2ra-2252/18 — restituirea sumelor bănesti achitate nejustificat si achitarea indemnizatiei

2ra-2252/18 — restituirea sumelor bănesti achitate nejustificat si achitarea indemnizatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-2252/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Sergiu Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L.Bulgac, S.Gîrbu, Gr.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Casa Națională

de Asigurări Sociale împotriva Tatianei Grigorașcenco cu privire la restituirea

sumelor bănești achitate nejustificat și,

la acțiunea reconvențională depusă de Tatiana Grigorașcenco împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la constatarea încălcării

legislației și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Tatiana Grigorașcenco, s-a casat parțial hotărârea

din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea

respingerii pretenției invocate în acțiunea reconvențională cu privire la repararea

prejudiciului material și în această parte s-a pronunțat o hotărâre nouă, de

admitere parțială a acțiunii reconvenționale, în rest, hotărârea primei instanțe s-a

menținut,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Tatianei Grigorașcenco cu privire la restituirea

sumelor bănești achitate nejustificat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin decizia din 22

decembrie 2012 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale din sectorul Centru,

pârâtei Tatiana Grigorașcenco i-a fost stabilită indemnizație pentru creșterea

copilului minor până la vârsta de 3 ani, pentru perioada: 7 august 2012 - 7

august 2015, în cuantum de 2436 lei lunar.

1

În continuare, Casa Națională de Asigurări Sociale a subliniat că Tatiana

Grigorașcenco în perioada noiembrie 2014 – aprilie 2015 când se afla în

concediu pentru îngrijirea copilului minor a fost angajată la o altă unitate decât

cea de bază, și anume s-a angajat prin cumul în calitate de profesor de biologie

în cadrul Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” pentru perioada de boală a

Galinei Tîrnovețcaia: noiembrie 2014 – mai 2015, ceia ce se confirmă prin

ordinul nr. 01-19/101-p din 3 noiembrie 2014 a directorului Liceului Teoretic

„Dimitrie Cantemir” anexat la dosar.

Reclamanta a mai indicat că, la 19 mai 2015 Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Centru, aflând că pârâta Tatiana Grigorașcenco este angajată la o altă

unitate, a suspendat plata indemnizației pentru creșterea copilului, pe motiv că

conform legislației în vigoare indemnizația stabilită se va suspenda în cazul în

care beneficiarul se va angaja la o altă unitate sau își va relua activitatea în

condițiile timpului de muncă.

Din considerentul că în urma neavizării despre angajare, Tatiana

Grigorașcenco contrar art. 18 din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale care indică

expres că dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului îl posedă

doar asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului, acordat de

către angajator în baza unei cereri scrise de salariat, a beneficiat de o supraplată

a indemnizației pentru creșterea copilului minor în sumă de 14616 lei, în adresa

acesteia au fost expediate multiplele notificări cu scopul de a restitui în mod

extrajudiciar suma menționată, însă fără careva rezultat, motiv pentru care a fost

depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamanta Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat încasarea din

contul Tatianei Grigorașcenco în beneficiul său a plăților achitate nejustificat în

sumă de 14616 lei.

Până la începerea dezbaterilor judiciare, la 24 martie 2017, Tatiana

Grigorașcenco reprezentată de avocatul Constantin Lazari a depus acțiune

reconvențională împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

constatarea încălcării legislației și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Tatiana Grigorașcenco a indicat că

prin ordinul nr. 232 din 9 noiembrie 2012 a Direcției Generale Educație Tineret

și Sport i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3

ani, iar ulterior i s-a propus, pentru o perioadă determinată, să fie angajată în

cadrul Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir”, ce se află în subordinea Direcției

enunțate.

Potrivit Tatianei Grigorașcenco, angajarea prin cumul pe o perioadă

determinată, nu duce la suspendarea indemnizației, or, Liceul Teoretic

„Rambam” și Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” nu sunt înscrise la Camera

Înregistrării de Stat, ambele licee fiind în subordinea Direcției Generale Tineret

și Sport, posedând un singur cod fiscal.

2

Din considerentul că Casa Națională de Asigurări Sociale contrar

legislației în vigoare ce stabilește dreptul la prestații de asigurări sociale pentru

prevenirea, limitarea, înlăturarea riscurilor sociale și susținerea financiară a

persoanelor îndreptățite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri, nu

i-a achitat Tatianei Grigorașcenco indemnizația lunară pentru îngrijirea

copilului minor pentru o perioadă cuprinsă între lunile mai-august 2015, în

sumă totală de 7876,40 lei, iar în urma neachitării indemnizației pentru

îngrijirea copilului i-a fost cauzat un prejudiciu moral, dauna comisă

exprimîndu-se prin sentimente de frustrare și suferințe continue, a fost depusă

prezenta acțiune reconvențională.

