru energia termică consumată, începând cu
prima zi după data-limită de achitare a facturii până la data efectuării plății. Pentru
întârzierea plăților în baza art. 619 Codul civil s-a calculat suma de 199 951,04 lei cu titlu
de dobândă de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2017 - 14 august 2017.
De asemenea, a menționat că, în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la
24 mai 2017 pârâtului i-a fost expediată reclamația/somația nr.79/189 fiindu-i acordat un
termen de 5 zile pentru achitarea datoriei la serviciul prestat. Pârâtul nu a reacționat la
somația expediată și nu a achitat plata pentru energia termică.
A solicitat Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” a încasa din contul Direcției
Educație, Tineret și Sport sect. Rîșcani, mun. Chișinău în beneficiul său suma de suma
de 484 898, 40 de lei cu titlu de penalitate pentru perioada 01 ianuarie 2017-31 iulie 2017,
suma de 199 951, 04 lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2017
- 14 august 2017 și taxa de stat în mărime de 50 000 lei, declarând că pârâtul după
înaintarea acțiunii în instanța de judecată a achitat datoria pentru energia termică calculată
pentru perioada 01 februarie 2017-30 iunie 2017 (f.d.72).
Prin hotărârea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea
depusă de către Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” împotriva Direcției Educație,
Tineret și Sport sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei la energia
termică pentru perioada 01 februarie 2017 – 30 iunie 2017, penalității, dobânzii de
întârziere și a cheltuielilor de judecată, a fost admisă parțial și s-a încasat din contul
Direcției Educație, Tineret și Sport sect. Rîșcani, mun. Chișinău în beneficului lui
Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” suma de 50 000 de lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
În partea încasării penalității și dobânzii de întârziere acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de către de Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” și a fost menținută
hotărârea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a apreciat și menționat, la caz despre
faptul că penalitatea și dobânda de întârziere calculată de Societatea pe Acțiuni
2
“Termoelectrica”, poate fi pretinsă doar în cazul în care există vina debitorului în
neexecutare sau în executare tardivă, condiții care nu se întrunesc la caz.
De asemenea, instanța de apel a reținut că, la caz lipsesc premisele legale, instituite
de legiuitor pentru încasarea penalității și dobânzii de întârziere, motiv pentru care
hotărârea instanței de fond cu privire la netemeinicia pretențiilor privind încasarea
penalității și dobânzii de întârziere urmează a fi menținută.
Referitor la argumentele Societății pe Acțiuni “Termoelectrica”, instanța de apel a
reținut că acestea sunt neîntemeiate și declarative, deoarece se combat cu cele invocate
supra și se axează asupra circumstanțelor care au fost constate și elucidate pe deplin de
instanța de fond, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate
cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.
La data de 13 martie 2019 Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere
a aucțiunii în sensul declarat.
În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate și
ilegale.
A menționat că, instanța de apel, eronat a constatat circumstanțele de fapt ale
cauzei, ceea ce a generat încălcarea drepturilor sale.
De asemenea, a considerat că, la examinarea cauzei, instanțele au apreciat eronat
probele, ceea ce a dus la nesoluționarea fondului cauzei.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 11 decembrie
2018.
De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 14 ianuarie 2019 decizia
integrală a instanței de apel a fost expediată participanților la proces (f.d. 158), însă lipsesc
date despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul declarat la 13 martie
2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
3
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni
“Termoelectrica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către
instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează
în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să
fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel
recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza
Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de către
Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica”, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” ca inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni “Termoelectrica” se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
5