2rac-46/19 — încasarea datoriei restante, dobînzii de întîrziere ș.a.

2rac-46/19 — încasarea datoriei restante, dobînzii de întîrziere ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-46/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, L. Pruteanu, V. Cotorobai)

DECIZIE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Aeroport

Catering”, reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea

cu răspundere limitată „Aeroport Catering” împotriva Marelui Stat Major al

Armatei Naționale cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere Limitată „Aeroport

Catering”, s-a admis apelul declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale, s-a

casat hotărârea din 23 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

partea admiterii acțiunii și în această parte s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de societatea cu răspundere limitată

„Aeroport Catering”,

constată:

La 18 mai 2017, societatea cu răspundere limitată „Aeroport Catering” (în

continuare SRL „Aeroport Catering”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Marelui Stat Major al Armatei Naționale cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 februarie 2015 a încheiat cu Marele

Stat Major al Armatei Naționale, în calitate de beneficiar, contractul nr. 14/217

privind achiziția prin procedura cererii ofertelor de preturi a serviciilor.

Conform contractului menționat, SRL „Aeroport Catering” și-a asumat

obligația de a presta servicii, iar beneficiarul de a recepționa și de a achita

serviciile conform anexei nr. 1 și nr. 2 ale contractului.

1

Prin actele de verificare reciprocă a decontărilor, semnate de ambele părți

contractante la 31 decembrie 2016 și 26 iunie 2016, se confirmă faptul că

SRL „Aeroport Catering” și-a îndeplinit obligațiile sale, iar beneficiarul, neavând

careva reclamații, nu a asigurat achitarea serviciilor ce i-au fost prestate,

acumulând o datorie în mărime de 156 111,17 lei.

Astfel, în sensul soluționării amiabile a disensiunii, a expediat în adresa

Marelui Stat Major al Armatei Naționale mai multe somații, prin care a solicitat

achitarea datoriei, însă acestea au rămas fără răspuns și executare.

În acest sens, reclamantul a invocat că, la 05 aprilie 2017, SRL „Aeroport

Catering” s-a adresat în instanța de judecată cu cerere privind emiterea unei

ordonanțe judecătorești de încasare forțată a datoriei în sumă de 156 111,17 lei,

achitând pentru aceasta taxa de stat în cuantum de 2 341,67 de lei.

Prin ordonanța din 07 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

dispus încasarea din contul debitorului Marele Stat Major al Armatei Naționale a

datoriei în sumă de 156 111,17 lei, însă, la 27 aprilie 2017, au fost admise

obiecțiile debitorului, iar ordonanța judecătorească a fost anulată.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Aeroport Catering” a solicitat

încasarea din contul Marelui Stat Major al Armatei Naționale în beneficiul său a

datoriei în sumă de 156 111,17 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 35 557,47

de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial acțiunea; s-a încasat din contul Marelui Stat Major al Armatei

Naționale în beneficiul SRL „Aeroport Catering” suma de 156 111,17 lei cu titlu

de datorie, suma de 20 654,84 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de

5 302,98 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată și suma de 2 341

de lei cu titlu de compensare a taxei de stat achitată la depunerea cererii cu privire

la eliberarea ordonanței judecătorești, iar în total suma de 184 409,99 de lei. În rest

acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de SRL „Aeroport Catering”; s-a admis apelul declarat de Marele

Stat Major al Armatei Naționale; s-a casat hotărârea din 23 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea admiterii acțiunii și în această parte

s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins acțiunea depusă de SRL „Aeroport

Catering”.

La 14 noiembrie 2018, SRL „Aeroport Catering”, reprezentată de avocatul

Maxim Sidorenco, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar suportul probator, a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept

material și nu a aplicat normele de drept care trebuiau să fie aplicate.

În acest sens, recurentul a menționat că, instanța de apel nu a elucidat care

este soldul creanței SRL „Aeroport Catering”, or, conform actelor de verificare a

decontărilor, la 01 ianuarie 2016, Marele Stat Major al Armatei Naționale avea o

datorie scadentă în sumă de 76 475,03 lei, iar ulterior această datorie a fost stinsă

doar parțial în sumă de 25 009,58 de lei. Acest fapt nu a fost contestat de Marele

Stat Major al Armatei Naționale, iar prin semnarea actului de verificare a

2

decontărilor acesta a recunoscut datoria față de SRL „Aeroport Catering”, însă

instanța de apel a ignorat aceste circumstanțe.