Tatiana Grigorașcenco reprezentată de avocatul Constantin Lazari a

solicitat încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

său a prejudiciului material în sumă de 7876,40 lei și a sumei de 3000 lei cu

titlu de prejudiciu moral, precum și a cheltuielilor de judecată suportate pe

marginea prezentului litigiu.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Tatianei Grigorașcenco

în beneficiul Casei Naționale de Asigurări Sociale a plăților achitate nejustificat

în sumă de 14616 lei. Acțiunea reconvențională depusă de Tatiana

Grigorașcenco a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul

Tatianei Grigorașcenco în beneficiul statului taxat de stat în sumă de 438,48 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că odată ce pârâta

Tatiana Grigorașcenco în timpul ce se afla în concediu pentru îngrijirea

copilului (3 noiembrie 2014 – 1 mai 2015) s-a angajat prin cumul în calitate de

profesor de biologie în cadrul Liceului Teoretic ,,Dimitrie Cantemir” și a

beneficiat de plăți achitate nejustificat de Casa Națională de Asigurări Sociale în

sumă de 14616 lei, urmează a-și executa obligațiunile corespunzător și a restitui

la bugetul asigurărilor sociale de stat suma enunțată, motiv pentru care acțiunea

inițială depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost admisă în sensul

declarat.

Or, conform pct. 7 alin. (3) din Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, indemnizația

lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului stabilită se suspendă în cazul în care

beneficiarul se angajează, își reia activitatea sau se eliberează înainte de

expirarea concediului pentru îngrijirea copilului și se stabilește, la solicitare,

altei persoane care întrunește condițiile prevăzute de legislație pentru acordarea

indemnizației. În cazul în care beneficiarul de indemnizație lunară pentru

creșterea copilului se angajează la altă unitate, indemnizația se suspendă,

indiferent de programul de muncă (parțial sau deplin), și se reia de la data

acordării concediului pentru îngrijirea copilului.

Cu privire la argumentul invocat de Tatiana Grigorașcenco reprezentată de

avocatul Constantin Lazari precum că, Liceul Teoretic ,,Dimitrie Cantemir” și

3

Liceul Teoretic ,,Rambam” nu sunt înscrise la Camera Înregistrării de Stat,

ambele licee fiind în subordinea Direcției Generale Tineret și Sport, posedând

un singur cod fiscal, prima instanță a constatat că acesta nu constituie drept

temei pentru respingerea acțiunii inițiale și admiterea acțiunii reconvenționale,

deoarece reprezintă două entități diferite din punct de vedere juridic și anume

Liceul Teoretic ,,Dimitrie Cantemir” reprezintă o persoană juridică (unitate în

sensul Legii) diferită de Liceul Teoeretic ,,Rambam”, care în conformitate cu

art. 47 din Codul educației posedă independență în ce privește angajarea

personalului.

Totodată, instanța de fond a concluzionat că admiterea acțiunii inițiale

depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale dictează necesitatea respingerii

acțiunii reconvenționale depuse de Tatiana Grigorașcenco, or, acțiunea inițială,

fiind admisă, o exclude pe cea reconvențională.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Tatiana Grigorașcenco, s-a casat parțial hotărârea din 16 noiembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea respingerii pretenției

invocate în acțiunea reconvențională cu privire la repararea prejudiciului

material și în această parte s-a pronunțat o hotărâre nouă, de admitere parțială a

acțiunii reconvenționale. S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări

Sociale în beneficiul Tatianei Grigorașcenco indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani, neachitată pentru perioada 1 mai

2015 – 7 august 2015 inclusiv, și cheltuielile de judecare a cauzei ce țin de plata

taxei de stat proporțional pretențiilor admise în sumă de 253 lei. În rest,

hotărîrea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

menținut.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat justă

concluzia instanței de fond în partea în care a fost admisă acțiunea inițială

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, deoarece Tatiana Grigorașcenco

fiind angajată în perioada 3 noiembrie 2014 – 29 mai 2015 prin cumul în cadrul

Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” nu a comunicat autorității abilitate

despre acest fapt, motiv pentru care dânsa greșit a încasat în perioada dată

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului, or, potrivit legislației pertinente,

în această perioadă apelanta nu beneficia de dreptul de încasare a acestei

categorii de indemnizație.

