3ra-342/19 — anularea deciziei, repunerea in drepturi, obligarea atribuirii cotei de teren si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-342/19 — anularea deciziei, repunerea in drepturi, obligarea atribuirii cotei de teren si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 3ra-342/19

prima instanță, Judecătoria Orhei, sediul Rezina (I. Parii)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valentina Timofte,

reprezentată de avocatul Stela Lefter,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Timofte

împotriva Primăriei comunei Biești și Consiliului comunal Biești cu privire la

anularea deciziei Consiliului comunal Biești, repunerea în drepturi și obligarea

atribuirii cotei de teren echivalent,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela

Lefter și s-a menținut hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

c o n s t a t ă:

La 16 martie 2018, Valentina Timofte a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei comunei Biești și Consiliului comunal Biești cu privire la

anularea deciziei Consiliului comunal Biești, repunerea în drepturi și obligarea

atribuirii cotei de teren echivalent.

În motivarea acțiunii, reclamanta Valentina Timofte a indicat că este originară

din satul Biești, raionul Orhei, fiind născută în familia lui Simion Levința.

Reclamanta a invocat că tatăl ei, Simion Levința începînd cu anul 1952 a intrat

în colhoz în calitate de tractorist, iar în anul 1980 s-a pensionat. Fiind bolnav, în anul

1990 1-a luat pe Simion Levința în familia sa în satul Olișcani, raionul Șoldănești,

unde la 24 februarie 1992 acesta a decedat.

Reclamanta Valentina Timofte a menționat că la data de 18 august 2017, s-a

adresat către Primăria comunei Biești cu o cerere prin care a solicitat să i se transmită

cota de teren echivalent, la care a avut dreptul tatăl ei, Levința Simion. Însă, Primăria

comunei Biești a refuzat să-i transmită cota solicitată, motivând că tatăl ei nu a avut

dreptul la cota de teren echivalent, deoarece la momentul atribuirii cotelor de teren

echivalente în proprietatea cetățenilor, acesta era plecat din satul Biești, raionul

Orhei.

1

Reclamanta a specificat că la 15 ianuarie 2018, a înaintat din nou o cerere

Primăriei comunei Biești prin care a înaintat aceeași solicitare. La 26 ianuarie 2018

a primit răspuns de la Primăria comunei Biești, prin care i-a fost respinsă cererea din

motiv că a fost depășită etapa de atribuire în proprietate a cotelor de teren echivalent.

Reclamanta Valentina Timofte a indicat că la 29 ianuarie 2018 s-a adresat

Consiliului comunal Biești cu aceeași solicitare. Prin decizia Consiliului comunal

Biești din 14 februarie 2018, a fost respinsă atribuirea cotei de teren echivalent lui

Simion Levința, din lipsa actelor justificative.

Reclamanta a invocat că acțiunile Primăriei comunei Biești și Consiliului

comunal Biești sunt ilegale. Ori, faptul că tatăl ei Simion Levința a lucrat în colhozul

„Karl Marx” din satul Biești, perioada 1959-1980, se confirmă prin extrasul din

carnetul de muncă al colhoznicului. Respectiv, în temeiul art. 12 Codul funciar,

Simion Levința a avut dreptul de a beneficia de cota teren echivalent, pentru că la

situația din 01 ianuarie 1992 acesta era pensionat din colhoz.

Prin urmare, reclamanta Valentina Timofte a solicitat anularea Deciziei

Consiliului comunal Biești nr.2 din 14 februarie 2018, repunerea în drepturi a lui

Simion Levința, cu obligarea Primăriei Biești și Consiliul comunal Biești să-i

atribuie în proprietate cota de teren echivalent în hotarele satului Biești și

transmiterea acesteia fiicei, Valentina Timofte.

Prin hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a respins,

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Timofte,

reprezentată de avocatul Stela Lefter cu privire la anularea deciziei Consiliului

comunal Biești nr. 2.3. din 14 februarie 2018.

Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela Lefter și s-a menținut

hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

În consolidarea soluției, instanța de apel a indicat că în cadrul examinării cauzei

s-a stabilit că Simion Levința a activat în calitate de tractorist la Colhozul ”Karl

Marx” din satul Biești, începînd cu 1959 pînă în anul 1981. Ulterior, a fost pensionat

și în perioada 1982-1983 a activat în cadrul aceleiași unități în calitate de drumar.

Potrivit certificatului de deces, Levința Semion a decedat la 24 februarie 1992 în

satul Olișcani, raionul Șoldănești.

