2ra-621/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-621/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-621/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Vârlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sergiu

Blagodarenco, reprezentat de avocatul Vitalii Lazăr

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Blagodarenco

și Dorel Țurcan împotriva Societății pe Acțiuni „Drumuri - Criuleni” cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea de apel depusă de Sergiu Blagodarenco, reprezentat de

avocatul Vitalii Lazăr și menținută hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 22 februarie 2011, Sergiu Blagodarenco și Dorel Țurcan au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Direcției de Reparație a Drumurilor Criuleni cu

privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au invocat că la 20 februarie 2010, ora 22:00, Dorel

Țurcan se deplasa pe traseul Chișinău – Soroca, cu automobilul de model

Mercedes E 240 cu n/î XXXXX.

La kilometrul 21 + 100 m, automobilul cu care se deplasa s-a izbit într-o

groapă din asfalt în rezultatul căruia au fost distruse/tăiate două anvelope - spate și

față dreapta și deteriorate piesele indicate în actul de examinarea a mijlocului de

transport nr. 10/0310A.

În aceeași noapte, au fost invitați reprezentanții Poliției Rutiere care au

constatat faptul, iar mai apoi, automobilul a fost transportat în incinta Bebbet –

Auto – Service din mun. Chișinău.

1

Au precizat că la 16 martie 2010, reprezentantul pârâtului a fost invitat prin

telegramă să asiste la aprecierea defectelor tehnice, ultimul prezentându-se cu

întârziere, iar la 24 martie 2010, fiind invitat repetat nu s-a prezentat.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 14 CPC, art. 1398,

1410 Cod civil.

Au solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 20260 de lei care

reprezintă costul pieselor și manoperei pentru reparația automobilului, a taxei de

stat în mărime de 6078 de lei, a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în mărime

de 1200 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3600 de lei.

La 13 mai 2011, Dorel Țurcan a depus cerere prin care a solicitat atragerea

în proces în calitate de pârât a SA „Drumuri - Chișinău” și strămutarea pricinii în

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, deoarece prejudiciul material cauzat a avut loc

pe porțiunea de drum deservită de SA „Drumuri – Chișinău”.

Prin încheierea din 16 iunie 2011 a Judecătoriei Criuleni, cererea lui Sergiu

Blagodarenco împotriva Direcției de Reparație a Drumurilor Criuleni cu privire la

repararea prejudiciului material a fost strămutată spre judecare la Judecătoria

Buiucani mun. Chișinău.

Prin încheierea din 29 martie 2012 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a

fost declinată competența Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău privind judecarea

cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Blagodarenco și Dorel

Țurcan împotriva SA „Drumuri - Chișinău” cu privire la repararea prejudiciului

material.

A fost strămutată cauza pentru judecare Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

conform jurisdicției teritoriale.

Prin încheierea din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

cauza a fost scoasă de pe rol în temeiul art. 267 alin. (1) lit. g) CPC.

Prin încheierea din 3 aprilie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a

fost respinsă cererea lui Sergiu Blagodarenco și Dorel Țurcan privind anularea

încheierii din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

A fost menținută din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Prin decizia din 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea și repus Dorel Țurcan în termenul de recurs.

A fost admis recursul declarat de Dorel Țurcan, casată încheierea din

3 aprilie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și emisă o nouă încheiere, prin

care a fost admisă cererea și anulată încheierea din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău.

La 15 august 2017, Sergiu Blagodarenco și Dorel Țurcan, reprezentați de

avocatul Vitalii Lazăr au depus cerere prin care au solicitat înlocuirea în proces a

SA „Drumuri - Chișinău” cu succesorul SA „Drumuri - Criuleni” în temeiul art. 70

CPC.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost înlocuit pârâtul SA „Drumuri - Chișinău” cu succesorul său în

drepturi SA „Drumuri - Criuleni”.

2

Prin încheierea din 11 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost admis demersul înaintat de SA „Drumuri - Criuleni” privind

atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Agenției de Stat a

Drumurilor și atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat

a Drumurilor.

Prin hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Sergiu Blagodarenco, reprezentat de avocatul Vitalii

Lazăr și menținută hotărârea primei instanțe.

La 8 februarie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Sergiu Blagodarenco,

reprezentat de avocatul Vitalii Lazăr a declarat recurs împotriva deciziei din 14

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de admitere a cererii înaintate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerând că urmează a fi casate.

Instanța de apel, deși a făcut referire la prevederile art. 1398 și art. 1410 Cod

civil, a interpretat eronat aceste articole, considerând ca fiind necesară existența

tragerii la răspundere contravențională sau constatarea comiterii contravenției.

Totodată, instanța de apel nu a dat o apreciere argumentelor cu privire la

neaplicabilitatea prevederilor Legii drumurilor din motiv că aceste norme nu au

fost invocate în conținutul cererii de chemare în judecată.

