3ra-330/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in serviciu, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea in serviciu, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-330/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in serviciu, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.3ra-330/2019 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu) Î N C H E I E R E 15 mai 2019 mun.Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Tamara Chișca-Doneva Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Arjint împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 07 iunie 2017, Sergiu Arjint a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul Serviciului Vamal din 23 iulie 2007, perioadă în care a exercitat funcțiile de inspector post vamal Bălți intern 1; inspector tranzacții economice, post vamal Aeroport; inspector post vamal Chișinău intern 4 (Petricani); inspector persoane fizice, post vamal Aeroport; inspector superior, post vamal Aeroport; inspector superior persoane fizice, post vamal Aeroport; inspector superior serviciu tranzacții economice, post vamal Aeroport. Pe parcursul activității a îndeplinit conștiincios obligațiile de serviciu, are mai multe stimulări pentru succese în muncă, inclusiv premii bănești, a participat la cursuri de instruire profesională continuă în domeniul activității vamale, a fost în deplasări în interese de serviciu în Ucraina, Armenia, deține gradul special de locotenent major al Serviciului vamal al Republicii Moldova.
Reclamantul a relatat că prin ordinul Serviciului Vamal nr. 799-p din 18 iulie 2016, cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, s-a decis încetarea raporturilor de serviciu cu Sergiu Arjint, din cauza necorespunderii reclamantului funcției deținute, începând cu 18 iulie 2016. 1 Nefiind de acord cu ordinul enunțat, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului, iar prin hotărârea din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă, fiind anulat ordinul nr. 799-p din 18 iulie 2016 și restabilit în funcția de inspector superior al Postului Vamal Aeroport International Chișinău, Serviciul Tranzacții Economice, Biroul vamal Centru și încasat salariul pentru absența forțată de la muncă.
În scopul executării hotărârii din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a emis ordinul nr. 50-p din 16 ianuarie 2017 prin care l-a restabilit pe Sergiu Arjint în funcția de inspector superior Post vamal Aeroportul International Chișinău, Biroul Vamal Chișinău și totodată l-a preavizat despre posibila concediere din serviciu în organul vamal, în legătură cu aprobarea noilor state de personal. Sergiu Arjint a indicat că, la 07 februarie 2017 Serviciul Vamal al Republicii Moldova i-a propus funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru, iar dînsul a acceptat funcția propusă pentru a nu fi eliberat din serviciu. Astfel, la 08 februarie 2017 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a emis ordinul nr. 121-p prin care l-a numit prin transfer, în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru, cu eliberarea din funcția anterior ocupată.
A specificat că, la 25 mai 2017, judecând apelul declarat împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Curtea de Apel Chișinău a adoptat o decizie, prin care a respins apelul declarat de reclamant, a admis apelul formulat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a casat hotărârea din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins acțiunea depusă de Sergiu Arjint cu privire la restabilirea în funcția de inspector superior Post vamal Aeroportul Internațional Chișinău, Serviciul tranzacții economice, Biroul vamal Chișinău.
Astfel, la 26 mai 2017 s-a prezentat la serviciu la Postul vamal Tudora, conform graficului de serviciu pentru luna mai 2017, a primit ștampila și s-a semnat în Registrul de repartizare la postul de lucru pe 26 mai 2017. Pe parcursul zilei de 26 mai 2017 a fost telefonat și rugat să prezinte în aparatul central al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, unde i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 528-p din 25 mai 2017, prin care s-a anulat ordinul nr. 50-p din 16 ianuarie 2017, începând cu 25 mai 2017 și s-a anulat ordinul nr. 121-p din 8 februarie 2017 începând cu 25 mai 2017. Sergiu Arjint a specificat că ordinul Serviciul Vamal al Republicii Moldova nr. 528-p din 25 mai 2017 a fost emis în scopul executării deciziei din 25 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău.
La 26 mai 2017 s-a eliberat și carnetul de muncă cu mențiunea respectivă. A indicat că nu este de acord cu ordinul nr. 528-p din 25 mai 2017, îl consideră absolut ilegal, neîntemeiat și pasibil de a fi anulat. În acest sens, reclamantul a invocat prevederile art. 81 alin. (2) Codul muncii, care prevede că în toate cazurile menționate la alin. (1), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă.
