2ra-69/19 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-69/19 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2ra-69/2019
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (L. Lavric)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)
Î N C H E I E R E
16 ianuarie 2019 mun.Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Iurie Peca, reprezentat de
avocatul Andrei Cernicov și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Peca
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral
și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
procuraturii și ale instanțelor judecătorești,
împotriva deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 12 iunie 2017, Iurie Peca a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura
Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral și material
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și ale
instanțelor judecătorești.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordonanța procurorului
secției exercitarea urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii Generale a
R. Moldova, Lilian Cociu din 01 august 2012 a fost pornită urmărirea penală pe
faptul șantajului asupra cet.Preanicov Serghei, infracțiune prevăzută de art.
xxxxxxxx Cod penal – xxxxxxxx
Prin încheierea din 22 august 2012 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a
fost autorizată efectuarea interceptării și înregistrarea convorbirilor telefonice cu
numărul de telefon care-i aparține, pe un termen de 30 de zile, iar la 13 septembrie
2012 a fost reținut pe un termen de 72 de ore, fiind bănuit de faptul săvârșirii
infracțiunii prevăzute de art. xxxxxxxxx Cod penal.
Prin ordonanța procurorului secției exercitarea urmăririi penale pe cauze
excepționale a Procuraturii Generale a R. Moldova, Lilian Cociu din 14 septembrie
2012, a fost pus sub învinuire în baza art. xxxxxxxxx Cod penal și anume „ca
1
membru al grupului organizat, în calitate de autor a săvârșit xxxxxx asupra cet.
Preanicov Serghei și Pîrvu Serghei, adică cererea de a se transmite bunurile
proprietarului, posesorului sau deținătorului, ori dreptul asupra acestora, conform
semnelor calificative: cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătate, prin amenințare cu moartea, săvârșit de un grup criminal organizat cu
aplicarea armei, în proporții deosebit de mari”.
În baza încheierii din 14 septembrie 2012 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău
a fost admis demersul procurorului Lilian Cociu și în privința sa a fost aplicată
măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe termen de 30 de zile, menținută
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2012.
Prin încheierea din 10 octombrie 2012, Judecătoria Centru, mun.Chișinău a
prelungit măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe termen de 30 de zile,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2012.
La 09 noiembrie 2012 a fost admis demersul procurorului Lilian Cociu și a
fost prelungită măsura preventivă, arestul preventiv cu 30 zile.
Prin ordonanța procurorului secției exercitarea urmăririi penale pe cauze
excepționale a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Lilian Cociu din 15
noiembrie 2012 a fost pus sub o nouă învinuire, pentru faptul precum că ar fi
săvârșit fapte prejudiciabile prevăzute de art. xxxxxxxx Cod penal.
Ulterior, cauza penală a fost expediată în instanța de judecată, iar prin
încheierea Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 28 noiembrie 2012 a fost
admis integral demersul procurorului Lilian Cociu și a fost prelungit termenul
arestării preventive cu 90 de zile, menținută prin decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012.
Prin încheierea din 26 ianuarie 2013 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a
fost înlocuită măsura preventivă arestul, cu arest la domiciliu, iar la 04 martie 2013
cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Prin sentința din 10 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a fost
achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxxxxxxxx Cod penal, din
motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Ulterior, prin decizia din 31 mai 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău, a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată sentința
Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 10 martie 2016, inclusiv în baza art. 409
Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care Peca Iurie a fost achitat pe motiv că nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii.
Prin decizia din 28 martie 2017 a Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție a fost respins ca inadmisibil recursului ordinar declarat de către procuror.
A menționat că o perioadă îndelungată a fost învinuit de comiterea unei
infracțiuni deosebit de grave, care prevede pedeapsă sub formă de închisoare de la
13 la 15 ani, ca fiind membru a unei grupări criminale, care ar fi săvârșit o
infracțiune de șantaj, pe care de fapt, nu a comis-o, i-au fost interceptate și
înregistrate convorbirile personale, infracțiunea incriminată a fost pe larg
mediatizată de către serviciile de presă, fiind pus sub învinuire a fost audiat în
această calitate, a fost reținut de către organul de urmărire penală, iar ulterior i s-a
aplicat și a fost prelungită măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un
termen total de 4 luni 15 zile (13 septembrie 2012 – 26 ianuarie 2013) și arest la
domiciliu pe un termen de 1 lună 13 zile (26 ianuarie 2013 – 04 martie 2013),
2
precum și liberare provizorie sub control judiciar pe un termen de 3 ani și 6 zile
(04 martie 2013 – 10 martie 2016), fiind astfel privat de libertatea individuală și
deținut în condiții degradante în instituțiile penitenciare, arestarea și urmărirea
penală a dus la cauzarea prejudiciilor imaginii sale.
