3ra-330/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in serviciu, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral

3ra-330/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in serviciu, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-330/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Sergiu Arjint împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind

anularea ordinului de concediere, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral cauzat,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 iunie 2017, Sergiu Arjint a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului

de concediere, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de

la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul Serviciului

Vamal din 23 iulie 2007, perioadă în care a exercitat funcțiile de inspector post

vamal Bălți intern 1; inspector tranzacții economice, post vamal Aeroport; inspector

post vamal Chișinău intern 4 (Petricani); inspector persoane fizice, post vamal

Aeroport; inspector superior, post vamal Aeroport; inspector superior persoane

fizice, post vamal Aeroport; inspector superior serviciu tranzacții economice, post

vamal Aeroport. Pe parcursul activității a îndeplinit conștiincios obligațiile de

serviciu, are mai multe stimulări pentru succese în muncă, inclusiv premii bănești, a

participat la cursuri de instruire profesională continuă în domeniul activității vamale,

a fost în deplasări în interese de serviciu în Ucraina, Armenia, deține gradul special

de locotenent major al Serviciului vamal al Republicii Moldova.

Reclamantul a relatat că prin ordinul Serviciului Vamal nr. 799-p din 18 iulie

2016, cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, s-a decis încetarea raporturilor

de serviciu cu Sergiu Arjint, din cauza necorespunderii reclamantului funcției

deținute, începând cu 18 iulie 2016.

1

Nefiind de acord cu ordinul enunțat, reclamantul a depus cerere de chemare în

judecată cu privire la anularea ordinului, iar prin hotărârea din 12 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă, fiind anulat ordinul nr.

799-p din 18 iulie 2016 și restabilit în funcția de inspector superior al Postului

Vamal Aeroport International Chișinău, Serviciul Tranzacții Economice, Biroul

vamal Centru și încasat salariul pentru absența forțată de la muncă.

În scopul executării hotărârii din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a emis ordinul nr. 50-p din 16

ianuarie 2017 prin care l-a restabilit pe Sergiu Arjint în funcția de inspector superior

Post vamal Aeroportul International Chișinău, Biroul Vamal Chișinău și totodată l-a

preavizat despre posibila concediere din serviciu în organul vamal, în legătură cu

aprobarea noilor state de personal.

Sergiu Arjint a indicat că, la 07 februarie 2017 Serviciul Vamal al Republicii

Moldova i-a propus funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru,

iar dînsul a acceptat funcția propusă pentru a nu fi eliberat din serviciu. Astfel, la 08

februarie 2017 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a emis ordinul nr. 121-p prin

care l-a numit prin transfer, în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal

Centru, cu eliberarea din funcția anterior ocupată.

A specificat că, la 25 mai 2017, judecând apelul declarat împotriva hotărârii din

12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Curtea de Apel Chișinău a

adoptat o decizie, prin care a respins apelul declarat de reclamant, a admis apelul

formulat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a casat hotărârea din 12

ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre

prin care a respins acțiunea depusă de Sergiu Arjint cu privire la restabilirea în

funcția de inspector superior Post vamal Aeroportul Internațional Chișinău,

Serviciul tranzacții economice, Biroul vamal Chișinău.

Astfel, la 26 mai 2017 s-a prezentat la serviciu la Postul vamal Tudora,

conform graficului de serviciu pentru luna mai 2017, a primit ștampila și s-a semnat

în Registrul de repartizare la postul de lucru pe 26 mai 2017. Pe parcursul zilei de 26

mai 2017 a fost telefonat și rugat să prezinte în aparatul central al Serviciului Vamal

al Republicii Moldova, unde i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 528-p din 25 mai

2017, prin care s-a anulat ordinul nr. 50-p din 16 ianuarie 2017, începând cu 25 mai

2017 și s-a anulat ordinul nr. 121-p din 8 februarie 2017 începând cu 25 mai 2017.

Sergiu Arjint a specificat că ordinul Serviciul Vamal al Republicii Moldova nr.

528-p din 25 mai 2017 a fost emis în scopul executării deciziei din 25 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău. La 26 mai 2017 s-a eliberat și carnetul de muncă cu

mențiunea respectivă.

A indicat că nu este de acord cu ordinul nr. 528-p din 25 mai 2017, îl consideră

absolut ilegal, neîntemeiat și pasibil de a fi anulat. În acest sens, reclamantul a

invocat prevederile art. 81 alin. (2) Codul muncii, care prevede că în toate cazurile

menționate la alin. (1), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră

ultima zi de muncă. Contrar prevederilor legale, ordinul cu privire la concediere nr.