Contrar prevederilor legale, ordinul cu privire la concediere nr. 528-p din 25 mai 2017, i-a fost adus la cunoștință la 26 mai 2017, în timp ce conform ordinului enunțat și înscrierilor din carnetul de muncă, raporturile de muncă au încetat la 25 mai 2017. Sergiu Arjint a solicitat anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 528-p din 25 mai 2017 cu privire la executarea deciziei din 25 mai 2 2017 a Curții de Apel Chișinău, restabilirea în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru, încasarea din contul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărime de 43 316,40 lei, conform calcului prezentat, a prejudiciului moral în mărime de 3 salarii medii lunare și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4500 de lei.
Prin hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea s-a admis integral, s-a anulat ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.528-p din 25 mai 2017 ca fiind neîntemeiat, s-a restabilit Sergiu Arjint în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru începând cu 25 mai 2017, s-a încasat din contul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în beneficiul lui Sergiu Arjint salariul pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă în sumă de 43 316,40 lei, prejudiciul moral în mărime de 3 salarii medii lunare, precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4500 de lei (f.d.
101, 105-112, vol. I). Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că angajatorul, Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a dat o apreciere eronată raporturilor de muncă existente între Serviciul Vamal al Republicii Moldova și Sergiu Arjint, considerând că raportul de muncă început la data de 08 februarie 2017 prin Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.121p cu privire la numirea în funcție a dlui Sergiu Arjint, prin transfer în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru, este același raport de muncă început la 23 iulie 2007 și care a încetat la 18 iulie 2016 prin Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.799p cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Sergiu Arjint, Biroul Vamal Chișinău, asupra căruia instanța de judecată s-a expus printr-o decizie irevocabilă.
Instanța de judecată a reținut și mențiunea din Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.121p din 08 februarie 2017 care stipula „cu eliberarea din funcția anterior ocupată, începând cu 08 februarie 2017”. Prin urmare, însuși angajatorul a menționat încetarea unui raport de muncă și începerea altui raport de muncă prin transfer, în altă unitate și în altă funcție. Instanța a considerat eronate și neîntemeiate înscrierile angajatorului în carnetul de muncă al salariatului Arjint Sergiu or, aceste mențiuni într-adevăr nu conțin data și temeiul încetării contractului individual de muncă, corespunzător Codului muncii, astfel salariatului fiindu-i lezate drepturile sociale implicite. Instanța a reținut că angajatorul singur i-a făcut propunere în scris lui Sergiu Arjint cu privire la angajarea lui prin transfer în altă funcție decât cea deținută anterior și în altă unitate, iar reclamantul a acceptat propunerea, aplicîndu-și semnătura pe această propunere.
Prin urmare, reclamantul la 08 februarie 2017 a început un alt raport de muncă cu Serviciul Vamal al Republicii Moldova, care nu era interdependent nici prin post, nici prin unitate cu precedentul, care a încetat de drept în baza altui ordin, care a fost supus și controlului judiciar. Totodată, ordinul de concediere/încetare a raportului de muncă se aduce la cunoștința salariatului, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, prevedere care a fost încălcată de către angajator/pârât or, instanța de judecată a constatat cu certitudine că reclamantul s-a prezentat la serviciu la 26 mai 2017, iar ulterior pe parcursul zilei i-a fost adus la cunoștință ordinul de încetare a raporturilor de muncă începând din 25 mai 2017, fapt care contravine prevederilor legislației muncii.
3 Prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul depus de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiate (f.d. 164-170, vol.I). Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de Sergiu Arjint, s-a casat integral decizia din 07 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 213-224, vol.I). Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din lipsă de temei, apelul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, s-a menținut hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.
13, 14-33, vol.II). Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărîrea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces. Toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelantul-pîrît, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor cazului.
Totodată pîrîtul utilizând calea de atac nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărîrea contestată. La 29 ianuarie 2019 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărîri noi de respingere integrală a cererii de chemare în judecată. În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), c) și alin. (4) Cod de procedură civilă. În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării cauzei.
