2ra-582/19 — repararea prejudiciului material si moral, incasarea dobanzilor de intarziere

Dosarul nr.2ra-582/19 Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud: V.Botnaraș) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Cotruță, I. Muruianu) Î N C H E I E R E 10 aprilie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Mariana Pitic Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Marandici, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Petru Marandici împotriva lui Ion Cotorobai cu privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea dobânzilor de întârziere, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de către Petru Marandici, reprezentat de avocatul Ion Lunca, a fost admis apelul declarat de către Ion Cotorobai, reprezentat de avocatul Octavian Pașcan, a fost casată parțial hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în partea încasării sumei, cu titlu de prejudiciu moral și a dobânzilor de întârziere și în această parte a fost emisă o hotărâre nouă, c o n s t a t ă: La 7 aprilie 2017, Petru Marandici, reprezentat de avocatul Ion Luca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Cotorobai cu privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea dobânzilor de întârziere, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în lunile martie - aprilie 2014, cu Ion Cotorobai, au fost negociate și acceptate condițiile privind efectuarea unei lucrări de excavație, de curățare și lărgire a iazului din comuna Țipala, raionul Ialoveni. Reclamantul a menționat că în urma negocierilor purtate cu pârâtul, au convenit ca ultimul pentru lucrarea prestată, îi va achita suma de 10 lei pentru fiecare m3 săpat, plus 8 lei pentru fiecare m3 de transportare a nămolului, iar în total va achita 18 lei pentru un m3 de nămol săpat și cărat. A relevat că potrivit calculelor finale, s-au efectuat lucrări de excavație (săpat și cărat) în volum de 7600 m3, iar suma care urma a fi achitată, a constituit 136 800 de lei.

Petru Marandici a indicat că Ion Cotorobai, în perioada martie - aprilie 2014 a achitat doar suma de 2 700 de euro, inițial 1 000 de euro, ulterior 700 de euro și 1 000 de euro, ceia ce constituia echivalentul sumei de 48 800 de lei, potrivit 1 cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, iar la finele lucrării de excavație Ion Cotorobai urma să-i mai achite suma de 88 000 de lei. A susținut că în luna februarie 2015, pârâtul a achitat suma de 28 000 de lei, iar din acel moment Ion Cotorobai urma să achite suma de 60 000 de lei. Reclamantul a explicat că de nenumărate ori, prin intermediul apelurilor telefonice a notificat pârâtul în vederea stingerii datoriei de 60 000 de lei, însă cu toate acțiunile întreprinse, acesta nu a restituit suma restantă.

În acest sens, reclamantul a afirmat că la 14 august 2015, a notificat pârâtul prin scrisoare recomandată, recepționată de ultimul la 19 august 2015, cu privire la achitarea datoriei în sumă de 60 000 de lei, însă solicitarea a fost lăsată fără răspuns. A precizat că la 23 februarie 2017, s-a adresat cu o plângere la poliție, solicitând organelor de drept atragerea la răspundere penală a lui Ion Cotorobai pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, iar la 17 martie 2017, a fost informat despre faptul că în rezultatul examinării plângerii adresate Inspectoratului de Poliție s-a constatat că litigiul apărut este de ordin civil, soluționarea căruia ține de instanța de judecată.

Mai mult, conform explicației lui Ion Cotorobai la organele de drept, ultimul confirmă că a beneficiat de serviciile de curățare a iazului din satul Țipala, raionul Ialoveni, specificând că pârâtul a recunoscut că a fost de acord să achite prețul de 18 lei pentru m3 de săpat și cărat, precum și că a beneficiat de lucrări de excavație în volumul total de 7238 m3, achitând suma de 100 000 de lei pentru serviciile prestate, iar la moment îi datorează doar suma de 18 000 de lei și nu de 60 000 de lei. Reclamantul prin cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare a cerințelor, a solicitat încasarea de la Ion Cotorobai a plății restante pentru serviciile prestate în sumă de 53 484 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei, a dobânzilor de întârziere în sumă de 31 700,63 de lei, a taxei de stat în sumă de 2 656 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

