2ra-23/19 — recunoasterea valabilitatii actului juridic

2ra-23/19 — recunoasterea valabilitatii actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-23/19

prima instanță: Jud. Rîșcani mun. Chișinău (N. Arabadji )

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Josan Valeriu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Josan Valeriu împotriva

lui Perciun Roman cu privire la recunoașterea valabilității actului juridic și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Perciun Roman, a fost casată hotărârea din 08 septembrie 2014

a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și a fost pronunțată o hotărâre nouă de respingere

a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 24 februarie 2014 Josan Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Perciun Roman cu privire la recunoașterea valabilității actului juridic și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 28 iunie 2011 a încheiat cu

Perciun Roman precontractul de vânzare-cumpărare a cotei părți a capitalului statutar,

prin care ultimul s-a obligat să-i vândă cota-parte de 50 % din capitalul statutar al SC

„Trei Tigri” SRL, la prețul de 100 000 de euro, care urma a fi achitat conform graficului

stabilit în pct. 3.1 din precontract.

A indicat Josan Valeriu că conform pct. 4.1 din precontractul de vânzare-

cumpărare, din momentul achitării de către cumpărător a primei rate, spațiul cu

suprafața de 80,3 m.p., deținut în baza contractului nr. 39 din 01 iunie 2002, aflat la

etajul 1 al clădirii situate pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 134, mun. Chișinău, în care

este amplasat un salon de frumusețe, va trece în gestiune comună și părțile se vor folosi

egal de rodul ei. Totodată, pct. 4.3 stipula că cumpărătorul Josan Valeriu se obliga să

privatizeze spațiul menționat în pct. 4.1 nu mai târziu de 28 iunie 2012. Conform pct.

2.4 din precontract părțile au convenit că se vor prezenta pentru încheierea contractului

de vânzare-cumpărare la 28 iunie 2012 la biroul notarial, dată la care vânzătorul va avea

asupra sa toate actele necesare.

A declarat reclamantul că prin acordul adițional încheiat la 11 august 2011, părțile

au modificat pct. 3 din precontractul de vânzare-cumpărare a cotei-părți a capitalului

1

statutar, stabilind că cumpărătorul urma să achite vânzătorului suma de 95 000 de euro

în 5 rate până la 28 iunie 2012.

La 09 martie 2012 părțile au încheiat un nou acord adițional prin care au modificat

prețul cotei-părți din capitalul statutar și anume de 92 000 de euro, care urma a fi achitat

în 6 rate până la 28 iunie 2012.

Ulterior, prin acordurile adiționale încheiate la 21 martie 2012, 20 aprilie 2012, 11

septembrie 2012, 29 decembrie 2012, 20 martie 2013, 19 mai 2013, 08 iunie 2013, 22

iunie 2013, 19 iulie 2013 și 08 august 2013, părțile au modificat pct. 3 și 4.3 din

precontract, convenind că Josan Valeriu să achite lui Perciun Roman prețul cotei-părți

în sumă de 82 250 de euro în 20 rate, conform graficului până la 17 august 2013, iar

ratele 19 și 20 - la momentul privatizării spațiului indicat la pct. 4.1.

A menționat Josan Valeriu că în vederea executării obligațiilor ce reieșiau din

precontractul de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2011, a achitat integral lui Perciun

Roman prețul cotei-părți în termenele stabilite prin acordurile adiționale, a stins

obligațiile restante ale SC „Trei Tigri” SRL față de creditorii săi, precum și a privatizat

spațiile luate în locațiune conform contractului nr. 39 din 01 iunie 2002. Astfel, și-a

executat în totalitate obligațiile contractuale, fapt confirmat prin recipisele semnate de

către pârât, care, însă, s-a eschivat de la autentificarea contractului de vânzare-

cumpărare a cotei-părți de 50 % din capitalul statutar al SC „Trei Tigri” SRL. În acest

sens, prin somația din 21 ianuarie 2014, recepționată de către Perciun Roman la 22

ianuarie 2014, Josan Valeriu a solicitat prezentarea ultimului la data de 28 ianuarie

2014, ora 10.00, la biroul notarului public Rudco Valeriu pentru autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare, însă la data stabilită pârâtul nu s-a prezentat.

A susținut reclamantul că este în imposibilitate de a dobândi dreptul de proprietate

asupra cotei-părți de 50 % din capitalul statutar al SC „Trei Tigri” SRL, deoarece

conform pct. 2.2 din precontractul din 28 iunie 2011, cumpărătorului i se transmite cota-

parte la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

A solicitat recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a cotei-

părți de 50 % din capitalul statutar al SC „Trei Tigri” SRL încheiat între Perciun Roman

și Josan Valeriu, ce constituie temei de înregistrare a modificărilor în Registrul de stat al

persoanelor juridice, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău,

acțiunea a fost admisă integral; a fost declarat valabil contractul de vânzare-cumpărare

încheiat la 28 iunie 2011 între Perciun Roman și Josan Valeriu a cotei-părți a capitalului

statutar al SC „Trei Tigri” SRL, ce constituie temei de înregistrare a modificărilor în

Registrul de stat al persoanelor juridice; s-a încasat din contul lui Perciun Roman în

beneficiul lui Josan Valeriu suma de 1505 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și în

beneficiul statului - taxa de stat în sumă de 24 000 de lei.

