2ra-581/19 — cu privire la anularea proceselor-verbale, ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-581/19

Instanța de fond: Judecătoria Hîncești, sediul Central – V. Grosu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Cioinac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Cioinac

împotriva Grădiniței de copii ,,Garofița” cu privire la anularea proceselor-verbale,

ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, repararea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de către Ion Cioinac și Grădinița de copii ,,Garofița”,

s-a menținut hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

constată:

La 07 iunie 2018 Ion Cioinac a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată, împotriva Grădiniței de copii ,,Garofița” cu privire la anularea

proceselor-verbale nr. 6 din 11 ianuarie 2018, nr. 8 din 16 ianuarie 2018, ordinelor

nr. 3 din 11 ianuarie 2018 și nr.4 din 16 ianuarie 2018, prin care i s-a aplicat

sancțiunii disciplinare-mustrare, repararea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei

și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 342,97 lei. (f.d.1-2, 55-58)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 iunie 2010 prin ordinul nr.

45 a fost angajat în serviciu la Grădinița de copii „Garofița”, comuna Mingir,

raionul Hîncești, în calitate de muncitor pentru deservirea clădirii. Prin ordinul

nr. 102 din 01 noiembrie 2011 a fost angajat, prin cumul, și în calitate de operator în

cazangerie. La 26 ianuarie 2018 prin ordinul nr.10 angajatorul l-a concediat .

Ion Cioinac a menționat că nefiind de acord cu concedierea, la 20 martie 2018

s-a adresat în instanța de judecată pentru a fi anulat ordinul de concediere. Pe

parcursul examinării cererii sale Grădinița de copii „Garofița” a prezentat ca probe

procesele-verbale nr. 6 din 11 ianuarie 2018, nr. 8 din 16 ianuarie 2018, ordinele

nr. 3 din 11 ianuarie 2018 și nr.4 din 16 ianuarie 2018, prin care i s-a aplicat

sancțiunii disciplinare-mustrare, despre care nu cunoștea că existau.

La data de 19 aprilie 2018 a depus în adresa Grădiniței de copii „Garofița” o

cerere prealabilă, prin care a solicitat prezentarea informației despre sancțiunile

disciplinare aplicate pe perioada activității sale. Răspunsul cu privire la sancțiunile

1

aplicate a fost recepționat la 25 mai 2018. Prin acest răspuns s-a confirmat faptul

aplicării sancțiunii disciplinare la data de 11 ianuarie 2018 și 16 ianuarie 2018,

făcându-se trimitere la odinele nr. 3 și nr.4, despre care nu a cunoscut că au fost

emise.

Reclamantul a indicat că consideră ilegale procesele-verbale nr. 6 din

11 ianuarie 2018, nr. 8 din 16 ianuarie 2018 și ordinele nr. 3 din 11 ianuarie și nr.4

din 16 ianuarie 2018, prin care i s-a aplicat sancțiuni disciplinare-mustrare.

Angajatorul era obligat să-i comunice despre faptele comise și să solicite de la el

prezentarea unei explicații în scris privind faptele date, ceea ce nu a fost făcut de

ultimul. Prin urmare, pretinsele procese-verbale nr.6 din 11 ianuarie 2018 și nr.8 din

16 ianuarie 2018 și ordinele nr. 03 din 11 ianuarie 2018 și nr. 04 din 16 ianuarie

2018, sunt vădit emise unilateral, fără ca el să fi comis vreo abatere disciplinară,

care în modul prevăzut de lege să fie constatată.

Ion Cioinac a mai relatat că prin acțiunile neîntemeiate al Grădiniței de copii

„Garofița” i s-a cauzat un prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei.

Prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Cioinac. S-au

anulat procesele-verbale nr.6 din 11 ianuarie 2018 și nr.8 din 16 ianuarie 2017 ale

ședințelor comisiilor constituite de directorul Grădiniței de copii ,,Garofița”, com.

Mingir, Sofia Bordeianu. S-au anulat ordinele cu nr. 3 din 11 ianuarie 2018 și nr.4

din 16 ianuarie 2018 emise de directorul Grădiniței de copii ,,Garofița”, com.

Mingir cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare sub formă de mustrare

angajatului-operator de cazane Ion Cioinac. În rest, acțiunea s-a respins. S-a încasat

din contul Grădiniței de copii ,,Garofița”, com. Mingir în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 400 lei. (f.d. 93, 116-119)

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de către Ion Cioinac și Grădinița de copii ,,Garofița”, s-a

menținut hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cu

excluderea din dispozitivul acesteia a sintagmei ,,Încasarea din contul Grădiniței de

copii ,,Garofița”, com. Mingir în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 400 lei”.

(f.d.161, 162-168)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut

prevederile art.208 alin. (1) Codul muncii, potrivit cărora până la aplicarea

sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o

explicație scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi

prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal

semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

Instanțele de judecată au constatat că până a fi sancționat, lui Ion Cioinac nu i s-au

cerut careva explicații vizavi de încălcările/abaterile pentru care i-au fost aplicate

aceste sancțiuni disciplinare. Totodată, nu a fost respectat nici termenul de 5 zile pe

care îl are la dispoziție salariatul pentru a prezenta explicații, ori, procesele - verbale

nr. 6 din 11 ianuarie 2018, nr. 8 din 16 ianuarie 2018 privind constatarea abaterilor

disciplinare și ordinele nr. 03 din 11 ianuarie 2018, nr. 04 din 16 ianuarie 2018, prin

care lui Ion Cioinac i s-a aplicat mustrare, au fost emise în aceiași zi. Instanțele de

judecată au constatat că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 329 alin. (1) Codul

muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material

2

și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de muncă, ori, Ion Cioinac nu a fost privat de posibilitatea de a munci.

La 25 ianuarie 2019 Ion Cioinac a declarat recurs împotriva deciziei din

22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei și hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii cu privire

la repararea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei și a cheltuielilor de judecată

în sumă de 342, 97 lei, cu emiterea în această parte a unei hotărâri de admitere a

pretențiilor. (f.d.174-177)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

22 noiembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 11 decembrie

2018, expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 27 noiembrie 2018.

(f.d.169) Astfel, recursul declarat de către Ion Cioinac la 25 ianuarie 2019, se

consideră depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ion

Cioinac este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Ion Cioinac a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

3

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Ion Cioinac asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Ion Cioinac și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Cioinac inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ion Cioinac, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4