2ra-89/19 — declararea nulității testamentului

Dosarul nr.2ra-89/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Negara și Victor Negara,

reprezentați de avocatul Călin Bobeică,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Negara și

Victor Negara împotriva lui Ruslan Stratulat, intervenient accesoriu notarul public

Oxana Melnic privind declararea nulității testamentului,

împotriva deciziei din 04 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 iunie 2017, Ion Negara și Victor Negara, prin intermediul avocatului

Călin Bobeică, au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ruslan

Stratulat, intervenient accesoriu notarul public Oxana Melnic privind declararea

nulității testamentului.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că sunt copiii biologici a lui Mihail

Negara.

La 20 octombrie 2010 Mihail Negara a autentificat la notarul public Oxana

Melnic testamentul cu nr. 11891 prin care a testat toată averea sa lui Ruslan

Stratulat.

Consideră că testamentul menționat urmează a fi declarat nul pe motiv că

acesta a fost încheiat prin dol, așa cum sora tatălui Sofia Stratulat, avînd scopuri

meschine, l-a convins pe tatăl lor să întocmească testament pe numele fiului ei,

ducându-l în eroare că-l va întreține pe parcursul vieții. Au menționat că tatăl lor

Mihail Negara permanent se afla în stare de ebrietate, în realitate doar ei l-au

întreținut și i-au purtat de grijă.

Au indicat că dînșii, cît și mama lor Natalia Negara, nu au cunoscut despre

existența testamentului contestat.

Reclamanții au solicitat declararea nulității testamentului nr. 11891 din 20

octombrie 2010, încheiat între Mihail Negara și Ruslan Stratulat, autentificat de

către notarul public Oxana Melnic.

1

Prin hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Negara Ion și Negara Victor

împotriva lui Stratulat Ruslan, intervenient accesoriu notarul public Oxana Melnic

cu privire la declararea nulității testamentului nr. 11891 din 20 octombrie 2010, ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că, reclamanții s-au adresat cu

cerere de chemare în judecată peste termenul special de 1 an de la data deschiderii

succesiunii, în interiorul căruia ultimii pot să-și apere dreptul încălcat pe calea

intentării unei acțiuni în instanța de judecată cu privire la declararea nulității

testamentului or, dreptul reclamanților la înaintarea prezentei acțiuni a apărut din

XXX, data decesului și deschiderii moștenirii după decesul lui Mihail Negara, fapt

confirmat prin certificatul de calitate de moștenitor eliberat de notarul public Oleg

Belicesco pe numele lui Ruslan Stratulat din 21 noiembrie 2016, termen care

respectiv a expirat la data de 24 mai 2017, însă reclamanții au omis prezentul termen

și au depus acțiune la data de 06 iunie 2017.

Prin decizia din 04 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Negara Ion și Negara Victor ca fiind neîntemeiat.

S-a menținut hotărîrea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Negara Ion și Negara Victor împotriva lui Stratulat Ruslan, intervenient accesoriu

notarul public Oxana Melnic cu privire la declararea nulității testamentului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond justificat a

respins cererea ca fiind înaintată cu omiterea termenului de prescripție, așa cum

termenul de prescripție la înaintarea acțiunii prin care se solicită nulitatea

testamentului începe a curge nu de la data acceptării succesiunii și deschiderii

procedurii succesorale de către notar, dar din data decesului persoanei care a lăsat

moștenirea.

Instanța de apel a concluzionat, că prima instanță a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a interpretat și aplicat

corect normele de drept material cu pronunțarea unei hotărîri legale și întemeiate pe

circumstanțele de fapt constatate nemijlocit în ședința de judecată prin probe

pertinente și concludente.

La 06 septembrie 2018, Ion Negara și Victor Negara, reprezentați de avocatul

Călin Bobeică, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

casarea deciziei din 04 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 14 martie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Ca temei de declarare a recursului au menționat prevederile art. 432 alin. (2)

lit.c) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului au indicat că nu este temeinică poziția instanței prin

care reclamanții urmau să cunoască despre existența testamentului, menționînd că la

data deschiderii succesiunii urmau să cunoască despre procedura deschiderii

succesiunii și existenței testamentului.

Au menționat că prin certificatul de calitate de moștenitor legal prezentat de către

pîrît, este evidențiat că dosarul succesoral nr.537363/14-2016 a fost deschis la 09

iunie 2016, acțiunea a fost depusă la data de 06 iunie 2017, adică în termenul legal

prevăzut de art.1474 Cod civil, - 1 an de la data deschiderii procedurii succesorale,

fapt care nu a fost luat în considerație de către instanță.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 04 iulie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 13 iulie

2018 (f.d.150).

Prin urmare recursul declarat la 06 septembrie 2018 de către Ion Negara și

Victor Negara, reprezentați de avocatul Călin Bobeică, se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 28 noiembrie 2018, în adresa intimaților, a fost expediată copia recursului

declarat de Ion Negara și Victor Negara, reprezentați de avocatul Călin Bobeică, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 17 decembrie 2018 Ruslan Stratulat a depus referință la recursul declarat de

Ion Negara și Victor Negara, reprezentați de avocatul Călin Bobeică, considerînd că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Negara și Victor Negara,

reprezentați de avocatul Călin Bobeică, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

3

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Negara și Victor Negara,

reprezentați de avocatul Călin Bobeică, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

4

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda

(nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ion Negara și Victor Negara, reprezentați

de avocatul Călin Bobeică.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Negara și Victor Negara,

reprezentați de avocatul Călin Bobeică.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

5