3ra-115/19 — Contestarea actului admisnitrativ

3ra-115/19 — Contestarea actului admisnitrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-115/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (judecătorul: E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

6 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Iurie Ghervas

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost admis parțial apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

c o n s t a t ă:

La 20 martie 2018, Iurie Ghervas a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, activează în organele

procuraturii din anul 1982. Începând cu 12 octombrie 2005, fiind în funcție de

procuror-șef al procuraturii specializate Procuratura de Transport, la atingerea

vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în proporție de

80% față de salariul funcției deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea

dreptului dobândit de recalculare a pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului

lunar al procurorului în exercițiu și a durat până în anul 2011. Începând cu

1 octombrie 2010 în calculul cuantumului pensiei a fost inclus și sporul pentru

păstrarea secretului de stat prevăzut la alin.(11) art.29 din Legea nr.355 din

23 decembrie 2003.

A susținut că, începând cu 1 iulie 2011, contrar principiilor generale de drept,

de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în baza Legii privind modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 56 din 9 iunie 2011, a fost lipsit de dreptul

dobândit în mod legal de recalculare a pensiei, fiindu-i aplicat mecanismul general

de indexare a pensiei la 1 aprilie a fiecărui an.

Reclamantul a menționat că, la 9 februarie 2018, a adresat cerere prealabilă

Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea pensiei,

având în vedere majorarea salariului procurorului, în temeiul Legii nr. 37 din

7 martie 2013 „Privind modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie

2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”; Legii nr. 3 din 25

1

ianuarie 2016 „Cu privire la Procuratură”; art. XXIX din Legea nr. 152 din

1 iulie 2017 „Privind modificarea și completarea unor acte legislative”. Însă, prin

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale din 26 februarie 2018, cu nr. G -

326/18, i s-a refuzat în admiterea cerințelor.

Consideră reclamantul că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale este

neîntemeiat, deoarece cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior recalculat în

mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea

acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție (1

ianuarie 2006 și 1 ianuarie 2008). Conform prevederilor art. I alin. 2 din Legea nr.

37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din

23 decembrie 2003 „Cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”,

salariul procurorului, cu vechimea în muncă de la 15 la 20 de ani, a fost majorat cu

35%, începând cu 1 aprilie 2013.

A susținut că conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 „Pentru

modificarea și completarea unor acte legislative”, începând cu 1 august 2016,

salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului,

conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 „Privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor” și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 „Cu privire la Procuratură”, luând

în considerație nivelul procuraturii în care procurorul își desfășoară activitatea și de

vechimea în muncă în funcția de procuror.

Reclamantul a specificat că, în conformitate cu alin. (3), lit. b) al art. 51 din

Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 „Privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor”, procurorului care are o vechime în muncă, în funcția de procuror de

peste 16 ani, i se stabilește salariul de funcție în cuantum de 4,5 salarii medii pe

economie, reieșind din cuantumul salariului mediu pe economie realizat în anul

2015, care constituie 4 610,90 de lei. Mărimea salariului lunar al procurorului din

Procuratura Generală și procuratura specializată, care are o vechime de peste 16 ani,

se prezintă în felul următor: 4,5 x 4 610,90 de lei = 20 749,05 de lei.

Potrivit lit. b) art. 52 din aceeași lege pentru exercitarea funcției de conducere,

procurorul beneficiază de următorul spor calculat în raport procentual față de

salariul său de funcție în cuantum de: 15% - pentru exercitarea funcției de adjunct al

Procurorului General sau de procuror-șef al procuraturii specializate, care va fi egal

cu 20 749,05 de lei x 15%= 3112,35 de lei.

Astfel, mărimea salariului procurorului-șef al procuraturii specializate

constituie: 20749,05 lei+3112,35 lei= 23861,40 lei.

În susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată Iurie Ghervas a invocat

prevederile Legii nr. 118 din 14 martie 2003 „Cu privire la Procuratură” (ajustată la

Legea nr. 544 din 20 iulie1995 „Cu privire la statutul judecătorului”), Legii nr. 294

din 25 decembrie 2008 „Cu privire la Procuratură”, în calitate de procuror, el a

obținut dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele

prevăzute pentru judecători, de care a beneficiat până la sfârșitul anului 2012.

Conform art. 34 alin. (6) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie

2003, procurorii pensionați beneficiau de recalcularea pensiei, în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în

care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii.

2

Mai mult, Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 „Cu privire la Procuratură”,

ca și cele anterioare (din 1992 și 2003), asigura reglementarea garanțiilor sociale,

una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la o

anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a

pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

Stipulările în cauză au fost adoptate de Parlamentul Republicii Moldova în

strictă concordanță cu Liniile directoare privind rolul Procurorilor, adoptate la

Congresul III al ONU, pentru prevenirea criminalității, din 27.08 07.09.1990 și

Recomandările Rec (2000) 19, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului

Europei la 06 10.2000, care impun statelor membre (Republica Moldova din 1995)

obligația de remunerare adecvată a procurorilor, stabilirea vârstei de pensionare și

pensiei acestora prin lege ori sub forma unor reguli sau regulamente publicate.

