3ra-158/19 — contestarea actului administrativ

3ra-158/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-158/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (I.Păduraru)

instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău (N.Simciuc, I.Țurcan, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Botnari Alexandru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Botnari Alexandru împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

cauzat,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Botnari Alexandru și a fost menținută hotărârea din 27

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 03 martie 2017, Botnari Alexandru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

cu privire la anularea în parte a Deciziei nr. 126 din 25.06.2017 privind finalizarea

controlului, constatarea tergiversării nejustificate a examinării plîngerii din

09.08.2016 de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

constatarea drept ilegale și prejudiciabile acțiunile Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal și încasarea din contul Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a prejudiciului moral cauzat în mărime de 5000

de lei și a cheltuielilor pentru serviciile avocatului în mărime de 3000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 11.07.2016 a depus o

cerere la MAI în temeiul art. 12 al Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția

datelor cu caracter personal, prin care și-a exercitat dreptul la informare despre

prelucrarea datelor cu caracter personal, iar răspunsul MAI din 14.07.2016 a fost unul

vag, fără a prezenta răspuns la toate întrebările adresate în solicitare, inclusiv i-au fost

prezentate date incorecte.

A comunicat că s-a adresat cu o cerere Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), pentru efectuarea controlului pe faptul

1

prelucrării neautorizate a datelor cu caracter personal de către Ministerul Afacerilor

Interne (MAI), deoarece la solicitarea de a primi un răspuns incomplet de la aceștia,

care nu era în concordanță cu datele prezentate de ÎS „CRIS Registru”, a cărei bază a

fost accesată de angajații MAI, iar în urma controlului efectuat CNPDCP a constatat

că unele operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal au fost realizate cu

încălcarea legislației și anume cele din data de 20.05.2016 și din data de 18.02.2016,

09.06.2016. Totodată CNPDCP a constatat că MAI a utilizat pentru prelucrarea

datelor cu caracter personal sistemul Common Object Interface care nu este conform

cerințelor tehnice și legale pentru un sistem de prelucrare a datelor cu caracter

personal.

În aceiași succesiune a relatat că cu referire la prelucrarea datelor personale de

către angajații MAI din data de 14.04.2016, 28.04.2016 și patru accesări din

29.04.2016, 24.05.2016 și 02.06.2016, CNPDCP a apreciat aceste acțiuni drept legale.

A indicat că nu este de acord cu decizia contestată în ceea ce ține de temeinicia

accesării datelor sale cu caracter personal referitoare la naștere, din sistemul

informațional automatizat „Colaborator”, la data de 29.04.2016, de către utilizatorul

SPIA MAI, pentru un motiv evident neîntemeiat - „în vederea individualizării

subiectului datelor cu caracter personal și stabilirii veridicității datelor care-1 vizează,

întru evitarea accesării neîntemeiate a datelor cu caracter personal ale altor persoane

cu același nume și prenume, stocate în RSP”, precum nu este de acord și cu temeinicia

accesării duble, imprimare dublă a datelor cu caracter personal din data de 29.04.2016

de către utilizatorii SPIA ai MAI, A. Jigala și V. Grati, bazate pe necesitatea efectuării

măsurilor speciale de investigație în temeiul încheierii Judecătoriei Buiucani nr. 11-

1992/16 din 28.04.2016.

A susținut că dezacordul său se întemeiază pe faptul că la momentul accesării

datelor sale personale Registrul de Stat al populației (RSP), la 29.04.2016, pentru

realizarea măsurii speciale de investigație dispusă prin încheierea judecătorească

nominalizată, măsurile speciale de investigații indicate deja erau finisate la data de

28.04.2016 și tot la data de 28.04.2016 a fost reținut respectiv fiind identificat potrivit

actelor de identitate deținute, iar ofițerii SPIA MAI implicați în investigarea cazului

aveau posibilitatea legală de acces la materialele din dosarul penal în temeiul cărora

motivează că au realizat aceste accesări, respectiv nu aveau necesitatea accesării

datelor sale din RSP.

A declarat că identificarea sa putea fi necesară și realizată până la inițierea

măsurilor speciale de investigații, însă aceasta nu a solicitat nici judecătorul care a

emis încheierea de efectuare a măsurilor speciale de investigații, nici colaboratorilor

operativi nu le era necesar, iar procurorului nu îi era interesant cine urmează a fi

urmărit. Accesarea ulterioară realizării măsurilor speciale de investigații a datelor

personale din SIA „Colaborator” și a RSP, consideră că au fost realizate neîntemeiat

și nu aveau acoperire prin încheierea judecătorească menționată deoarece ea a fost

deja executată și nu le autoriza astfel de acțiuni. Respectiv CNPDCP nu a stabilit unde

au ajuns datele personale imprimate pe suport de hârtie.

