2ra-2360/18 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minor

Dosarul nr. 2ra-2360/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. N. Arabadjî)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud. L. Pruteanu, V. Cotorobai, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ana

Furtuna, reprezentată de avocatul Elena Comarnițcaia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ana Furtuna împotriva

lui Ion Clocicov cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori, calcularea

pensiei de întreținere începând cu a. 2014 până la atingerea majoratului,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ana Furtuna și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La data de 06 aprilie 2017 Ana Furtuna a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Clocicov cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori,

calcularea pensiei de întreținere începând cu a. 2014 până la atingerea majoratului.

În motivarea acțiunii a indicat, că la 04 octombrie 2003 a încheiat căsătoria cu Ion

Clocicov.

A menționat că din căsătorie cu pârâtul s-au născut copii minori Alexandru Clocicov

a.n. 07 august 2005 și Adrian Clocicov a.n. 22 iulie 2010.

A susținut că prin hotărârea din 24 septembrie 2015, căsătoria cu pârâtul a fost

desfăcută, domiciliul copiilor minor fiind stabilit cu mama.

A indicat că începând cu a. 2014 pârâtul nu-și onorează obligația față de întreținerea

copiilor, părăsind familia.

A relatat reclamanta că având în grija sa copiii minori, suportă cheltuieli suplimentare

pentru educația și întreținerea acestora, și anume pentru închirierea spațiului locativ,

achitarea cursurilor de instruire a limbii străine în afara programului școlar, frecventarea

cursurilor de șah.

A invocat reclamanta că a fost nevoită să se adreseze cu copiii la psiholog, violența

fizică și psihică aplicată de către pârât în timpul căsătoriei având un impact negativ asupra

acestora.

1

Întemeindu-și acțiunea în baza prevederilor art. 54, art. 58 alin. (1), art. 60 alin. (1) și

(2), art. 62 alin. (1) și (2), art. 74 alin. 91), art. 75 alin. (1), art. 76 Codul familiei, art. 166-

167 CPC, art. 2, art. 8 lit. a) din Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație

de risc și a copiilor separați de părinți, art. 6, art. 10, art. 18 alin. (1) din Legea privind

drepturile copilului, a solicitat încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime

de 1/3 din toate veniturile, calcularea pensiei de întreținere începând cu anul 2014 și până

la atingerea majoratului de către copii, achitarea tuturor activităților extrașcolare a copiilor

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de Ana Furtuna a fost admisă parțial. A fost încasat de la Ion Clocicov în

beneficiul Anei Furtuna pensia de întreținere a copiilor minori Alexandru Clocicov a.n. 07

august 2005 și Adrian Clocicov a.n. 22 iulie 2010, în mărime de 1/3 cotă din salariu și

/sau de alte venituri începând cu 06 aprilie 2017 până la atingerea vârstei majoratului, în

rest acțiunea a fost respinsă. A fost încasat de la Ion Clocicov în beneficiul statului a sumei

de 150 de lei cu titlu de taxa de stat.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat

de Ana Furtuna și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 75 alin. (1)

Codul familiei pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau

alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 -

pentru 3 și mai mulți copii.

Respingând pretenția reclamantei cu privire la stabilirea cuantumului pensiei pentru

întreținerea copiilor minori în mărime de 2190 de lei pentru fiecare copil, instanța de apel

a reținut că la caz nu sunt întrunite condițiile pentru stabilirea pensiei de întreținere într-o

sumă bănească fixă, or, debitorul Ion Clocicov are un venit lunar regulat, fiind angajat al

Inspectoratului General pentru Situații de urgență al MAI începând cu 10 iulie 2000 până

în prezent, deținând funcția de șef Centru Automatizat de Dirijare operativă, cu salariul

mediu lunar brut în mărime de 7562,89 de lei.

La fel, instanța de apel a constatat că reclamanta și-a întemeiat pretenția pe datele

Biroului Național de Statistică cu privire la valoarea minimului de existență, și anume că

un copil în vârstă de 7-17 ani, în mediul urban, constituie 2190 de lei lunar, însă instanța

de apel a reținut că la întreținerea copiilor minori urmează să contribuie ambii părinți, în

egală măsură. Or, în conformitate cu art. 58 alin. (1) Codul familiei, părinții au drepturi și

obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copii sunt născuți în căsătorie sau în

afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat, iar suma de 2190 de lei stabilită de

Biroul Național de Statistică se repartizează între ambii părinți în proporții egale, a cîte

1095 de lei pentru fiecare.

În aceiași ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a constatat că având în vedere

cuantumul venitului lunar realizat de intimat, 1/3 din acest venit nu constituie o sumă mai

mică decât suma de 1095 de lei, iar instanța de fond întemeiat a dispus încasarea pensiei

de întreținere a copiilor minori în proporție de 1/3 din salariul și/sau din alte venituri ale

pârâtului.

Colegiul a respins argumentele apelantei privind calcularea pensiei de întreținere

începând cu a. 2014, reținând în acest sens art. 98 alin. (2) și (3) Codul familiei care

2

stabilește că pensia de întreținere se încasează de la data adresării în instanța

judecătorească. Pensia de întreținere poate fi încasată pentru perioada anterioară adresării

în instanța judecătorească dacă se va stabili că în perioada respectivă s-au întreprins

măsuri de acordare a întreținerii, iar debitorul întreținerii s-a eschivat de la plata pensiei.

De asemenea, concluzionând despre netemeinicia pretenției reclamantei cu privire la

încasarea cheltuielilor suplimentare de întreținere și educare a copiilor, instanța de apel a

reținut că acestea nu sunt legate de circumstanțe excepționale și nu cad sub incidența art.

79 Codul familiei.

Totodată, respingând pretenția reclamantei cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată și asistență juridică, instanța de apel a reținut că apelanta nu a specificat

cuantumul cheltuielilor de judecată și din ce acestea se compun, nefiind anexate acte care

indică asupra suportării unor cheltuieli legate de judecarea cauzei, iar referitor la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică apelanta a omis să prezinte bonul sau dispoziția de plată

care ar confirma plata serviciilor de asistență juridică.

La data de 19 septembrie 2018, Ana Furtuna, reprezentată de avocatul Elena

Comarnițcaia, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, hotărârii

primei instanțe și restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța nu a examinat obiectiv, complex și sub toate aspectele cauza civilă,

motive ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

A menționat că instanța de apel a omis probele privind pagubele materiale suportate

în măsura prezentării înscrisurilor, certificatelor, contractelor de asistență juridică și de

frecventarea cursurilor de limba engleză în afara programului școlar care sunt anexate la

dosar și nu au fost luate în calcul de către instanță.

A considerat că pensia de întreținere a copiilor minori până la atingerea majoratului

în suma de 2190 de lei pentru fiecare copil este una suficientă, întemeiată și fondată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 iunie 2018.

Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la data de 24 iulie 2018, fapt

confirmat prin copia plicului anexat la materialele dosarului (f.d.118).

Astfel, recursul, declarat la data de 19 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ana Furtuna, reprezentată de

avocatul Elena Comarnițcaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ana Furtuna,

reprezentată de avocatul Elena Comarnițcaia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

4

recursul declarat de Ana Furtuna, reprezentată de avocatul Elena Comarnițcaia, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ana Furtuna, reprezentată de avocatul Elena Comarnițcaia, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5