2ra-337/19 — încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-337/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Botanica ( jud. : V. Buhnaci)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ceban Oleg,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Oleg și

Bondarenco Ala împotriva lui Samson Ivan și Societatea cu Răspundere Limitată

„Valmax Company” cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ceban Oleg și menținută hotărârea din 14 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica,

c o n s t a t ă :

La 5 septembrie 2016, Ceban Oleg și Bondarenco Ala s-au adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Samson Ivan și Societatea cu

Răspundere Limitată „Valmax Company” solicitând încasarea a câte 20 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral pentru fiecare reclamant și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată au relatat că la sfârșitul anului 2013

începutul anului 2014, Samson Ivan a demolat monumentul de arhitectură istorică,

construit la sfârșitul sec. XIX, care reprezintă casa particulară situată în mun.Chișinău,

str. V. Pîrcălab, nr 38.

Distrugerea imobilului în cauză a fost realizată după primirea Autorizației de

construire eliberată de Primăria mun. Chișinău, care prevederea reconstruirea

imobilului sus menționat cu respectarea a anumitor obligații și anume: - în caz de

deteriorare a acceselor/spațiilor publice, repararea nemijlocită a acestora; - vor fi

implementate condițiile stipulate în avizul Direcției salvatori și pompieri nr. 5/529 din

23 octombrie 2013; - Vor fi protejate imobilele existente în vecinate (în caz de afectare

va fi compensat și restituit prejudiciul), lucrările de construire și graficul de lucru vor

fi coordonate cu locatarii.

Pe marginea distrugerii abuzive a edificiului monumentului cu statut separat de

protecție, inclus în Registrul monumentelor istorice de categorie locală din mun.

Chișinău cu nr. 339, Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, a emis și a

expediat în adresa Procuraturii mun. Chișinău, o sesizarea prin care s-a solicitat

1

verificarea legalității eliberării actelor permisive lui Samson Ivan și Societății cu

Răspundere Limitată „Valmax Company” care au dus la demolarea monumentului de

istorie.

După distrugerea imobilului în cauză, la 10 martie 2014, Samson Ivan, a

înregistrat persoana juridică, Societatea cu Răspundere Limitată „Valmax Company”,

Conform extrasului în cauză, Societatea cu Răspundere Limitată „Valmax

Company”, avea ca obiect principal de activitate construcția, reconstrucția și

restaurarea clădirilor; lucrări de utilare/finisare a construcțiilor precum și a

construcțiilor inginerești și celor tehnico-edilitare; vînzarea - cumpărare bunurilor

imobiliare proprii; activități imobiliare pe bază de tarife sau contracte; închirierea

bunurilor imobiliare proprii; alte activități de comerț, extragere a substanțelor

minerale, servicii de agricultură.

Ulterior Societatea cu Răspundere Limitată „Valmax Company”, a început

lucrările de ridicare a unui bloc locativ cu parter, 4 etaje și mansardă în imediată

apropiere a locuințelor reclamanților și anume a ap. 17 situat în mun. Chișinău, str.

Pîrcălab 40, ce aparține lui Ceban Oleg și ap. 12 situat în mun. Chișinău, str. Pîrcălab

40 ce aparține Alei Bondarenco.

Locuințele reclamanților fiind ridicate aproximativ în anul 1918, având o stare

normală până la momentul începerii lucrărilor de construcție, permiteau folosința

zilnică a acestora în condiții adecvate. Însă odată cu începerea activității tehnicii grele

de construcție care facilitau emiterea de vibrații continue și lovituri puternice în

pământ, bunurile imobile ale reclamanților au început a suferi modificări în sensul

negativ.

Conform Raportului de constatare tehnico-științific nr. 825 din 10 decembrie

2015 s-a stabilit că datorită construcției blocului locativ, au apărut fisuri (crăpături) pe

pereți de 2 centimetri, precum și tasarea neuniformă a podelelor apartamentului nr. 17

și nu în ultimul rând la căderea tencuielii. Iar în ce privește apartamentul nr. 12 prin

Raportul de constatare tehnico- științific nr. 364 din 14 iunie 2016, s-a constatat că au

fost depistate deformații și crăpături cu deschidere până la 1 centimetru și mai mult,

iar suprafețele podelelor sau tasat neuniform de asemenea blocurile de la ușă sau

deformat.