A relatat că identificarea sa nu era necesară pentru angajații MAI prin intermediul

2

RSP, deoarece el era angajat MAI și avea transmise toate datele personale suficiente

în temeiul legislației muncii și acestea erau prelucrate în SIA „Colaborator”.

A menționat că argumentele invocate se întemeiază pe materialele dosarului

penal nr.XXXXX, care a fost expediat în judecată și pe care a fost emisă sentința

Judecătoriei Buiucani din XXXXX, care a intrat în vigoare prin neatacare la data de

XXXXX, astfel, materialele acestui dosar erau accesibile și pentru CNPDCP în

vederea realizării unui control obiectiv și complet, însă se vede cert că acestea nu au

fost examinate.

Relevanță pentru caz au procesul-verbal privind consemnarea măsurilor

speciale de investigație din 29.04.2016 și procesul-verbal de reținere a lui Botnari

Alexandru din 28.04.2016.

A concretizat că participarea la efectuarea unor măsuri speciale de investigații sau

realizarea unor acțiuni de urmărire penală nu permite ofițerilor accesarea fără

necesitate a datelor personale inclusiv a persoanelor urmărite, de aceea este evident că

scopul sau motivul invocat pentru accesarea datelor personale nu este unul real,

deoarece contravine procesului-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de

investigație din 29.04.2016 realizat în cadrul dosarului penal nr.XXXXX.

Din considerentele menționate, reclamantul a dedus că angajații MAI au indus în

eroare CNPDCP în privința scopului pentru care au fost prelucrate datele sale cu

caracter personal, inclusiv nu i-au oferit informația deplină și corectă despre

prelucrarea datelor personale, fapt care afectează temeinicia și legalitatea deciziei

CNPDCP contestate.

Nu este de acord nici cu legalitatea accesării datelor personale din data de

14.04.2016, care este motivată de MAI drept necesară pentru oferirea destinației

„Crucea pentru merit de clasa 1”, deoarece în cadrul SIA „Colaborator” MAI

dispunea de toate datele necesare, iar accesarea RSP le-a oferit accesul la un volum de

date personale mai vast care nu îi erau necesare pentru acest scop (neproporțional).

Referitor la invocarea survenirii termenului de prescripție în vederea refuzului

inițierii procesului contravențional, consideră că o astfel de argumentare subliniază

repetat lipsa de legalitate a deciziei CNPDCP, deoarece potrivit art. 446 alin. (1) lit. c)

din Codul contravențional, în cazul contestării unui act contravențional, agentul

constatator nu încheie proces-verbal cu privire la contravenție dacă răspunderea

contravențională a fost înlăturată conform art. 20-31, (ceea ce include prescripția

răspunderii contravenționale), însă conform alin.(2) al aceleiași norme: prevederile și

prescripția nu se aplică în unul din următoarele cazuri: aplicarea sancțiunii principale

prevăzute de prezentul cod este de competența instanței de judecată ...;

A menționat că CNPDCP nu poate refuza intentarea procesului contravențional

din motivul survenirii prescripției răspunderii contravenționale, fiindcă nu are

competențe de a examina și trage la răspundere pentru contravențiile prevăzute de

art.741 din Codul contravențional, această atribuție, conform art.423 alin. (3) din

Codul contravențional, revenindu-i exclusiv instanței de judecată.

Reclamantul a comunicat că deși CNPDCP a identificat utilizarea de către MAI și

alte instituții a tehnologiei Common Object Interface pentru accesarea datelor din

3

RSP, care de mai multe ori a stabilit-o drept corespunzătoare cerințelor de securitate a

prelucrării datelor personale, nu a dispus suspendarea utilizării acesteia.

A susținut reclamantul că prin decizia directorului CNPDCP nr. 126 din

25.05.2017 a fost realizată o examinare incompletă și neobiectivă a cazului, soldată cu

intentarea fără temei a proceselor contravenționale în privința persoanelor care au

prelucrat neîntemeiat datele cu caracter personal și au încălcat dreptul de a fi informat

despre tipurile prelucrării acestor date.

A mai declarat că nu s-a luat în considerație că făptuitorii contravențiilor până în

prezent nu l-au informat despre scopul și volumul datelor prelucrate, de aceea

consideră această faptă contravențională drept una continuă, ceea ce se întemeiază pe

prevederile art.12 alin.(2) al Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu

caracter personal: în cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate direct

de la subiectul datelor, operatorul sau persoana împuternicită de către operator este

obligată ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenționează dezvăluirea

acestora către terți, cel mai târziu în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze

subiectului datelor cu caracter personal informația privind categoriile de date care

urmează a fi colectate sau dezvăluite, precum și informațiile indicate la alin. (1), cu

excepția pct. 3) lit. c).