La fel, recurentul a opinat că instanța de apel nu a aplicat prevederile

articolului 977 din Codul civil, fapt ce a succedat o concluzie eronată, precum că

după expirarea termenului contractului au încetat raporturile dintre SRL „Aeroport

Catering” și Marele Stat Major al Armatei Naționale. Or, în speță, după data de 31

decembrie 2015, părțile litigante de facto au prelungit relațiile contractuale în mod

obișnuit, Marele Stat Major al Armatei Naționale continuând să înainteze către

SRL „Aeroport Catering” scrisori-cereri privind acordarea serviciilor contractate

fără a invoca necesitatea încheierii unui alt contract sau fără a invoca încetarea

contractului nr. 14/217 din 17 februarie 2015, precum și nu a renunțat la serviciile

recurentului. Prin urmare, comportamentul părților, manifestat prin executarea

contractului și după data de 31 decembrie 2015, atestă voința lor de a prelungi

contractul în mod tacit, conform articolului 977 din Codul civil.

În altă ordine de idei, recurentul a considerat că, în cazul în care Marele Stat

Major al Armatei Naționale nu neagă prestarea afectivă a serviciilor de către

SRL „Aeroport Catering”, instanța de apel trebuia să aplice prevederile articolului

1389 din Codul civil – îmbogățirea nejustificată.

Astfel, recurentul SRL „Aeroport Catering” a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

pronunțarea unei hotărâri noi în sensul admiterii integrale a acțiunii.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat admisibil recursul declarat de SRL „Aeroport Catering” împotriva

deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis

Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele

ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

3

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Verificând legalitatea deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție vădește că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele

pertinente speței, iar drept consecință a interpretat în mod eronat normele de drept

material ce guvernează raporturile material-litigioase, circumstanță care a succedat

adoptarea unei soluții greșite și nemotivate.

Or, înaintând prezenta acțiune, SRL „Aeroport Catering” pretinde de la

Marele Stat Major al Armatei Naționale achitarea datoriei născute din contractul

nr. 14/217 privind achiziția prin procedura cererii ofertelor de preturi a serviciilor,

încheiat la 17 februarie 2015.

În acest sens, este remarcabil că, obiectul acestui contract este obligația

SRL „Aeroport Catering” de a presta, iar a Marelui Stat Major al Armatei

Naționale de a recepționa și achita serviciile în specificația din anexa nr. 1 și nr. 2

la contract, și anume deservirea delegațiilor străine cu hrană, pauză de cafea și

băuturilor răcoritoare.

Analizând memoriul actului judecătoresc de dispoziție supus controlului

judiciar, Colegiul vădește că instanța de apel nu a dat apreciere și un răspuns cert

argumentelor invocate de SRL „Aeroport Catering” în susținerea revendicărilor

sale.

Astfel, în debut, instanța de recurs constată că unul din temeiurile de

respingere a acțiunii, care a fost reținut de către instanța de apel, este faptul că

potrivit pct. 9.1 al contractului nr. 14/217 din 17 februarie 2015, perioada de

acțiune a acestuia a fost cu scadența la 31 decembrie 2015, iar o mare parte din

datoriile pretinse de SRL „Aeroport Catering” au fost formate după încetarea

contractului propriu-zis.

La capitolul dat Colegiul constată că decizia Curții de Apel Chișinău nu

conține o motivare clară în privința inaplicabilității, în condițiile speței, a

prevederilor articolului 977 din Codul civil.

Or, conform articolului 977 din Codul civil, dacă relațiile dintre părți vor

continua, cu știința celeilalte părți, și după încetarea termenului, contractul de

prestări servicii se consideră prelungit pe termen nelimitat în măsura în care

cealaltă parte nu respinge imediat această prelungire.

Din structura logico-juridică a normei precitate rezultă indubitabil că, în cazul

în care raporturile contractuale de prestări servicii continuă după expirarea

termenului contractului, acesta se consideră prelungit în mod tacit pe un termen

nelimitat.