(f.d. 75) Prin hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Ion Cotorobai în beneficiul lui Petru Marandici suma de 18 000 de lei, cu titlu de datorie, dobânda de întârziere în mărime de 10 651,40 de lei și suma de 3 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat de la Ion Cotorobai în beneficiul lui Petru Marandici suma de 859,55 de lei, cu titlu de taxa de stat și suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 23 aprilie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Petru Marandici, reprezentat de avocatul Ion Lunca, a declarat apel împotriva hotărârii din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către Petru Marandici, reprezentat de avocatul Ion Lunca, a fost admis apelul declarat de către Ion Cotorobai, reprezentat de avocatul Octavian Pașcan, a fost casată parțial hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în partea încasării sumei, cu titlu de prejudiciu moral și a dobânzilor de întârziere, și în această parte a fost emisă o hotărâre nouă, prin care a 2 fost respinsă pretenția lui Petru Marandici cu privire la repararea prejudiciului moral.

A fost modificată hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în partea încasării de la Ion Cotorobai în beneficiul lui Petru Marandici a dobânzilor de întârziere, prin reducerea sumei de la 10 651,40 lei la suma de 6 696, 74 de lei, pentru perioada 24 august 2015 - 7 aprilie 2017. A fost restituită parțial lui Ion Cotorobai din bugetul de stat suma de 88, 98 de lei, ce reprezintă cheltuielile de judecată achitate pentru plata taxei de stat în raport cu prezenta decizie. S-a încasat de la Petru Marandici în beneficiul lui Ion Cotorobai suma de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în instanța de apel. În rest, cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă.

În rest, hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a fost menținută. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 5 alin. (1) și 146 Cod de procedură civilă, art. 8, 11, 210, 512, 513,. 514, 572, 575, 619, 1398, 1422 și 1423 ale Codului civil. În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că Ion Cotorobai a confirmat că a acumulat față de Petru Marandici o datorie în mărime de 18 000 de lei, fiind dispus să o restituie, astfel ultimul a solicitat încasarea sumei de 53 484 de lei, prezentând ca probă materialul audio-video. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că proba audio-video prezentată de către Petru Marandici cu privire la recunoașterea de pârât a sumei de 60 000 de lei, nu poate fi pertinentă și nici acceptabilă, din perspectiva dispozițiilor din capitolul Codul de procedură civilă, intitulat probele și probațiunea.

Astfel, instanța de apel a reținut că în baza art. 146 alin. (2) Cod de procedură civilă, nu poate servi ca probă înregistrarea audio-video ascunsă dacă nu este permisă prin lege. Or, în lipsa unor probe privind suma datorată și solicitată de către apelant- reclamant în mărime de 53 484 de lei, corect prima instanță a încasat suma de 18 000 de lei, care a și fost recunoscută de intimat-pârât. Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că în partea reparării prejudiciului moral, cerința urmează a fi respinsă, aceasta deoarece Petru Marandici nu are dreptul legal la încasarea prejudiciului moral. În același timp, instanța de apel a notat incorectă și soluția instanței de fond în partea încasării dobânzilor de întârziere în sumă de 10 651,40 de lei, or, suma dobânzilor de întârziere urmează a fi micșorată și calculată prin prisma art. 619 alin. (2) Cod de procedură civilă, pentru perioada 24 august 2015 – 7 aprilie 2017. (f.d.

4, 10-12) Pe cale de consecință, Colegiul Curții de Apel Chișinău a reținut că micșorarea cuantumului dobânzilor de întârziere, atrage după sine și micșorare a taxei de stat, urmând a fi restituită parțial lui Ion Cotorbai de la bugetul de stat suma de 88, 98 de lei. Având în susținere prevederile art. 90, 94 și 96 ale Codului de procedură civilă și reieșind din înscrisul anexat la materialele cauzei, se denotă că Ion Cotorobai a suportat cheltuieli în mărime de 2 000 de lei, rezonabile și necesare. 3 La 1 februarie 2019, Petru Marandici a declarat recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia a fi aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Petru Marandici a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată și susținute pe parcursul examinării cauzei. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 noiembrie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 1 februarie 2019, este în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de către Petru Marandici, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petru Marandici, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către Petru Marandici.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de către Petru Marandici, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Mariana Pitic Tamara Chișca-Doneva 5