În esență, Legea nr. 294 din 25.12 2008 „Cu privire la Procuratură” a fost

adoptată în consens cu rigorile internaționale și cele europene. De asemenea, sunt

relevante constatările expuse în Hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 4 din

27.01.2000 „Privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii, funcționarilor publici”, Hotărârea nr. 9 din 30.03.2004 „Pentru

controlul constituționalității unor prevederi ale art. l, pct. 22 și art. II - V din Legea

nr. 358 din 31.07.2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și

Hotărârea nr. 27 din 20.12.2011 „Privind controlul constituționalității unor legi de

modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele

categorii de salariați”, a declarat neconstituționale art. II și pct. 7, 9 ale art. III din

Legea nr. 56 din 09.06.2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte

legislative”.

În consecință, dreptul reclamantului la pensie cu aplicarea principiului

recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitatea

juridică. În susținerea chestiunii abordate, s-a precizat că, Curtea Constituțională,

prin Hotărârea din 2004, a constatat că „Dreptul subiectiv, constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare

intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție, conform regulii generale, legea

nouă nu poate modifica regimul juridic a dreptului anterior, îl poate suprima sau îl

poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care

legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

De remarcat în context că, art. 6 din Codul civil al RM stipulează expres că

legea civilă nu are efect retroactiv. Tratând din perspectiva termenului de la care

urmează a fi efectuate recalculările vizate din noțiunile principale ale dispoziției art.

47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul de a primi integral pe parcursul

întregii vieți pensia stabilită în condițiile Legii nr. 156-XIV din 14.10.1998.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat,

dreptul la pensie este imprescriptibil. Art.35 alin.(l) și (2) din aceeași lege prevede

că, pensia stabilită și neîncasată la timp se plătește retroactiv din data suspendării,

iar pensia stabilită și neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale care

stabilește sau plătește pensia se achită fără nici un fel de limite în termen.

3

Prin prisma celor invocate se deduce dreptul reclamantului la achitarea și

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, conform prevederilor Legii nr. 37

din 07.03.2013 „Pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 12.2003, art.

XXIX din Legea nr.152 din 01.07.2016, pe întreaga perioadă solicitată.

A solicitat reclamantul Iurie Ghervas, recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-326/18 din 26 februarie 2018, de a

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale la recalcularea și achitarea pensiei

pentru vechimea în muncă, conform prevederilor Legii nr. 37 din 7 martie 2013

„Pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 „Cu privire

la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”, potrivit cărora, salariul procurorului,

cu vechimea în muncă de peste 20 de ani, a fost majorat cu 35%, începând cu

1 aprilie 2013 până la 31 iulie 2016, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să-i restituie și să-i achite pensia pentru vechimea în muncă, în temeiul art. XXIX

din Legea nr.152 din 1 iulie 2016, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului șef al procuraturii specializate în exercițiu, care are o vechime în

muncă de peste 16 ani, cu recalcularea acesteia, începând cu 1 august 2016, în

mărime de 80 % din suma de 23 861,35 de lei, care constituie suma de 19 088,8 de

lei plus sporul pentru păstrarea secretului de stat prevăzut la alin.(11) art.29 din

Legea nr.355 din 23 decembrie 2003, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să efectueze recalcularea pensiei, de la 1 aprilie 2017, având în vedere

majorarea salariului de la 1 aprilie 2017, ținând-se cont de modificările posterioare

ale legislației în cazul majorării generale a salariului procurorului în funcție plus

sporul pentru secret.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

acțiunea s-a admis integral. S-a recunoscut ca fiind neîntemeiat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.G-326/18 din 26 februarie 2018. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Iurie Ghervas pensia

pentru vechime în muncă, conform prevederilor Legii nr.37 din 7 martie 2013

„Pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 „Cu privire

la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”, potrivit cărora salariul procurorului,

cu vechimea în muncă de peste 20 de ani, a fost majorat cu 35%, începând cu

1 aprilie 2013 până la 31 iulie 2016. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale

sa-i achite lui Iurie Ghervas pensia pentru vechimea în muncă, în temeiul art. XXIX

din Legea nr.152 din 01iulie 2016, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului șef al procuraturii specializate în exercițiu, care are o vechime în

muncă de peste 16 ani, cu recalcularea acesteia, începând cu 1 august 2016, în

mărime de 80% din suma de 23 861,35 de lei, care constituie suma de 19 088,80 de

lei plus sporul pentru păstrarea secretului de stat prevăzut de art. 29 alin.(11) al

Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar”. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Iurie

Ghervas pensia, de la 1 aprilie 2017, având în vedere majorarea salariului de la

1 aprilie 2017, ținând-se ulterior cont de modificările posterioare ale legislație în

cazul majorării generale a salariului procurorului în funcție plus sporul pentru secret

de stat.

La 2 mai 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 22 iunie 2018, a depus apel motivat prin

4

care a solicitat, casarea hotărârii din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost modificată

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 18 aprilie 2018, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iurie Ghervas. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Iurie Ghervas

pensia pentru vechime în muncă, conform prevederilor Legii nr.37 din

7 martie 2013 „Pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din

23 decembrie 2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”,

potrivit cărora salariul procurorului, cu vechimea în muncă de peste 20 de ani, a fost

majorat cu 35%, începând cu 5 aprilie 2013 până la 31 iulie 2016. În rest, hotărârea

a fost menținută.

La 27 noiembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și a

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

La fel, pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, Casa Națională

de Asigurări Sociale a reiterat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel. (f.d.207-210).

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

6 noiembrie 2018 (f.d.192-203), fiind expediată în adresa părților prin scrisoare de

însoțire a Curții de Apel Chișinău la 10 iunie 2018 (f.d.204), confirmarea privind

recepționarea acesteia de către recurenta la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 27 noiembrie 2018, în termen. (f.d.207-210)

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă a subliniat că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

6

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7