Prin încheierea din 10 februarie 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, a fost

respinsă cererea lui Perciun Roman privind corectarea greșelii strecurate în hotărârea

din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău.

Prin încheierea din 03 aprilie 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, a fost

respinsă cererea lui Perciun Roman privind explicarea hotărârii din 08 septembrie 2014

a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău.

Prin încheierea din 07 aprilie 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, a fost

admisă parțial cererea lui Perciun Roman privind corectarea greșelii strecurate în

2

hotărârea din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și corectată

greșeala admisă în partea motivată a hotărârii cu înlocuirea sintagmei din pagina 5,

aliniatul 5 „întru executarea contractului” cu sintagma „întru executarea

precontractului” și ulterior după text. În rest, cererea a fost respinsă.

Prin decizia din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Perciun Roman și a fost menținută hotărârea din 08 septembrie 2014 a

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și încheierile din 10 februarie 2015, 03 aprilie 2015

și 07 aprilie 2015 ale aceleiași instanțe.

La 29 septembrie 2016 Perciun Roman a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 15

iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 10 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de Perciun Roman, a fost casată decizia din 15 iunie 2016 a Curții de Apel

Chișinău și cauza a fost restituită pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat

de Perciun Roman, a fost casată hotărârea din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău și a fost pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii.

La 22 august 2018 Josan Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei din 10 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material. În

opinia recurentului, sunt neîntemeiate concluziile instanței de apel, potrivit cărora nu a

fost respectată forma autentică a contractului, deoarece obiectul litigiului este

constatarea valabilității contractului din motiv că Perciun Roman a primit executarea și

se eschivează de la autentificarea lui notarială.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău la data de 25 iulie 2018 a expediat

prin poșta electronică în adresa recurentului copia deciziei integrale. Prin urmare,

recursul declarat la 22 august 2018 se consideră în termen.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul este în drept, să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvîrșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Din materialele cauzei s-a constatat că la 28 iunie 2011 Josan Valeriu a încheiat, în

calitate de cumpărător, cu Perciun Roman, în calitate de vânzător, precontractul

(antecontractul) de vânzare-cumpărare a cotei părți a capitalului statutar, prin care

ultimul s-a obligat să-i vândă primului cota-parte de 50% din capitalul statutar al SC

„Trei Tigri” SRL, la prețul de 100 000 de euro, care va fi achitat conform graficului

stabilit în pct. 3.1 din precontract.

Ulterior, părțile precontractului au semnat un șir de acorduri, prin care au modificat

suma tranzacției și perioada de achitare.

De asemenea, părțile au convenit, că după respectarea de către cumpărător a

obligațiilor sale, ambele părți contractante se vor prezenta la notar pentru autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare a 50% din capitalul statutar al SC „Trei Tigri” SRL,

cu înregistrarea lui ulterior în Registrul de stat al persoanelor juridice.

Reclamantul a pretins în acțiune că și-a îndeplinit pe deplin obligațiile specificate

în antecontract, dar vânzătorul a refuzat să se prezinte la notar pentru a autentifica

contractul sus-numit.

Urmare a acestui fapt intimatul (cumpărătorul), făcând uz de prevederile art. 213

alin. (2) Cod civil, s-a adresat în instanță cu prezenta acțiune, solicitând recunoașterea

valabilității contractului de vânzare-cumpărare a 50% din capitalul statutar al SC „Trei

Tigri” SRL, cu producerea efectelor juridice corespunzătoare, constituind temei de

înregistrare a modificărilor respective în Registrul persoanelor juridice.

Instanța de fond examinând acțiunea, a constatat valabilitatea contractului numit și

a decis că acesta constituie temei pentru înregistrarea modificărilor corespunzătoare.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe și în

motivarea pretențiilor sale a indicat că reclamantul a făcut referire, în principal, la

prevederile art. 213 Cod civil. Colegiul, însă, a constat că această normă nu poate fi

aplicată speței și contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi recunoscut valabil,

deoarece el nu a fost întocmit în corespundere cu cerințele legale de formă obligatorii

prevăzute de lege pentru asemenea categorie de acte juridice. Or, pentru contractele

(inclusiv și antecontractele) de înstrăinare a cotelor părți sociale a unei societăți cu

răspundere limitată, acest act juridic urmează a fi autentificat notarial obligatoriu, pentru

a produce efecte juridice.