528-p din 25 mai 2017, i-a fost adus la cunoștință la 26 mai 2017, în timp ce

conform ordinului enunțat și înscrierilor din carnetul de muncă, raporturile de

muncă au încetat la 25 mai 2017.

Sergiu Arjint a solicitat anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii

Moldova nr. 528-p din 25 mai 2017 cu privire la executarea deciziei din 25 mai

2

2017 a Curții de Apel Chișinău, restabilirea în funcția de inspector Post vamal

Tudora, Biroul Vamal Centru, încasarea din contul Serviciului Vamal al Republicii

Moldova în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de

la muncă în mărime de 43 316,40 lei, conform calcului prezentat, a prejudiciului

moral în mărime de 3 salarii medii lunare și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 4500 de lei.

Prin hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea s-a admis integral, s-a anulat ordinul Serviciului Vamal al Republicii

Moldova nr.528-p din 25 mai 2017 ca fiind neîntemeiat, s-a restabilit Sergiu Arjint

în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal Centru începând cu 25 mai

2017, s-a încasat din contul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în beneficiul

lui Sergiu Arjint salariul pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă în

sumă de 43 316,40 lei, prejudiciul moral în mărime de 3 salarii medii lunare,

precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4500 de lei (f.d. 101, 105-112,

vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că angajatorul, Serviciul

Vamal al Republicii Moldova, a dat o apreciere eronată raporturilor de muncă

existente între Serviciul Vamal al Republicii Moldova și Sergiu Arjint, considerând

că raportul de muncă început la data de 08 februarie 2017 prin Ordinul Serviciului

Vamal al Republicii Moldova nr.121p cu privire la numirea în funcție a dlui Sergiu

Arjint, prin transfer în funcția de inspector Post vamal Tudora, Biroul Vamal

Centru, este același raport de muncă început la 23 iulie 2007 și care a încetat la 18

iulie 2016 prin Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.799p cu privire

la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Sergiu Arjint, Biroul Vamal Chișinău,

asupra căruia instanța de judecată s-a expus printr-o decizie irevocabilă. Instanța de

judecată a reținut și mențiunea din Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova

nr.121p din 08 februarie 2017 care stipula „cu eliberarea din funcția anterior

ocupată, începând cu 08 februarie 2017”. Prin urmare, însuși angajatorul a

menționat încetarea unui raport de muncă și începerea altui raport de muncă prin

transfer, în altă unitate și în altă funcție.

Instanța a considerat eronate și neîntemeiate înscrierile angajatorului în carnetul

de muncă al salariatului Arjint Sergiu or, aceste mențiuni într-adevăr nu conțin data

și temeiul încetării contractului individual de muncă, corespunzător Codului muncii,

astfel salariatului fiindu-i lezate drepturile sociale implicite.

Instanța a reținut că angajatorul singur i-a făcut propunere în scris lui Sergiu

Arjint cu privire la angajarea lui prin transfer în altă funcție decât cea deținută

anterior și în altă unitate, iar reclamantul a acceptat propunerea, aplicîndu-și

semnătura pe această propunere. Prin urmare, reclamantul la 08 februarie 2017 a

început un alt raport de muncă cu Serviciul Vamal al Republicii Moldova, care nu

era interdependent nici prin post, nici prin unitate cu precedentul, care a încetat de

drept în baza altui ordin, care a fost supus și controlului judiciar.

Totodată, ordinul de concediere/încetare a raportului de muncă se aduce la

cunoștința salariatului, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, prevedere care a fost

încălcată de către angajator/pârât or, instanța de judecată a constatat cu certitudine

că reclamantul s-a prezentat la serviciu la 26 mai 2017, iar ulterior pe parcursul zilei

i-a fost adus la cunoștință ordinul de încetare a raporturilor de muncă începând din

25 mai 2017, fapt care contravine prevederilor legislației muncii.

3

Prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

depus de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 06

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiate (f.d. 164-170, vol.I).

Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Sergiu Arjint, s-a casat integral decizia din 07 februarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 213-224, vol.I).

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din

lipsă de temei, apelul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, s-a

menținut hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 13, 14-33, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărîrea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

Toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelantul-pîrît, sunt vădit

lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, iar

instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil

circumstanțelor cazului. Totodată pîrîtul utilizând calea de atac nu a prezentat în

instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond

și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărîrea contestată.

La 29 ianuarie 2019 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a declarat recurs,

solicitând casarea deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărîrii din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei hotărîri noi de respingere integrală a cererii de chemare în

judecată.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), c) și alin.

(4) Cod de procedură civilă.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor

ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării

cauzei.