A indicat că la examinarea cauzei, instanța de apel, cît și cea de fond, eronat au aplicat normele de drept material și procedural. Decizia Curții de Apel din 01 noiembrie 2018 cuprinde aceeași poziție eronată, argumentată de către instanța de fond, avînd la bază doar un argument eronat și anume faptul presupusei concedieri dintr-o altă funcție, și total a omis obiectul acțiunii, care a constituit ordinul nr.528-p din 25 mai 2017 cu privire la executarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2018. Menționează că instanța de apel la adoptarea deciziei nu s-a expus asupra perioadei în care Sergiu Arjint a fost privat de posibilitatea de a munci și asupra dreptului său de a primi salariul.
Curtea de Apel Chișinău nu a dat apreciere faptului că Serviciul Vamal al Republicii Moldova a achitat lui Sergiu Arjint toate plățile salariale pentru perioada indicată în decizia Curții Supreme de Justiție. 4 Conform hotărîrii Judecătoriei Chișinău perioada lipsei forțate de la muncă a constituit perioada 25 mai 2017 pînă la data de 10 octombrie 2017. Prin ordinul nr.1034-p cu privire la executarea hotărîrii a fost dispusă achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă pentru întreaga perioadă 25 mai 2017 – 10 octombrie 2017 în sumă de 43 216,40 lei. Totodată, ce vizează perioada 10 octombrie 2017 – 15 noiembrie 2017, Arjint Sergiu a activat în această perioadă, nu a fost privat de dreptul de a munci, fiindu-i achitat salariul pentru munca prestată.
Serviciul Vamal al Republicii Moldova a anulat din oficiu ordinul nr.528-p din 25 mai 2017, astfel obiectul acțiunii lipsind, iar plățile salariale i-au fost achitate, nefiind necesară o hotărîre în acest sens. Serviciul Vamal a emis un ordin în vederea executării unui act judecătoresc, obligat fiind prin prisma art.255-256 Cod de procedură civilă, astfel nu-i poate fi imputată vina recurentului la emiterea actului urmată de despăgubiri morale impuse prin hotărîrea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Decizia instanței de apel este neargumentată, fără a se expune asupra celor impuse de Curtea Supremă de Justiție pentru rejudecare, dar cuprinzând întregul cadrul legal, toate fiind norme generale, neraportate litigiului dat.
Eronat s-a făcut trimitere la art.49, 81 Codul muncii, acestea fiind irelevante cazului, obiectul litigiului fiind ordinul prin care Serviciul Vamal a executat decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, și nu contractul individual de muncă. La 25 mai 2017 Sergiu Arjint a fost concediat în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, prin care cererea depusă de Sergiu Arjint împotriva Serviciului Vamal a fost respinsă ca neîntemeiată. Recurentul constată legalitatea ordinului contestat de Sergiu Arjint prin cererea de chemare în judecată sau prevederile art.255 Cod de procedură civilă expres reglementează executarea hotărîrii definitive, iar Serviciul Vamal era obligat să o execute.
Ulterior, după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție prin care hotărîrea din 16 ianuarie 2017 a rămas irevocabilă în favoarea lui Sergiu Arjint, Serviciul Vamal a anulat de sine stătător ordinul nr.528-p din 25 mai 2017. În cererea de apel înaintată s-a invocat mărimea prejudiciului moral exagerat stabilit de către instanța de fond susținut de apel, și anume 3 salarii medii ce constituie cca 36 000 lei. Or, instanțele nu au stabilit care este vinovăția Serviciului Vamal la emiterea unui ordin prin care s-a executat un act judecătoresc. Mai mult, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare, instanța totalmente a omis aplicarea prevederilor art.1423 Cod civil, precum și art.25 al Legii contenciosului administrativ.
Consideră că solicitarea reclamantului privind încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 4500 lei este una neîntemeiată și neprobată, așa cum reclamantul nu a demonstrat că cheltuielile au fost reale, necesare și rezonabile, încasarea lor constituind o îmbogățire fără justă cauză.
Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. 5 În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod.
Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a Codului administrativ.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 noiembrie 2018 (f.d. 34, vol.II), și a fost recepționată de către recurent la 03 decembrie 2018 (f.d.43, vol.II). Prin urmare recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, la 29 ianuarie 2019 a fost depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; 6 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
7 Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).
De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.
Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Tamara Chișca-Doneva Victor Burduh 8
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.