Totodată, instanța de apel a menționat că art. 213 alin. (2) Cod civil indică că

dacă una dintre părți a executat total sau parțial actul juridic pentru care se cere formă

autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanța de

judecată are dreptul, la cererea părții care a executat total sau parțial actul juridic, să îl

declare valabil dacă el nu conține elemente care contravin legii. Astfel, norma numită

condiționează posibilitatea de declarare a valabilității contractului de către instanța de

judecată în condițiile acestei norme, iar actuala speță nu respectă această condiție,

deoarece actul juridic, a cărui valabilitate se solicită a fi recunoscută, este unul ce

conține elemente care contravin legii.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

raportul juridic creat în speță, instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi,

instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

pricinii, fără a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu

regulile stabilite de lege.

4

În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că instanța de apel la

rejudecarea apelului nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs expuse în decizia de

trimitere spre rejudecare a pricinii din 10 martie 2017 și anume, contrar indicațiilor

instanței de recurs, instanța de apel, concluzionând asupra netemeiniciei acțiunii și

asupra concluziilor primei instanțe, nu a verificat dacă Josan Valeriu și-a executat pe

deplin obligațiile asumate prin precontractul de vânzare-cumpărare a cotei-părți din

capitalul social al SRL ”Trei Tigri” din 28 iunie 2011, așa cum se pretinde în acțiune.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin prisma nerespectării formei autentice a

contractului, neverificând dacă precontractul întrunește clauzele și condițiile de

valabilitate a contractului, dacă obligațiile contractuale asumate au fost executate în

totalitate prin achitarea prețului în termenele și în modul stabilit.

Or, în ședințele de judecată anterioare reprezentanții părților au dat declarații

contradictorii, veridicitatea cărora urma a fi verificată nemijlocit prin studierea

amănunțită a probelor și expunerea poziției în sensul constatat.

În conformitate cu art. 213 alin. (2) Cod civil, dacă una dintre părți a executat total

sau parțial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar cealaltă parte se

eschivează de la autentificarea lui notarială, instanța de judecată are dreptul, la cererea

părții care a executat total sau parțial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu

conține elemente care contravin legii. În cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială

ulterioară a actului juridic.

Astfel, partea care pretinde că a executat total sau parțial actul juridic poate cere

instanței să îl declare valabil. Prin urmare, pentru a stabili asupra valabilității

contractului, este necesar primordial de a verifica dacă solicitantul a executat actul

juridic.

Astfel, odată ce au fost prezentate probe, precum că Josan Valeriu a stins obligațiile

asumate, acestea urmau a fi supuse examinării nu doar enumerării lor și a se expune

dacă acestea au fost achitate anume conform precontractului.

Însă, instanța de apel, având obligația a se expuse asupra legalității hotărârii primei

instanțe, s-a redus doar în a specifica că actul juridic semnat de părți nu a îmbrăcat

forma obligatorie impusă de lege pentru asemenea acte juridice, adică nu a fost

autentificat notarial, apreciindu-l din acest considerent că conține elemente care

contravin legii.

La acest aspect, instanța de recurs, menționează ca fiind eronate concluziile

instanței de apel, or anume din considerentul eschivării părții adverse de a autentifica

actul juridic, reclamantul a acționat în judecată.

Astfel, instanța de apel nu a tratat sub nici o formă erorile constatate anterior de

către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată, că decizia instanței de apel trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să răspundă în mod expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat (Principiul nr. 6 al

Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 28

februarie 1984).

5

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență, lipsă

de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

Atunci, când instanța de apel, examinează apelul și adoptă o decizie, prin care

casează hotărârea primei instanțe (total sau parțial) cu adoptarea unei noi soluții,

urmează a ține cont de faptul, că este obligată să examineze cauza, în limita pretențiilor

reclamantului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În speță, prezintă relevanță și art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, care

stipulează că instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel

verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,

precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea

cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în

mod superficial asupra circumstanțelor cauzei.

La caz, sunt incidente și prevederile art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, care

reglementează că, instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte

explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că contrar normelor sus-citate, instanța de

apel, nu a dat apreciere tuturor probelor din materialele cauzei și a examinat superficial

cauza, în raport cu cele invocate.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a dat apreciere per

ansamblu, atât explicațiilor participanților la proces, cât și înscrisurilor anexate la dosar,

cu toate că indisolubil la caz, urmau a fi reținute aceste aspecte.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a cauzei, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

Distinct de cele relatate, la caz, se constată că de fapt instanța de apel a examinat

superficial cauza civilă, adoptând o decizie neconvingătoare și fără argumentare clară,

aprecierea probelor dată de instanța judecătorească fiind arbitrară și duce la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar instanța de recurs este în

imposibilitatea de a înlătura neajunsurile invocate supra.

6

Având în vedere circumstanțele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, or, toate

circumstanțele invocate raportate la normele juridice respective nu pot fi înlăturate de

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Josan Valeriu.

Se casează decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Josan Valeriu împotriva lui Perciun Roman cu

privire la declararea valabilității actului juridic și compensarea cheltuielilor de judecată,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

7