3ra-317/19 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-317/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Jarcov

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegală

a răspunsului și obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 12 martie 2018 Eugeniu Jarcov s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegală a răspunsului și obligarea recalculării pensiei pentru

vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, conform datelor personale,

confirmate de carnetul de muncă, în perioada mai 1989 și până în iulie 2007 a

activat în organele procuraturii Republicii Moldova în diferite funcții: începând de

la funcția de stagiar al procuraturii mun. Bălți până la procuror în procuratura

mun. Bălți.

A invocat reclamantul că, începând cu 12 iulie 2007, la atingerea vârstei de 50

ani, când deținea funcția de procuror în procuratura mun. Bălți, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar,

calculate la acel moment conform funcției deținute, pensie pe care a primit-o

regulat până la sfârșitul anului 2011.

A susținut reclamantul că, faptul dobândirii la 12 iulie 2007 a dreptului de

recalculare a pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului în exercițiu și

utilizării acestui drept până la sfârșitul anului 2011 nu este negat nici de pârât.

Reclamantul a considerat că, pârâtul din motive neîntemeiate, la momentele

respective, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-l de dreptul dobândit

licit în anul 2007 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu

1

aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La 18 ianuarie 2018, considerând că organele de asigurări sociale i-au încălcat

grav dreptul la proprietate (pensie), dobândit anterior licit prin aplicarea

obligatorie pentru procurori pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat cu o

cerere prealabilă întru restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție,

potrivit prevederilor Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură și articolului XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru

modificarea completarea unor acte legislative.

La 23 februarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat în adresa

reclamantului Decizia nr. J-206/18, prin care i-a refuzat în admiterea cerințelor.

În acest sens, reclamantul a menționat că, pârâtul la examinarea cerințelor

prealabile nu a determinat corect raportul juridic în cauză, circumstanțe importante

pentru soluționarea litigiului, nu a luat în considerație, că Legea nr. 56 din 09 iunie

2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură nu este aplicabilă în cazul din speță, deoarece contravine

normelor CEDO, Constituției Republicii Moldova, Hotărârilor Curții

Constituționale, legislației civile naționale și principiul securității juridice, instituit

în jurisprudența instanțelor internaționale și naționale de justiție.

De asemenea, reclamantul a invocat că, nu poate fi reținut drept temei a

refuzului recalculării pensiei, argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale

precum că, drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de

prevederile art. 46/2 din Legea cu privire la pensiile de asigurare social de stat nr.

156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă prin Legea nr.

56 din 09 iulie 2011, iar reclamantul Jarcov Eugeniu a obținut dreptul la pensie

începând cu 12 iulie 2007.

Prin urmare, consideră ilegal și neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. J-206/18 din 23 februarie 2018, ce lezează un drept prevăzut

de lege a reclamantului, cu obligarea pârâtului să recalculeze și să achite pensia

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat pentru funcția

de procuror în Procuratura mun. Bălți.

În acest context, reclamantul a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal și

neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. J-206/18 din 23

februarie 2018, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i achite pensia

pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat Procurorului în

procuratura mun. Bălți, ținând cont de majorarea generală a salariului Procurorului

în exercițiu începând cu data de 05 aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35%

începând cu 01 august 2016, după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016,

încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Eugeniu

Jarcov cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

depusă de Eugeniu Jarcov a fost admisă, s-a recunoscut ilegal răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. J-206/18 din 23 februarie 2018, s-a obligat Casa

2

Națională de Asigurări Sociale să-i achite lui Eugeniu Jarcov pensia pentru

vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat Procurorului în

procuratura mun. Bălți, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

recalculeze lui Eugeniu Jarcov pensia pentru vechimea în muncă ținând cont de

majorarea generală a salariului Procurorului în exercițiu începând cu data de 05

aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, după

creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016, s-a încasat de la Casa Națională

de Asigurări Sociale în beneficiu lui Eugeniu Jarcov cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5000 lei.

Prin decizia din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea

de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La 23 ianuarie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor ierarhic inferioare, insistând că instanța de fond și cea de apel au emis

hotărârile cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea deciziei din 23 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de Eugeniu Jarcov.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 octombrie 2018.

În baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, Colegiul conchide că

decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 18 decembrie 2018

(f.d. 112), iar recursul a fost depus la 23 ianuarie 2019 (f.d. 115).

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu

condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în substanța

sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs care să curgă

de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc întotdeauna, și de la

data depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o este dovada unui

formalism excesiv care a condus la anularea, în substanță, a posibilității

reclamantului de a sesiza o instanță.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se consideră că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

3

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural,

iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

4

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

5