3ra-318/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-318/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L.Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov)

Î N C H E I E R E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Svinarenco Victor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Svinarenco Victor împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red-Union Fenosa”

societate pe acțiuni, intervenient accesoriu Cooperativa de Construcție a Garajelor nr.

3/2 din or. Codru cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea încheierii

contractului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Svinarenco Victor și a fost menținută hotărârea din 19

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 16 august 2018, Svinarenco Victor a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red-Union Fenosa” societate pe

acțiuni, intervenient accesoriu Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 3/2 din or.

Codru cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea încheierii

contractului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, este proprietarul bunurilor imobile

cu nr. cadastral: XXXXX; XXXXX; XXXXX din str. YYYYY. La adresarea sa către

ÎCS „Red Union Fenosa” SA de a încheia contract de livrare a energiei electrice a fost

refuzat.

A menționat că prin răspunsul nr.0505/53126 din 25 iulie 2017 a fost informat că,

cererea sa privind încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice la garajul

nr.98, 99, 100 din XXXXX a fost examinată. ÎCS „Red Union Fenosa” SA și-a expus

poziția în răspunsul nr.0505/11810-20170217, prin care a informat petiționarul că,

pentru elaborarea unui aviz de Racordare este nevoie de prezentat Certificatul în

conformitate cu care bunurile imobile pentru care se solicită racordarea nu fac parte

din Cooperativa de Construcție a Garajelor 3/2, or.Codru.

La data de 13 noiembrie 2017 și 06 decembrie 2017 reclamantul a înaintat,

1

obiecții asupra referinței pîrîtului, specificînd că nu face parte din Cooperativa de

Construcție a Garajelor 3/2 or.Codru.

A relatat că nu a fost depășit termenul de prescripție la adresarea în instanța de

judecată și solicită anularea răspunsului ÎCS „Red Union Fenosa” SA nr.0505/53126-

20170725.

A solicitat Svinarenco Victor recunoașterea ilegalității refuzuluiv ÎCS „Red

Union Fenosa” SA de a conecta garajul nr.98, nr.99, nr.100 la rețeaua electrică;

obligarea ÎCS „Red Union Fenosa” SA să încheie contract de furnizare a energiei

electrice în garajul nr.98, nr.99, nr.100 din str.XXXXX, repararea prejudiciului moral

în mărime de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Svinarenco Victor și a fost menținută hotărârea din 19 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că CCG 3/2 din or. Codru, care

gestionează și este responsabil de energia electrică furnizată, inclusiv și în garajele ce-

i aparțin reclamantului/apelantului, nu a transmis postul de transformare, cu titlu

gratuit, în proprietatea operatorului de sistem. Prin urmare, dacă reclamantul/apelantul

dorește să aibă contract semnat direct cu furnizorul de energie electrică, urmează să

respecte procedura de proiectare și executare a instalației de racordare, prevăzută în

norma legală precitată.

Or, actualemente CCG 3/2 din or. Codru, figurează ca un loc de consum unic, și

reclamantul, deși nu mai este membru al acestei cooperative, beneficiază de energia

electrică prin utilajul și rețelele gestionate de CCG 3/2 din or. Codru.

Instanța de apel a relatat că se rețin și prevederile pct.53 alin. (3) din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, instalațiile electrice ale

întovărășirilor pomicole, ale cooperativelor de construcție a garajelor se racordează la

rețeaua electrică de distribuite în baza unui proiect unic ca un singur loc de consum.

Actualmente, sub imperiul Legii cu privire la energie electrică nr.107 din 27 mai

2016, pentru a avea posibilitate de a încheia contracte de furnizare a energiei electrice

individuale cu fiecare membru a Cooperativei de construcție a garajelor, utlima

trebuie să urmeze procedura stabilită în acest sens de Legea cu privire la energie

electrică nr.107 din 27.05.2016.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că refuzul pîrîtului din 17 februarie

2017 este unul care corespunde cadrului legal existent, neexistând temei legal pentru

recunoașterea ilegalității acestuia, reeșind din prevederile art.26 al Legii

contenciosului administrativ, și, ca consecință, nici temei de obligare a pîrîtului să

încheie cu Svinarenco Victor contracte directe de furnizare a energiei electrice în

garajele cu nr. 98, 99, 100.

Astfel, instanța de apel verificînd prin prisma celor trei criterii consacrate de

art.26 Legea contenciosului administrativ, și anume: legalitatea în fond, respectarea

procedurii prestabilite de emitere și respectarea competenței, temeinic și legal a

2

concluzionat asupra lipsei temeiurilor legale de recunoaștere a ilegalității refuzului

pîrîtului din 17 februarie 2017, or, nu se încadrează în temeiurile de anulare a actului

administrativ, prevăzute de art.26 din Legea contenciosului administrativ.

La 28 decembrie 2018, Svinarenco Victor în termenul prevăzut de lege a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integral a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Svinarenco Victor este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Svinarenco Victor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

3

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Svinarenco Victor, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Svinarenco Victor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4