Mai mult de atât, a fost tergiversată neîntemeiat examinarea plângerii sale din

19.08.2016 până la data de 25.05.2017, fapt care a permis motivarea expirării

termenului de prescripție a tragerii la răspundere contravențională a persoanelor care

au efectuat accesări neautorizate a datelor sale personale la 20.05.2016 și 09.06.2016,

inclusiv i-au oferit la data de 14.07.2016 o informație contrară prevederilor legale și

diferită celor constatate ulterior de CNPDCP.

A susținut că o astfel de situație este inadmisibilă deoarece pentru prezentarea cu

întârziere a informației CNPDCP este prevăzută răspunderea contravențională,

potrivit art. 742 din Codul contravențional, însă în decizia contestată nu a fost indicat

că CNPDCP nu i s-a prezentat în termen informația solicitată, inclusiv că i s-au opus

careva impedimente de acces la informațiile necesare, atitudine ce nu poate fi tolerată.

În aceiași succesiune indică la prevederile art. 27 alin.(3) al Legii nr.133 din

08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal, potrivit cărei în urma

examinării plângerii, Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa încălcării

prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu

caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori

obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de la

data primirii plângerii.

A mai comunicat că prin decizia CNPDCP nu s-a dispus sesizarea MAI despre

faptele ilegale constate în acțiunile angajaților MAI la prelucrarea datelor sale cu

caracter personal, iar nesoluționarea legală și în termeni legali a cererii depuse la

CNPDCP, i-a cauzat un prejudiciu moral enorm, exprimat în lipsa de siguranță și

prezența unei senzații de urmărire penală cu suportul inacțiunilor CNPDCP, fapt care

se răsfrânge negativ asupra capacității sale de muncă și de a avea grijă de copiii

minori pe care îi întreține. Potrivit celor menționate estimează valoarea materială a

4

prejudiciului moral cauzat prin aceste inacțiuni ale angajaților CNPDCP la suma de

5000 lei care consideră că urmează a fi încasați de la CNPDCP, solicitare pe care o

întemeiază pe prevederile art.18 al Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția

datelor cu caracter personal: orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma

prelucrării de date cu caracter personal efectuată ilegal sau căreia i-au fost încălcate

drepturile și interesele garantate de prezenta lege are dreptul de a sesiza instanța de

judecată pentru repararea prejudiciilor materiale și morale.

În aceiași succesiune mai consideră necesar să fie încasate de la CNPDCP

cheltuielile pentru avocatul care acordă asistența juridică și îi v-a reprezenta interesele

în cadrul examinării cauzei în sumă de 3000 de lei.

În drept și-a întemeiat acțiunea în baza art.3 alin. (l) lit. a) și c), 5 lit. a), 7, 16,

25 alin. 1) lit. b) și (3), 26 alin.(l) lit. a) al Legii nr.793 din 10.02.2000 contenciosului

administrativ și al art. 27 alin. alin.(5) al Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția

datelor cu caracter personal, art. 85 alin.(5) lit. a) pct. 8), 166, 277 și 278 din Codul de

procedură civilă, Convenția pentru protecția persoanelor referitor la prelucrarea

automatizată a datelor cu caracter personal din 28.01.1981, art.6 si 8 al Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950.

A solicitat admiterea integrală a acțiunii. A anula în parte decizia nr.126 din

25.05.2017 privind finalizarea controlului, emisă de directorul Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, în ceea ce ține de prevederile pct. l din

dispozitivul acesteia referitoare la recunoașterea drept întemeiate accesările datelor

personale din data de 29.04.2016 (pct.4 și 5); inclusiv pentru faptul că CNPDCP nu a

reacționat prin dispunerea suspendării utilizării tehnologiei de accesare Cornmon

Object Interface; Din motivul nedispunerii intentării proceselor contravenționale în

privința persoanelor responsabile de comiterea contravenției prevăzute de art.741 din

Codul contravențional; Pentru oferirea unui răspuns incomplet și eronat de către MAI

la solicitarea sa de a fi informat despre scopurile prelucrării datelor sale cu caracter

personal, precum și altă informație legată de aceste operațiuni. Expunerea de către

CNPDCP asupra conformității prevederilor legale a răspunsului MAI din 14.07.2016

la solicitarea inițiată potrivit art.12 al Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția

datelor cu caracter personal; ca ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor legii și

să înlăture încălcările comise, prin reluarea efectuării controlului și reacționarea

asupra faptelor constatate potrivit legislației. Constatarea tergiversării nejustificate a

examinării plângerii sale din 09.08.2016 de către CNPDCP. Constatarea drept ilegale

și prejudiciabile acțiunile CNPDCP și încasarea din contul CNPDCP a prejudiciului

moral cauzat în sumă de 5000 de lei și încasarea din contul CNPDCP a cheltuielilor

pentru serviciile avocatului în sumă de 3000 de lei.