Instanța de apel a menționat că la data de 15 ianuarie 2018, fiica lui Simion

Levința, Valentina Timofte a depus cerere prealabilă către Primăria comunei Biești,

prin care a solicitat transmiterea cotei de teren echivalent pe numele tatălui său. Prin

răspunsul nr. 11 din 18 ianuarie 2018, Primăria comunei Biești i-a respins cererea

prealabilă, din motiv că în comuna Biești, Comisia funciară, investită cu

drepturile prevăzute la art. 12 Cod funciar, a activat doar în perioada atribuirii în

proprietate privată a cotelor de teren echivalente, iar la moment această etapă este

depășită.

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2018 Valentina Timofte s-a adresat către

Consiliul local Biești, cu cerințe similare. Prin răspunsul Primăriei comunei Biești

nr.27 din 15 februarie 2018, petiționara a fost informată că cererea a fost examinată

la ședința Consiliului comunal Biești și a fost emisă Decizia nr.2.3 din data de

14 februarie 2018.

2

Prin Decizia Consiliului comunal Biești nr. 2.3 din 14 februarie 2018, s-a

respins cererea Valentinei Timofte privind atribuirea cotei de teren echivalent lui

Simion Levința, iar drept motiv pentru refuz, s-a invocat faptul că Simion Levința

nu a fost inclus în procesele-verbale ale comisiei funciare, la momentul atribuirii în

proprietate privată a cotelor de teren echivalente în Primăria comunei Biești.

Instanța de apel a conchis că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată,

ori conform art. 6 alin. (1) și (3) Cod funciar, funcția de atribuire și de înstrăinare a

terenurilor, de autentificare a dreptului deținătorilor de terenuri o au numai organele

administrației de stat.

Conform art. 12 Cod funciar, comisiile funciare, constituite în conformitate cu

art. 6 din prezentul Cod, stabilesc terenurile care rămîn în proprietate publică în

hotarele unității administrativ-teritoriale, stabilesc cota de teren echivalent care se

atribuie în proprietate privată: membrilor de colhozuri, salariaților din sovhozuri și

din secțiile de producere ale colegiilor agricole (zootehnice) sau din alte

întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice;

salariaților din organizații și întreprinderi care locuiesc în localități rurale și execută

nemijlocit lucrări de construcție și exploatare a sistemelor de ameliorare, restabilire

și îmbunătățire a terenurilor și sporire a fertilității solurilor în localitatea

respectivă, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice; persoanelor care

locuiesc în localități rurale care au fost transferate din întreprinderi agricole în

organizații de construcție și transport colhoznice și inter-gospodărești, inclusiv

pensionarilor din aceste unități economice; salariaților din întreprinderile

zootehnice inter-gospodărești, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice.

Salariaților și pensionarilor din întreprinderile zootehnice inter-gospodărești, care

nu dispun de terenuri agricole supuse privatizării, cota de teren echivalent li se

atribuie la locul de trai; persoanelor care dețin funcții elective sau își satisfac

serviciul militar în termen și care pînă la aceasta au lucrat la întreprinderi agricole;

persoanelor care au lucrat anterior la întreprinderile agricole din localitatea

respectivă: bărbații - 25 de ani, femeile - 20 de ani; veteranilor celui de-al doilea

război mondial, foștilor ostași internaționaliști, familiilor persoanelor care și-au

pierdut viața ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și a independenței Republicii Moldova, care locuiesc în localități rurale,

la locul de trai; persoanelor supuse represiunilor politice și reabilitate ulterior, care

locuiesc în localități rurale, la locul de trai; persoanelor care au adus pămînt în

gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele.

De asemenea, instanța de apel a reținut că Regulamentul cu privire la

comisiile funciare sătești, de orășel, orășenești și raionale, a fost aprobat prin

Hotărârea Guvernului Nr. 130 din 02 martie 1992, în conformitate cu art. 6 și 12

Cod funciar, însă prin Hotărârea Guvernului nr. 118 din 11 februarie 2013, Hotărârea

Guvernului Nr. 130 din 02 martie 1992 a fost abrogată.

Astfel, instanța de apel a invocat că stabilirea cotei de teren echivalent, care

se atribuie în proprietate privată, a fost o atribuție exclusivă a comisiilor

funciare, a căror mod de formare, atribuții și sarcini, au fost reglementate de

Hotărârea Guvernului nr. 130 din 02 martie 1992, care însă la moment este abrogată.

Respectiv, la moment, etapa atribuirii în proprietate privată a cotelor de teren

echivalent lui Simion Levința, este depășită, ori acesta a decedat în anul 1992.

3

Instanța de apel a menționat că potrivit art. 14 alin.(2) al Legii nr.436-XVI din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, consiliile locale nu au

competența de a atribui în proprietate privată cote de teren echivalente. Astfel,

Primăria și Consiliul comunei Biești nu dispun de atribuții cu privire la transmiterea

cotelor de teren echivalente.