Totodată, instanța de apel a constatat că pretențiile invocate de Tatiana

Grigorașcenco prin cererea reconvențională cu privire la încasarea indemnizației

pentru îngrijirea copilului pentru perioada neachitată în care dânsa nu a activat,

sunt întemeiate, motiv pentru care au fost admise, or, potrivit ordinului nr.01-

19/55-P din 25 mai 2015 a directorului Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir”

,,Cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, contractul individual

de muncă încheiat de angajator cu Tatiana Grigorașcenco a încetat din 29 mai

2015.

4

Iar din textul pct. 24 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire și

plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, rezultă că dreptul apelantei de

reluare a încasării indemnizației nominalizate apare din data întrunirii

condițiilor respective, și anume a încetării raporturilor de muncă, motiv pentru

care Casa Națională de Asigurări Sociale greșit nu i-a achitat Tatianei

Grigorașcenco indemnizația în perioada 29 mai 2015 – 7 august 2015.

Subsecvent, instanța de apel a respins argumentele intimatei Casa

Națională de Asigurări Sociale referitoare la faptul că apelanta Tatiana

Grigorașcenco nu a adresat o cerere de reluare a plății indemnizației respective,

or, reluarea plății acestei indemnizații este determinată de încetarea condițiilor

ce au dus la suspendarea plății acesteia, și nu de cererea beneficiarului, după

cum greșit a interpretat intimata.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondat argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale referitor la faptul că în speță a avut loc o

supraplată a indemnizației din cauza neanunțării apelantei despre încadrarea în

câmpul muncii, deoarece acest aspect este irelevant în contextul în care sumele

achitate greșit au fost adjudecate din contul apelantei, astfel încât aceasta nu

poate fi privată de dreptul de a încasa indemnizația corespunzătoare pentru

perioada ulterioară celei în care condițiile ce determinau suspendarea plății

indemnizației au încetat.

Referitor la cerința invocată de Tatiana Grigorașcenco în acțiunea

reconvențională cu privire la repararea prejudiciului moral, aceasta a fost

considerată neîntemeiată de instanța de apel, motiv pentru care a fost respinsă,

or, constatarea dreptului încălcat de către instanța de judecată și înlăturarea

încălcării admise este suficientă pentru compensarea suferințelor suportate de

apelantă în situația în care procesul civil intentat în prezenta speță s-a datorat

inclusiv inacțiunilor apelantei Tatiana Grigorașcenco, situație ce instituie o

culpă comună în survenirea acesteia.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 3 august 2018,

Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea actului judecătoresc contestat ce constituie obiectul

prezentului recurs, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

în cererea de chemare în judecată și în referința asupra cererii de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și anume

instanța de apel greșit a constatat că deși Tatiana Grigorașcenco nu s-a adresat

cu o cerere de reluare a plății indemnizației respective, aceasta poate beneficia

de indemnizația vizată, deoarece reluarea plății acestei indemnizații este

determinată de încetarea condițiilor ce au dus la suspendarea plății acesteia, și

nu de cererea beneficiarului. Or, conform pct. 7 subpunctul 3) alin. (2) din

5

Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului

stabilită și suspendată se reia la solicitare dacă persoana întrunește condițiile

pevăzute de legislație pentru a beneficia de indemnizație.

Prin urmare, reluarea plății indemnizației suspendate este determinată

direct de depunerea cererii privind reluarea plății indemnizației pentru

creșeterea copilului până la vârsta de 3 ani și nicidecum după cum greșit a

interpretat instanța de apel de încetarea condițiilor ce au dus la suspendarea

plății acesteia.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere parțială a acțiunii reconvenționale, pe când concluzia primei

instanțe în acest sens despre necesitatea respingerii ca neîntemeiate a acțiunii

nominalizate este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în

cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită,

conform cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă (f.d.165-168).

La 2 octombrie 2018 în adresa intimatei Tatiana Grigorașcenco a fost

expediată copia recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.170).

Prin referința depusă la 5 noiembrie 2018, Tatiana Grigorașcenco a solcitat

declararea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale ca

inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul

enunțat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța

de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 martie 2018

(f.d.149), însă date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la

dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale la 3 august

2018 (f.d.165) este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul vizat urmează a fi declarat

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

6

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

7

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

8