3ra-465/19 — contestarea deciziei, obligarea stabilirii, recalcularii si achitarii pensiei de functionar public

3ra-465/19 — contestarea deciziei, obligarea stabilirii, recalcularii si achitarii pensiei de functionar public (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-465/19

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. V. Raileanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Negru, A. Malîi, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Casa Națională de

Asigurări Sociale și de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Caciur

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea deciziei,

obligarea la stabilirea, calcularea și achitarea pensiei de funcționar public și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 iulie 2017, Valentina Caciur a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) solicitând

anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Căușeni din 19.05.2017,

obligarea CNAS de a-i stabili, calcula și achita pensia conform art. 44 al Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat coroborată cu art. 41 alin. (3) al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, art.3 al.(1) al Legii privind

statutul și organizarea activității grefierilor din instanțele judecătorești și art. 46 al

Legii privind organizarea judecătorească din 06.07.1995, cu modificările ulterioare,

începând cu 05.06.2017, data la care a fost depusă cererea de pensionare la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Căușeni; încasarea de la pârât a prejudiciului moral

cauzat prin lezarea dreptului la pensie în mărime de 10000 de lei, precum și prin

omisiunea de a răspunde la cererea prealabilă adresată CTAS și CNAS din

05.06.2017, recepționate la 12.07.2017.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 05.05.2017 a depus la

CTAS Căușeni o cerere prin care a solicitat să i se stabilească, calculeze și achite

pensia de funcționar public, care prin decizia nr.11/2017/19080 din 19.05.2017 a

fost respinsă pe motivul că nu ar fi realizat un stagiu de cotizare de 15 ani în funcția

publică. Nefiind de acord cu decizia CTAS, la data de 05.06.2017 a expediat două

cereri prealabile la CTAS și CNAS, care au fost recepționate la 12.06.2017, însă au

rămas fără niciun răspuns. În cererea prealabilă s-a indicat că decizia de refuz se

întemeiază pe prevederile pct. 2 a Hotărârii Guvernului R.M. nr.1399 din

24.11.2003, deoarece funcția de grefier al instanței de judecată până în anul 2003 a

1

fost de lucrător care efectuează deservirea tehnică și asigură funcționarea

autorităților publice. La fel, s-a făcut referire și la faptul că prin pct.11 al Hotărârii

de Guvern nr.1399 din 24.11.2003 cuvântul ”grefier” a fost exclus. Or, Hotărârea

Guvernului nr.1399, prin care s-a modificat Hotarîrea Guvernului nr.151 a suferit

multiple modificări și până la urmă a fost abrogată prin Hotarârea Guvernului

nr.1001 din 26.12.2011 modificată și ea succesiv, începând cu anul 2012 și până la

26.05.2016. Prin urmare, la data depunerii acțiunii, Hotărârea Guvernului R.M.

nr.1399 din 24.11.2003 nu mai era în vigoare, iar acel nomenclator al categoriilor de

lucrători, care efectuează deservirea tehnică, ce asigură funcționarea autorităților

publice nu includea și funcția de grefier. La acest nomenclator era indicat secretarul

instanței judecătorești, ci nu grefierul. Cu toate acestea, secretariatul instanței de

judecată conform art.46 al Legii privind organizarea judecătorească din 06.07.1995,

cu modificările ulterioare, include și grefa instanței, care se distinge însă de serviciul

administrativ. Așadar, grefierul nu a făcut parte din categoria de salariați care

efectuează deservirea tehnică ce asigură funcționarea autorităților publice. Conform

legii precitate, grefa secretariatului instanței judecătorești asistă judecătorii în

procesul de înfăptuire a justiției. O altă activitate în cadrul Judecătoriei Căușeni

decât cea de asistare a judecătorului nu a fost prestată de către reclamantă.

Reclamanta a considerat că Hotărârea de Guvern nr.1399 din 24.11.2003 nu

este aplicabilă funcției de grefier și chiar dacă ar fi fost, aceasta nu mai este în

vigoare fiind abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.1001 din 26.12.2011 și în mod

evident nu poate servi drept temei de respingere a cererii de plată a pensiei de

funcționar public. Admițând totuși ipotetic că reclamanta Valentina Caciur nu ar fi

fost funcționar public până la intrarea în vigoare a Legii cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public, conform art. II pct. 3 al Hotărârii Guvernului nr.

412 din 22.04.2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 756 din 07.10.2011,

de dreptul la pensie beneficiază și persoanele asigurate care nu au statut de

funcționar public, dar care confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel

puțin 5 ani, au atins vârsta de pensionare prevăzută la art.41 al.(1) și au realizat

stagiul de cotizare prevăzut la art.42 al.(1) al Legii privind sistemul public de pensii.

Drept dovadă a stagiului de cotizare în calitate de funcționar public realizat de

reclamanta Valentina Caciur, prezenta cerere a fost însoțită de certificatul eliberat

de Judecătoria Căușeni și extrasele din fișa personală a angajatului Valentina Caciur

din decembrie 2010. La eliberarea din funcție, Ministerul Justiției i-a achitat

indemnizația unică din salariul funcției pentru fiecare an complet de activitate în

funcția publică în sumă de 6000 de lei, ce constituie indemnizația unică pentru cei

20 ani de activitate.