Reclamantul a menționat că din Raportul de constatare tehnico-științific nr.825

din 10 decembrie 2015 și raportul de constatare tehnico-științific nr.364 din 14 iunie

2016 s-au indicat drept cauze principale ale deteriorării imobilelor reclamanților

construcția capitală a unui bloc locativ de locuit de pe str. Vlaicu Pîrcălab 38, în

apropiata vecinătate de imobilul cercetat, la o distanță de circa 4,0 m și cu încălcarea

normelor anti-incendiare conform СНиП 2.07.01 - 89* „ Градостроительство.

Планировка и Застройка городских и Сельских Поселений" (distanța minimă de

6,0 m) și construcția veche a imobilului cercetat (până în 1918).

În opinia reclamantului Samson Ivan și Societatea cu Răspundere Limitată

„Valmax Company”, au realizat pagube de ordin material și moral reclamanților

Bondarenco Alia și Ceban Oleg prin construcția abuzivă a blocului locativ începând cu

anul 2014.

Apariția prejudiciului în cauză se datorează inclusiv nerespectării de către

normelor anti-incendiare conform СНиП 2.07.01 - 89* „Градостроительство.

Планировка и Застройка городских и Сельских Поселений" , blocul locativ fiind

construit contrar cerințelor indicate în Tabela nr. 1 din Anexa nr. 1 a actului normativ

2

în cauză, unde este prevăzută distanța obligatorie între construcțiile antiincendiare de

categoria 1 și 2, trebuie să constituie nu mai puțin de 6 metri.

Un alt aspect, care cauzează un prejudiciu moral continu ce nu va putea fi lichidat

niciodată, este faptul că prin construcția blocului locativ cu parter, 4 etaje și mansardă,

beneficiarii imobilului în cauză au îngrădit pentru totdeauna accesul reclamanților la

lumina soarelui, ferestrele acestora fiind îndreptate exact spre peretele blocului locativ,

motiv pentru care insuficiență de lumină și căldură. Un grad înalt de umiditate a

peretelui situat în imediată vecinătate a blocului locativ, care se va solda cu probleme

permanente privind lupta cu mucegaiul. Imposibilitatea creșterii florilor de camera la

fereastra care anterior avea acces la soare. Necesitatea de a utiliza un volum mai mare

de energie electrică pentru iluminarea camerelor cauzate de umbra permanentă creată

de blocul locativ.

Consideră că, timp de 2 ani pentru care reclamanții în etate au fost nevoiți să

locuiască în apartamentele sale avariate datorită nerespectării din partea pârâtului a

minimului necesar la realizarea construcției, constituie un temei pentru repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 14 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica cererea

de chemare în judecată depusă de Ceban Oleg și Bondarenco Ala a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța a conchis că rapoartele de expertiză au fost

întocmite după finisarea lucrărilor de construcție și indică aceleași fisuri care existau la

apartamentul reclamanților până la începerea lucrărilor de construcție, având în vedere

că, Raportul de expertiză din 29 noiembrie 2013 demonstrează că aceleași fisuri deja

existau până la începerea lucrărilor de construcție.

Totodată, a constatat că imobilul locativ a fost reconstruit în corespundere cu

documentația de proiect, lumina solară pătrunde în aceiași măsură cum și până la

reconstrucție, bunul imobil din mun. Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab a fost reconstruit,

iar reclamanții nu au probat în nici-un fel mărimea presupusului prejudiciu moral

cauzat.

La 17 iulie 2017, Ceban Oleg nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe a

declarat apel împotriva hotărârii din 14 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Botanica, solicitând instanței admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ceban Oleg și menținută hotărârea din 14 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Botanica.

La 26 decembrie 2018, Ceban Oleg a declarat recurs împotriva deciziei din 18

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 14 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica, solicitând casarea hotărârilor menționate și

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (3) lit. b) și d)

Cod de procedură civilă care statuează că se consideră că se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care

nu au fost implicate în proces.

3

În motivare a indicat că soluția instanței de apel este neîntemeiată. Imobilul cu nr.

17 este deținut în proprietate de mai mulți proprietari care dețin cote părți și astfel în

temeiul art. 62 din Codul de procedură civilă instanța urma să atragă în proces toți

coprorietarii imobilului, care este obiectul prezentei acțiuni. Argumentul dat a fost

invocat și în instanța de apel, însă a fost respins.

Recurentul a menționat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa Alei

Bondarenco, fără avea dovada legală de citare, ceea ce contravine art. 6 la Convenției

și nu s-a pronțat asupra tututror motivelor invocate în cererea de apel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 septembrie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 26 decembrie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În corespundere cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

4

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ceban Oleg nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ceban Oleg.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5