La acest capitol, a precizat că avocatul Vitalii Lazăr în prima instanță a făcut

trimitere expres în cadrul explicațiilor verbale, la articolele din Legea drumurilor

nr. 509 din 22 iunie 1995.

Astfel, art. 240 CPC, la care face trimitere instanța de apel, nu prevede

obligativitatea indicării în scris în cererea de chemare în judecată a articolelor din

legea concretă, instanța de judecată urmând să examineze cauza în limitele

temeiurilor de fapt și de drept invocate de părți în cursul judecării procesului.

Prin urmare, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 240 alin. (3)

CPC, ceea ce a dus nemijlocit la neaplicarea prevederilor Legii drumurilor care

urma a fi aplicată.

A subliniat că în raportul juridic dat sunt îndeplinite condițiile răspunderii

civile: există prejudiciul demonstrat prin actul de evaluare și actul de îndeplinire a

lucrărilor la auto-service, omisiunea administratorului drumurilor de a întreține

drumul sau în caz de reparație de a instala indicatoare și de a delimita zona în

reparație, precum și legătura cauzală dintre inacțiune și prejudiciu.

În acest context, a obiectat că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată speței și anume, art. 5 alin. (2), 8 alin. (5) din Legea drumurilor și art. 2,

57 din Legea privind siguranța traficului rutier.

Cu referire la argumentele instanței de apel referitor la lipsa probării

prejudiciului, a precizat că acestea urmează a fi combătute, în primul rând, din

motivul că instanța de judecată în situația de față a avut dubii asupra competențelor

3

expertului și împuternicirilor acestuia, însă nu a întreprins măsurile necesare pentru

a asigura prezența la ședința de judecată a SC „Salikhov Consulting” SRL pentru a

afla anumite informații necesare judecării cauzei.

Instanța din start a stabilit că actul de verificare a automobilului efectuat de

SC „Salikhov Consulting” SRL nu poate înlocui raportul de expertiză judiciară.

A menționat că incertitudinea circumstanței respective nu poate fi pusă pe

seama lui, or, dânsul s-a adresat la o companie profesionistă specializată de

evaluare a pagubei.

La fel, instanța a neglijat faptul că la materialele cauzei, pe lângă raportul de

evaluare a pagubei, este anexat și devizul de lucrări real și necesar efectuate de

unitatea de specialitate auto-service.

Nu este întemeiată nici concluzia instanței în ceea ce ține de actele în copii

în dosar, or, cererea de chemare în judecată a fost strămutată de la o instanță la alta,

iar originalele au fost prezentate la Judecătoria Criuleni, pe copii fiind aplicată

semnătura posibil a judecătorului care a văzut originalele.

Astfel, în caz de dubii instanța urma să pună în discuție acest subiect, iar

acțiunea nu putea fi respinsă pe temeiul lipsei copiilor autentificate, atât timp cât

dânsul deține originalele care nu au fost solicitate.

A invocat și dezacordul cu afirmația primei instanțe în sensul că

SC „Salikhov Consulting” SRL nu este o unitate de specialitate care aplică

prevederile medii pe piață, iar la efectuarea calculului pentru piesele de schimb a

utilizat programul de calcul „Eurotax Glass” la care a adăugat neargumentat de la

20-50 % cheltuieli de transport, adaosuri comerciale, taxe vamale.

A obiectat că prima instanță nu poate veni cu așa concluzii referitor dacă

SC „Salikhov Consulting” SRL este o unitate de specialitate care aplică prețurile

pe piață.

Instanța nu a verificat informația respectivă și nici nu dispune de documente

confirmatorii a celor invocate, la fel, nici nu a întreprins anumite măsuri pentru a

elucida circumstanțele, având posibilitatea de a obține informațiile necesare și a

aduce claritate pe subiectul dat.

Astfel, este importat de elucidat care anume sunt prețurile medii de piață,

pentru aceasta este necesar de a obține informații de la persoane abilitate ce le

dețin.

A mai evidențiat că instanța de judecată a neglijat și prevederile art. 130

CPC, astfel, probele prezentate în prima instanță nu au fost cercetate

multiaspectual.

La fel, instanța de judecată nu a efectuat nici aprecierea probelor și nu a

reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea probelor.

În cazul dat, temeiurile respingerii acțiunii sunt nefondate și nu pot fi

invocate la baza hotărârii.

La 29 martie 2019, SA „Drumuri - Criuleni” a depus referință la recursul

declarat de Sergiu Blagodarenco, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 19 decembrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 229), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 8 februarie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu Blagodarenco,

reprezentat de avocatul Vitalii Lazăr nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

5

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Sergiu Blagodarenco, reprezentat de avocatul Vitalii Lazăr, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Sergiu Blagodarenco, reprezentat de avocatul Vitalii

Lazăr ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Sergiu Blagodarenco, reprezentat de avocatul Vitalii

Lazăr se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

6