2ra-229/19 — declararea nulității recipiselor

Dosarul nr. 2ra-229/19

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud: A. Mocanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Babavelschii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile

Babavelschii împotriva lui Fiodor Donici cu privire la repunerea în termen și

declararea nulității recipiselor,

împotriva deciziei din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vasile Babavelschii reprezentat de avocatul

Vladimir Gromovenco și a fost menținută hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 25 ianuarie 2017 Vasile Babavelschii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Fiodor Donici cu privire la repunerea în termen și declararea

nulității recipiselor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost indus în eroare de către

pârât și a fost impus să întocmească recipisele din 8 decembrie 2012, 18 ianuarie

2013 și 4 februarie 2013, conform cărora ar fi primit de la acesta suma de 7000

euro în schimbul înstrăinării casei de locuit din satul xxxxx, r-nul xxxxx.

A menționat că o astfel de sumă nu a primit de la pârât, iar recipisele din 8

decembrie 2012, 18 ianuarie 2013 și 4 februarie 2013, a fost impus să le

întocmească cu scopul pedepsirii concubinei sale Galina Cazacu.

A explicat că imobilul din satul xxxxx, r-nul xxxxx îi aparține lui și

concubinei sale cu drept de proprietate și prin urmare, nu avea cum să-l înstrăineze

de unul singur.

Astfel, a afirmat că recipisele enunțate au fost încheiate în baza unei erori

considerabile, sub influență și dol.

La fel, a precizat că a omis termenul de adresare în instanța de judecată,

deoarece începând cu anul 2015 a fost internat în spitale, inclusiv în Spitalul Clinic

de Psihiatrie.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 227, 228, 229 Cod

civil și art. 116 Cod de procedură civilă.

1

A solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și declararea

nulității recipiselor din 8 decembrie 2012, 18 ianuarie 2013 și 4 februarie 2013.

Prin hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, a

fost admisă cererea lui Vasile Babavelschii cu privire la repunerea în termen a

cererii de chemare în judecată. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare

în judecată depusă de Vasile Babavelschii împotriva lui Fiodor Donici cu privire la

declararea nulității recipiselor.

La 21 iunie 2018 Vasile Babavelschii reprezentat de avocatul Vladimir

Gromovenco a declarat apel împotriva hotărârii din 29 mai 2018 a Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central.

Prin decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Vasile Babavelschii reprezentat de avocatul Vladimir

Gromovenco și a fost menținută hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Anenii

Noi, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

118 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 227, 228 și 229 Cod civil.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece Vasile

Babavelschii nu a probat în niciun fel comportamentul dolosiv, violența, eroarea

considerabilă sau inducerea în eroare de către intimatul Fiodor Donici la încheierea

actelor juridice.

De asemenea, instanța de apel a menționat că recipisele din cauză au

constituit deja obiect al examinării într-un alt litigiu de încasare a datoriei și în

această privință există o hotărâre irevocabilă.

Instanța de apel a concluzionat că nu poate fi reținut ca temei de admitere a

acțiunii nici Raportul de expertiză judiciară nr. 342 din 1 noiembrie 2017, deoarece

acesta reflectă starea de sănătate a lui Vasile Babavelschii la moment și conține

informații privind sănătatea ultimului din anii 2016-2017, iar recipisele din litigiu

au fost întocmite în perioada 2012 - 2013.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural.

La 11 decembrie 2018 Vasile Babavelschii a declarat recurs împotriva

deciziei din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, prin faptul că au fost emise cu încălcarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material, iar concluziile instanțelor de judecată au fost

rezultate din neexaminarea multiaspectuală a cauzei.

În acest sens, a susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au

luat în considerare starea de sănătate a reclamantului la momentul întocmirii

recipiselor și au lăsat fără apreciere Raportul de expertiză judiciară nr. 342 din 1

noiembrie 2017, indicând doar faptul că acesta reflectă starea de sănătate la

moment, dar nu în perioada încheierii actelor juridice.

A relevat că instanțele de judecată au lăsat fără apreciere și argumentul

referitor la faptul că bunul imobil și anume casa de locuit de care a fost deposedat,

2

aparține cu drept de proprietate atât lui, cât și concubinei și prin urmare, nu avea

cum să o înstrăineze de unul singur.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 octombrie 2018.

Astfel, recursul declarat la 11 decembrie 2018, este în termen.

Prin referința din 6 februarie 2019, Fiodor Donici a solicitat declararea

recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Vasile Babavelschii, în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vasile Babavelschii, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Vasile Babavelschii.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Vasile Babavelschii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

4