A indicat că la examinarea cauzei, instanța de apel, cît și cea de fond, eronat au

aplicat normele de drept material și procedural.

Decizia Curții de Apel din 01 noiembrie 2018 cuprinde aceeași poziție eronată,

argumentată de către instanța de fond, avînd la bază doar un argument eronat și

anume faptul presupusei concedieri dintr-o altă funcție, și total a omis obiectul

acțiunii, care a constituit ordinul nr.528-p din 25 mai 2017 cu privire la executarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2018. Menționează că instanța de apel la

adoptarea deciziei nu s-a expus asupra perioadei în care Sergiu Arjint a fost privat

de posibilitatea de a munci și asupra dreptului său de a primi salariul. Curtea de

Apel Chișinău nu a dat apreciere faptului că Serviciul Vamal al Republicii Moldova

a achitat lui Sergiu Arjint toate plățile salariale pentru perioada indicată în decizia

Curții Supreme de Justiție.

4

Conform hotărîrii Judecătoriei Chișinău perioada lipsei forțate de la muncă a

constituit perioada 25 mai 2017 pînă la data de 10 octombrie 2017. Prin ordinul

nr.1034-p cu privire la executarea hotărîrii a fost dispusă achitarea salariului pentru

absența forțată de la muncă pentru întreaga perioadă 25 mai 2017 – 10 octombrie

2017 în sumă de 43 216,40 lei. Totodată, ce vizează perioada 10 octombrie 2017 –

15 noiembrie 2017, Arjint Sergiu a activat în această perioadă, nu a fost privat de

dreptul de a munci, fiindu-i achitat salariul pentru munca prestată. Serviciul Vamal

al Republicii Moldova a anulat din oficiu ordinul nr.528-p din 25 mai 2017, astfel

obiectul acțiunii lipsind, iar plățile salariale i-au fost achitate, nefiind necesară o

hotărîre în acest sens. Serviciul Vamal a emis un ordin în vederea executării unui act

judecătoresc, obligat fiind prin prisma art.255-256 Cod de procedură civilă, astfel

nu-i poate fi imputată vina recurentului la emiterea actului urmată de despăgubiri

morale impuse prin hotărîrea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Decizia instanței de apel este neargumentată, fără a se expune asupra celor

impuse de Curtea Supremă de Justiție pentru rejudecare, dar cuprinzând întregul

cadrul legal, toate fiind norme generale, neraportate litigiului dat. Eronat s-a făcut

trimitere la art.49, 81 Codul muncii, acestea fiind irelevante cazului, obiectul

litigiului fiind ordinul prin care Serviciul Vamal a executat decizia Curții de Apel

Chișinău din 25 mai 2017, și nu contractul individual de muncă.

La 25 mai 2017 Sergiu Arjint a fost concediat în baza deciziei Curții de Apel

Chișinău din 25 mai 2017, prin care cererea depusă de Sergiu Arjint împotriva

Serviciului Vamal a fost respinsă ca neîntemeiată.

Recurentul constată legalitatea ordinului contestat de Sergiu Arjint prin cererea

de chemare în judecată sau prevederile art.255 Cod de procedură civilă expres

reglementează executarea hotărîrii definitive, iar Serviciul Vamal era obligat să o

execute. Ulterior, după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție prin care

hotărîrea din 16 ianuarie 2017 a rămas irevocabilă în favoarea lui Sergiu Arjint,

Serviciul Vamal a anulat de sine stătător ordinul nr.528-p din 25 mai 2017.

În cererea de apel înaintată s-a invocat mărimea prejudiciului moral exagerat

stabilit de către instanța de fond susținut de apel, și anume 3 salarii medii ce

constituie cca 36 000 lei. Or, instanțele nu au stabilit care este vinovăția Serviciului

Vamal la emiterea unui ordin prin care s-a executat un act judecătoresc. Mai mult, la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare, instanța totalmente a

omis aplicarea prevederilor art.1423 Cod civil, precum și art.25 al Legii

contenciosului administrativ.

Consideră că solicitarea reclamantului privind încasarea cheltuielilor pentru

asistența juridică în mărime de 4500 lei este una neîntemeiată și neprobată, așa cum

reclamantul nu a demonstrat că cheltuielile au fost reale, necesare și rezonabile,

încasarea lor constituind o îmbogățire fără justă cauză.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

5

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din

aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin

prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta

procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28

noiembrie 2018 (f.d. 34, vol.II), și a fost recepționată de către recurent la 03

decembrie 2018 (f.d.43, vol.II).

Prin urmare recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, la

29 ianuarie 2019 a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

6

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

7

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a), 440

alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

8