La fel, instanța de apel a conchis că dreptul persoanei de a beneficia de cota de

teren echivalent, prevăzut de art. 12 Cod funciar, nu este un drept ce poate fi

moștenit, respectiv, Valentina Timofte nu dispune de temei legal pentru a solicita de

la administrația publică locală, atribuirea cotei de teren echivalent tatălui său Simion

Levința.

La 15 ianuarie 2019, Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela Lefter

a declarat recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 08 mai 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și a deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de

Valentina Timofte împotriva Primăriei comunei Biești și Consiliului comunal Biești

cu privire la anularea deciziei Consiliului comunal Biești, repunerea în drepturi și

obligarea atribuirii cotei de teren echivalent.

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de chemare

în judecată, recurenta Valentina Timofte a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu

au luat în considerare că a contestat în instanța de contencios administrativ, decizia

Consiliului comunal Biești din 14 februarie 2018, prin care i-a fost refuzată

atribuirea lui Simion Levința a cotei de teren echivalent din lipsa actelor justificative,

deși aceste acte au fost prezentate.

Astfel, recurenta a menționat că instanțele ierarhic inferioare urmau să se

expună asupra faptului dacă extrasul din carnetul muncă al colhoznicului Simion

Levința, este act ce justifică dreptul de a i se atribui cota de teren echivalent, nu s-au

expus asupra faptului dacă legislația în vigoare permite sau nu atribuirea acestei cote,

astfel judecînd un alt obiect al acțiunii, decît cel al acțiunii depuse de Valentina

Timofte.

Recurenta Valentina Timofte a invocat că instanța de apel a ignorat faptul că

prin abrogarea Regulamentului cu privire la comisiile funciare sătești, de orășel,

orășenești și raionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 130 din data de

02 martie 1992, autorităților publice locale li s-a transmis dreptul deplin de a acționa

liber în dependență de caz și în conformitate cu legislația în vigoare, în temeiul art.

3 al Legii 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, pe

principiul autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității

autorităților publice locale și consultării cetățenilor în probleme locale de interes

deosebit.

Recurenta a precizat că punctul 8 al Regulamentului-cadru privind constituirea

și funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr.457 din data de

14 noiembrie 2003 prevede că după constituire, consiliul local, raional formează

comisii consultative de specialitate pentru principalele domenii de activitate. Astfel,

instanța de apel la soluționarea litigiului dedus judecății urma să aplice prevederile

art. 12 Cod funciar.

4

De asemenea, recurenta Valentina Timofte a menționat că instanța de apel

eronat a interpretat că art. 12 Cod funciar prevede că dreptul persoanei de a beneficia

de cota de teren echivalent, nu este un drept ce poate fi moștenit. Ori, textul

articolului citat, stabilește doar cercul de persoane cărora comisiile funciare urmează

să le stabilească cota de teren echivalent și să le atribuie în proprietate privată. Deci,

comisia funciară urma să-i stabilească lui Simion Levința cota de teren echivalent și

să i-o transmită în proprietate, devenind obiect al moștenirii prevăzut de art. 1432

Cod civil, iar Valentina Timofte este moștenitor de gradul I.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților la

proces, la data de 30 octombrie 2018, conform informației anexate la materialele

cauzei (f.d.70), însă date despre recepționarea acesteia de către recurenta Valentina

Timofte la materialele cauzei lipsesc.

Totodată, instanța de recurs relevă că decizia recurată a fost publicată pe

portalul instanțelor de judecată la 22 octombrie 2018.

Mai mult, la cererea de recurs, Valentina Timofte a anexat plicul în care a fost

expediată decizia recurată de către instanța de apel, conform căruia copia deciziei

motivate din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată acesteia

la 19 noiembrie 2018 (f.d.76).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat

de Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela Lefter la 15 ianuarie 2019, cu

respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La data de 13 februarie 2019, în adresa intimatei Primăriei comunei Biești a

fost expediată copia recursului declarat de către Valentina Timofte, reprezentată de

avocatul Stela Lefter, însă intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință în termenul stabilit, la cererea de recurs declarată de Valentina

Timofte, reprezentată de avocatul Stela Lefter.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valentina Timofte, reprezentată

de avocatul Stela Lefter, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Valentina Timofte,

reprezentată de avocatul Stela Lefter, se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela

Lefter nu rezultă că, instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Valentina Timofte, reprezentată de avocatul Stela Lefter, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valentina Timofte, reprezentată

de avocatul Stela Lefter împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Timofte împotriva Primăriei comunei Biești și Consiliului comunal Biești cu privire

la anularea deciziei Consiliului comunal Biești, repunerea în drepturi și obligarea

atribuirii cotei de teren echivalent.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

7