Ulterior, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a cerințelor față de

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal prin care solicită

anularea în parte a Deciziei nr.126 din 25.05.2017 privind finalizarea controlului,

emisă de Directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

în ceea ce ține de prevederile pct. l din dispozitivul acesteia referitoare la

recunoașterea drept întemeiate accesările datelor personale din data de 29.04.2016

5

(pct.4 și 5); Inclusiv pentru faptul că CNPDCP nu a reacționat prin dispunerea

suspendării utilizării tehnologiei de accesare Common Object Interface; Din motivul

nedispunerii intentării proceselor contravenționale în privința persoanelor

responsabile de comiterea contravenției prevăzute de art.741 din Codul

contravențional; Pentru oferirea unui răspuns incomplet și eronat de către MAI la

solicitarea mea de a fi informat despre scopurile prelucrării datelor mele cu caracter

personal, precum și altă informație legată de aceste operațiuni; Expunerea de către

CNPDCP asupra conformității prevederilor legale a răspunsului MAI din 14.07.2016

conform art. 12 al Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter

personal; ca ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor legii și să înlăture

încălcările comise, prin reluarea efectuării controlului și reacționarea asupra faptelor

constatate potrivit legislației. Constatarea tergiversării nejustificate a examinării

plângerii din 09.08.2016 de către CNPDCP. Constatarea drept ilegale și prejudiciabile

acțiunile CNPDCP și încasarea din contul CNPDCP a prejudiciului moral cauzat în

sumă de 50000 de lei.

Prin hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea a fost admisă parțial și s-a constatat tergiversarea nejustificată a examinării

plângerii din 09.08.2016 de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal. În rest cerințele au fost respinse ca nefondate.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Botnari Alexandru și a fost menținută hotărârea din 27 martie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La adoptarea soluției sale instanța de apel a invocat că conform art.27 alin.(3) al

Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, în

urma examinării plângerii, Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa

încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor

cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori

obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de la

data primirii plângerii.

Instanța de apel a indicat că în speța data, termenul scurs din momentul

înregistrării plângerii reclamantului Botnari Alexandru, 09 august 2016 și momentul

emiterii deciziei nr.126 din 25 mai 2017 depășește cu mult termenul de 30 de zile

pentru pronunțarea deciziei, prevăzut de norma citată supra.

Din aceste considerente, instanța de apel a relatat că a fost constatată încălcarea

de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a termenului

legal de 30 de zile privind examinarea plângerii din 09.08.2016.

La fel, instanța de apel a relatat că prima instanță just a conchis că decizia

pârâtului Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 126 din

25 mai 2017, este legală, emisă cu respectarea procedurii, deoarece nu se atestă nici

un temei, prevăzut de art. 26 din Legea contenciosului administrativ, de anulare a

deciziei nr. 126 din 25 mai 2017 emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, argumentele reclamantului fiind declarative.

Instanța de apel a indicat că instanța nu poate discuta conținutul unui răspuns la o

6

cerere adresată unei autorități publice, deoarece petiționarul nu poate să pretindă ca

răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens,

după dorința personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorității

publice competente.

La fel, instanța de apel a relatat că, potrivit prevederilor art.26 alin.(2) al Legii

contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ nu este competentă

să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a dat o apreciere obiectivă și justă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și

procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerințele

legii, astfel temei pentru admiterea apelului nu sunt, or, acesta este o expunere directă

a cerererii de chemare în judecată.

La 19 decembrie 2018, Botnari Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la

rejudecare in instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

La data de 11 octombrie 2018, decizia instanței de apel a fost publicată pe pagina

web „Portalul instanțelor naționale de judecată”. Cauza dată poate fi găsită pe

www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei integrale la 11 octombrie 2018 (f.d.107), însă la materialele

dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia. Prin urmare, recursul declarat

la data de 19 decembrie 2018 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Botnari Alexandru este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

7

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Botnari Alexandru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

8

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Botnari Alexandru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Botnari Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

9