Sub acest aspect este remarcabil și faptul că după data de 31 decembrie 2015,

litiganții SRL „Aeroport Catering” și Marele Stat Major al Armatei Naționale, de

facto, au prelungit raporturile contractuale în mod obișnuit.

Or, din suportul probator administrat la materialele cauzei rezultă că, după

data de 31 decembrie 2015, Marele Stat Major al Armatei Naționale înainta

prestatorului de servicii SRL „Aeroport Catering” cereri privind acordarea

serviciilor contractate, iar ulterior accepta prestarea acestora (f.d. 30-105). Dealtfel,

beneficiarul serviciilor nici nu a invocat față de prestator încetarea raporturilor

4

născute în baza contractului nr. 14/217 din 17 februarie 2015 și renunțarea la

aceste servicii.

Prin urmare, se atestă că instanța de apel nu a dat o apreciere faptului că, prin

comportamentul său manifestat după data de 31 decembrie 2015, părțile

contractante și-au exteriorizat tacit voința de a prelungi contractul de prestări

servicii. Or, atât cererile de solicitare a serviciilor expediate de Marele Stat Major

al Armatei Naționale, actele de prestare a serviciilor și facturile fiscale atestă în

esență voința comună a părților ca acțiunile reciproce să producă efecte juridice.

În altă ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind lipsită de o motivare

explicită concluzia Curții de Apel Chișinău de a respinge integral acțiunea, din

moment ce însăși instanța de apel a constatat că o parte din datoria pretinsă de

reclamantă SRL „Aeroport Catering” a fost formată pentru perioada de până la 31

decembrie 2015.

Respectiv, pentru o soluționare justă a disensiunii dedusă judecății, instanța

inferioară trebuia să cerceteze actele de verificare reciprocă a decontărilor, semnate

la 31 decembrie 2016 și 26 iunie 2016 de ambele părți contractante SRL „Aeroport

Catering” și Marele Stat Major al Armatei Naționale. Or, acestea sunt acte

contabile bilaterale, certificate prin ștampile și semnăturile reprezentanților

participanților la decontări, și care conțin informații referitor la data efectuării

verificării, sumei datoriei pe decontări conform situației la data respectivă cu

descifrarea soldului pe tipurile de servicii (f.d. 26, 27-28).

Astfel, Colegiul constată că decizia instanței de apel cuprinde convingeri

neexplicite care sunt analizate și apreciate superficial, fără a da apreciere

suportului probatoriu prezent la materialele cauzei din care rezultă relațiile

economice ale părților litigante și din care reiese datoria beneficiarului serviciilor

față de prestatorul acestora.

Conjunctura relevată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a

abținut de a da un răspuns convingător la argumentele de bază invocate de

reclamantul SRL „Aeroport Catering”, deși, prin prisma articolului 6 § 1 din

Convenție, acesta se aștepta la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive

pentru judecarea procedurii respective (a se vedea Ruiz Torija și Hiro Balani vs

Spania, hotărârile din 09 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B).

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de SRL „Aeroport

Catering” în fața instanței în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate

de instanța de apel, deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui

argument, astfel ca acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate

instanței de recurs să exercite controlul judiciar a soluției pronunțate. Cu atât mai

mult că, acest aspect cerea o motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a

omis să dea o asemenea explicație și să stabilească dacă sunt sau nu aplicabile

normele legale citate supra cerințelor invocate de către reclamantul-recurent.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că, recurentul SRL „Aeroport

Catering” nu a fost auzit de instanțele inferioare într-un mod echitabil, cu

respectarea garanțiilor prevăzute la articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel

nu și-a exercitat obligația instituită efectul devolutiv al apelului.

La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro

Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

5

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă în

condițiile din speță decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu

corespunde acestor calități.

Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat

cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat

necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată

în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările

instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator

existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de SRL „Aeroport Catering”, reprezentat de avocatul Maxim

Sidorenco, împotriva deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

deoarece soluția instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței

și este adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de

societatea cu răspundere limitată „Aeroport Catering”, reprezentată de avocatul

Maxim Sidorenco, și casării deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

6

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Aeroport

Catering”, reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, împotriva deciziei din 13

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată „Aeroport Catering” împotriva Marelui Stat

Major al Armatei Naționale cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și compensarea cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7