A indicat că fiind plasat în stare de arest preventiv și arest la domiciliu a
suportat un tratament inuman și degradant cauzat de acțiunile ilegale ale organului
de urmărire penală și instanțele judecătorești, procesul penal la faza urmăririi
penale și judecării cauzei a durat 4 ani 7 luni (13 septembrie 2012 – 27 martie
2017), fiind obligat să se prezinte la 51 de ședințe de judecată în instanța de fond și
5 ședințe de judecată în instanța de apel, ceea ce se confirmă prin informația
publică de pe pagina web a Judecătoriei Chișinău și a Curții de Apel Chișinău,
dosarul nr.xxxxxxxx.
Reclamantul a mai relatat că mediatizarea arestării, fără acordul său a
constituit o ingerință în dreptul la propria imagine și o încălcare a dreptului la viață
privată, prevăzut de art. 8 CEDO.
Totalitatea circumstanțelor indicate, având în vedere principiile compensării
echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate de
condițiile dure de detenție de la Penitenciarul nr.13, starea de stres și frustrare
cauzate un timp îndelungat și ținând cont de rezonanța pe care a avut-o în societate
informația despre învinuirea sa în comiterea infracțiunii incriminate, consideră că
prejudiciul moral cauzat pentru atragerea ilegală la răspundere penală urmează a fi
estimat la suma de 1 000 000 lei.
În perioada 11 februarie 2015 – 27 martie 2017 a beneficiat de asistența
juridică acordată de avocatul Gadîrca Olesea în baza contractului de asistență
juridică nr. 1.02-02/15 din 11 februarie 2015, achitând pentru serviciile prestate
20000 lei or, conform art. 7 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și
instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau
juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența
juridică. În opina sa onorariul achitat avocatului pe cauza penală este justificat,
deoarece avocatul a participat la examinarea cauzei penale în instanța de fond și
apel, cauza a fost una complexă, infracțiunea incriminată fiind deosebit de gravă,
iar avocatul a dat dovadă de aptitudine specială și necesară pentru a acorda
asistența juridică, drept rezultat el a fost achitat de instanțele judecătorești.
A relatat că pe perioada detenției în Penitenciarul nr. 13 mun.Chișinău, a fost
nevoit să achite plata pentru energia electrică în sumă de 600 lei, fapt confirmat
prin dispozițiile de încasare din 01 noiembrie 2012 și 11 ianuarie 2013, iar pentru
serviciile de copiere a materialelor dosarului penal și anexarea acestora la prezenta
acțiune civilă a suportat cheltuieli în sumă de 475,20 lei.
A suportat cheltuieli de asistență juridică și în legătură cu înaintarea prezentei
acțiuni, în mărime de 5000 lei, justificată și prin raportul avocatului, cheltuielile în
cauză fiind rezonabile, necesare și realmente angajate.
A solicitat reclamantul încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul
Ministerului Justiției al R. Moldova a sumei de 1 000 000 lei cu titlu de reparare a
prejudiciului moral cauzat, prejudiciul material cauzat în sumă de 20 600 lei,
compus din 20 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată pe
cauză penală și 600 lei, plata pentru energia electrică achitată Penitenciarului nr.
13, încasarea cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză civilă, în sumă
3
de 5475,20 lei, compuse din 5000 lei pentru asistența juridică acordată și 475,20 lei
cu titlu de servicii de copiere a materialelor cauzei.
Prin hotărârea din 25 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat prin
intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Iurie Peca
prejudiciul moral în mărime de 70 000 lei, prejudiciul material în mărime de
20 600 lei, compus din 20 000 lei – cheltuielile de asistență juridică suportate în
cauza penală și 600 lei – plata pentru energia electrică achitată Penitenciarului
nr.13 Chișinău.