Prin hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial; a fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Căușeni nr.11/2017/19080 din 19.05.2017 privind refuzul stabilirii pensiei,

a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i stabili, calcula și achita

reclamantei Valentina Caciur pensia în calitate de funcționar public, începînd cu data

de 05.06.2017; a fost respină cerința cu privire la încasarea prejudiciului moral, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexndru Cuciur; s-a respins

2

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță just a stabilit

că funcția de secretar al instanței de judecată se atribuie la categoria funcțiilor

publice, făcând referire la Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 312 din 20 martie 1998, Clasificatorului unic al funcțiilor

publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.151 din 23 februarie 2001 și Anexa

nr.1 la Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-

XVI din 04 iulie 2008, conform cărora autoritățile publice, care cad sub incidența

Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt secretariatele

instanțelor judecătorești, aparatele procuraturii, organele serviciului diplomatic,

vamal, organele apărării, securității naționale și ordinii publice (persoanele care

dețin funcții publice în autoritățile publice enumerate, a căror activitate nu este

reglementată prin acte legislative speciale).

În acest context, instanța de apel a remarcat că pct. 01.03.26 din Clasificatorul

unic al funcțiilor publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 151 din 23.02.2001,

în vigoare pînă la 30.12.2011, statuează că, în funcțiile publice de rangul trei este

inclusă funcția de Grefier al instanței judecătorești.

Suplimentar, instanța de apel a precizat ca fiind justă și concluzia primei

instanțe precum că refuzul privind stabilirea pensiei Valentinei Caciur ca funcționar

public este unul neîntemeiat. Or, în ședința de judecată s-a stabilit că Valentina

Caciur a activat din 05.07.1990 până la 06.12.2010 în funcția de secretar al instanței

de judecată, ulterior grefier în cadrul Judecătoriei Căușeni, autoritate care cade sub

incidența Anexei nr.1 al Legii serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a stabilit că, la

calcularea stagiului de cotizare al reclamantei Valentina Caciur în serviciul public,

CTAS Căușeni nu a luat în considerare faptul că începînd cu 05.07.1990 până la

25.11.2010, Valentina Caciur a deținut funcția de grefier al instanței de judecată în

cadrul Judecătoriei Căușeni, fiindu-i stabilit la data de 19.07.2010 spor pentru

vechimea în muncă în serviciul public de 20 ani în mărime de 40 % salarizată

respectiv funcției deținute, fapt pentru care perioada de la 05.07.1990 și pînă la

19.07.2010 de activitate a Valentinei Caciur în funcția de grefier al Judecătoriei

Căușeni urmează a fi inclusă în stagiul de cotizare, ca vechime în muncă în serviciul

public.

La acest capitol, instanța de apel a mai reținut că în cazul în care cuantumul

unui drept salarial sau unei pensii stabilite este redus sau anulat, această măsură

poate constitui o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, care trebuie să fie

justificată (a se vedea mutatis mutandis Rasmussen v. Polonia, hotărârea din 28

aprilie 2009, § 71). Or, o condiție esențială pentru ca ingerința să fie considerată

drept compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 este faptul că aceasta trebuie să fie

prevăzută de lege și să servească unui interes public legitim.

De asemenea, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură de natură a priva o persoană

de proprietatea sa (James și alții v. Regatul Unit, hotărârea din 21 februarie 1986).

Echilibrul cerut nu va fi realizat în cazul în care persoanei în cauză îi revine

suportarea unei sarcini individuale excesive (Maggio și alții v. Italia).

3

Cât privește pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de

apel a accentuat ca fiind justă concluzia primei instanței privind respingerea

pretenției date, ca neîntemeiată, invocând că, însuși constatarea dreptului încălcat

prin admiterea cerințelor cu privire la anularea deciziei CTAS Căușeni din

19.05.2017 și obligarea Casei Națională de Asigurări Sociale de a-i stabili, calcula

și achita reclamantei Valentina Caciur pensia în calitate de funcționar public,

începând cu data de 05.06.2017, constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral eventual suferit, făcând referire întru susținerea opiniei sale și la hotărârea

Curții Europene a Drepturilor Omului din 20.04.2004 în cauza Amihalachioaie

contra Moldovei, unde Curtea a considerat că, constatarea unei violări constituie în

sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit

de reclamant.

La 11 februarie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel în partea admiterii acțiunii și în această parte de a pronunța o

hotărâre nouă de respingere cererii de chemare în judecată depusă de Valentina

Caciur.

În motivarea recursului s-a menționat că decizia contestată este neîntemeiată,

deoarece instanța de apel la examinarea cauzei nu a analizat multilateral actele

normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au

fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite.

La 25 februarie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 157),

Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur, a declarat recurs

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea hotărârilor judecătorești în partea respingerii cerinței de încasare a

prejudiciului moral și în această parte de a emite o hotărâre de admitere a pretenției

date.

Articolul 195 din Codul administrativ, prevede că, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

Conform art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Rezultând din prevederile legale citate supra, Completul va examina

admisibilitatea cererilor de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și

Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur, prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ – 01 aprilie 2019.

4

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că decizia în partea contestată este

neîntemeiată, întrucât instanța de apel în actul de dispoziție contestat a reprodus doar

argumentele primei instanțe, fără a conține o motivare suplimentară în acesta sens.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 05 decembrie 2018 și a expediat-o

în adresa participanților la proces la 24 ianuarie 2019, drept dovadă servind

scrisoarea de însoțire. (f.d. 145)

Completul menționează că atât recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale la 11 februarie 2019, cât și cererea de recurs depusă de Valentina Caciur,

reprezentată de avocatul Alexandru Caciur, la 25 februarie 2019, conform ștampilei

aplicate pe plicul poștal (f.d. 157), sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Casa Națională de Asigurări

Sociale și de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție le consideră drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Casa Națională de

Asigurări Sociale și de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestată.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale

și de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 433 lit. a), 440 alin.

(1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări

Sociale și de Valentina Caciur, reprezentată de avocatul Alexandru Caciur împotriva

deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă

Mariana Pitic

6