S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova în beneficiul lui Iurie Peca cheltuielile de judecată în mărime
totală de 5475,20 lei, compuse din cheltuielile de asistență juridică în mărime de
5000 lei și 475,20 lei pentru serviciile de copiere, în rest acțiunea s-a respins ca
neîntemeiată.
Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
apelurile declarate de Iurie Peca, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și
Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 25 august
2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a
constatat că prima instanță a ajuns la concluzia corectă privind admiterea parțială a
cerințelor reclamantului privind încasarea prejudiciului moral or, prin acțiunile
autorităților statului, reclamantului Iurie Peca i-au fost cauzate suferințe psihice și
disconfort psihologic. Respectiv, prima instanță corect a dispus încasarea
prejudiciului moral în mărime de 70 000 lei. Contrar celor invocate de apelanți,
mărimea despăgubirilor reprezintă o compensare suficientă, echitabilă și nicidecum
excesivă sau diminuată a prejudiciului moral cauzat.
A reținut că argumentele apelanților precum că urma a fi constată ilegalitatea
acțiunilor organelor de anchetă sînt neîntemeiate or, asemenea condiție legea nu
prevede.
La 31 octombrie 2018 Iurie Peca, reprezentat de avocatul Andrei Cernicov, a
depus recurs solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei
instanțe în partea ce ține de stabilirea cuantumului prejudiciului moral și adoptarea
în acest sens a unei hotărîri noi prin care să fie majorată suma prejudiciului moral
pînă la 1 000 000 lei.
În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art.432 alin. (2) lit. c)
Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu decizia adoptată de
instanțele inferioare și a menționat că atît instanța de apel cît și prima instanță au
interpretat legea în mod eronat și incorect au determinat mărimea compensației
pentru prejudiciul moral cauzat or, suma de 70 000 lei nu este capabilă să acorde o
satisfacție echitabilă în coraport cu prejudiciul cauzat prin acțiunile ilegale ale
organelor de urmărire penală.
La 22 noiembrie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus
cerere de recurs solicitând casarea deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel
Chișinău cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral cererea de
chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2),
lit. c) Cod de procedură civilă.
4
În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu decizia instanței de apel și
a menționat că instanța de apel a pronunțat o hotărîre ilegală și neîntemeiată.
A menționat că instanța de fond a apreciat greșit dovezile administrate și ca
urmare a aplicat eronat normele de drept material or, pentru angajarea răspunderii
Statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt
necesare unele condiții speciale și anume existența faptei ilicite. La materialele
cauzei nu există nici un act emis de către judecătorul de instrucție sau de către
instanța de judecată prin care acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanței de judecată ar fi fost declarate ilegale.
A susținut că existența unui act judecătoresc de achitare, nu denotă faptul că
organul de urmărire penală a admis careva acțiuni ilicite. Efectuarea măsurilor
operative de investigații este obligația organului de urmărire penală, care are drept
scop de a descoperi circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea. Toate
măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, care sunt
necesare într-o societate democrată, au scop legitim de a asigura lupta cu
criminalitatea și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în
cadrul desfășurării lor.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 12 septembrie 2018 a Curții
de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la data
de 09 octombrie 2018 (f.d. 33, vol.II), lipsind însă date privind recepționarea
acesteia, în circumstanțele menționate, recursul declarat de Iurie Peca, reprezentat
de avocatul Andrei Cernicov la 31 octombrie 2018 și de către Ministerul Justiției al
Republicii Moldova la 22 noiembrie 2018, se consideră a fi depuse în termenul
prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Peca, reprezentat de
avocatul Andrei Cernicov și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
sunt inadmisibile din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
5
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Iurie Peca, reprezentat de
avocatul Andrei Cernicov și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenților cu
soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redau încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a
fi respinse.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale
din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
6
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură
civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.
6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația
de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în
cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;
Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2
octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §
1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-
se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de
succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,
Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,
2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibile recursurile declarate de Iurie Peca, reprezentat de avocatul
Andrei Cernicov și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Iurie Peca, reprezentat de
avocatul Andrei Cernicov și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
7