3ra-1312/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1312/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1312/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Constantin Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Nelea Budăi, Ion Țurcan, Ion Muruianu)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de Chirill Dimitrov, reprezentantul acestuia,

avocatul Gheorghe Vlas, și procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Botanica, Galina Balan, în interesele lui Chirill Dimitrov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, în interesele lui Chirill Dimitrov

împotriva Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă, Consiliului de Control și Revedere a Deciziilor, Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale, societății pe acțiuni „Lusmecon”, lui Constantin

Rusu și Ludmilei Sochircă cu privire la repunerea în termen a acțiunii,

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins ca neîntemeiate apelurile declarate de Chirill Dimitrov și procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Botanica, Galina Balan, în interesele lui

Chirill Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care s-a respins cerere privind repunerea în termen a

acțiunii și s-a respins ca tardivă acțiunea depusă de Procurorul sectorului Botanica,

mun. Chișinău, în interesele lui Chirill Dimitrov,

constată:

La 05 octombrie 2015, Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău,

Marcel Cimbir a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui Chirill

Dimitrov împotriva Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă (denumirea prescurtată CNDDCM), Consiliului de Control

și Revedere a Deciziilor (denumirea prescurtată CCRD), Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale, societății pe acțiuni „Lusmecon”, lui Constantin

Rusu și Ludmilei Sochircă cu privire la repunerea în termen a acțiunii,

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului material și moral,

1

concretizată prin cererea depusă de Chirill Dimitrov la 31 iulie 2017 (vol. I,

f.d. 228-230, 231 recto-verso, vol. II, f.d. 63).

În motivarea acțiunii a menționat că, cet. Chirill DimitrovXXXXX. În

procesul verificărilor efectuate, a constatat că, inițial, în anul 1993, reclamantului

Chirill Dimitrov, în rezultatul XXXXX

La 28 ianuarie 2003, în rezultatul expertizei efectuate de către Consiliul de

Expertiză Medicală Vitalității (denumirea prescurtată CEMV) general nr. 2, actul

nr. 3057, reclamantului Chirill Dimitrov i-a fost stabilit al. CEMV în

recomandările sale a menționat că, lui Chirill Dimitrov nu i se recomandă

activitatea de muncă.

Ulterior, în rezultatul reexpertizării, la 18 noiembrie 2013, medicul expert al

CCRD, Constantin Rusu i-a eliberat lui Chirill Dimitrov certificatul

XXXXXTotodată, menționându-se că Chirill Dimitrov are nevoie de restricții

acordate de IMSP.

La 17 decembrie 2013, reclamantul Chirill Dimitrov, nefiind de acord cu

decizia CCRD, s-a adresat Centrului de Medicină Legală, care prin raportul nr. 429

din 17 decembrie 2013 „de expertiză medico-legală în comisie”, i-a confirmat

diagnosticulXXXXX.

Astfel, Chirill Dimitrov s-a adresat medicului expert Constantin Rusu, în

vederea reexpertizării sale, însă, cererea sa a fost ignorată și respinsă.

La 18 februarie 2014, Chirill Dimitrov s-a adresat directorului general al

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, care

prin scrisoarea nr. D-41/14 din 14 martie 2014, i-a comunicat despre examinarea

cererii sale privind dezacordul cu Decizia CCRD nr. 1327din 18 noiembrie 2013 și

despre faptul că decizia XXXXX a fost asumată de către CCRD la solicitarea SA

„Lusmecon”. Totodată, i-a fost adus la cunoștință că a depășit termenul de

contestare a deciziei CCRD, din care motiv aceasta nu poate fi revăzută.

La fel, directorul general al Consiliul Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă a invocat că, raportul de examinare medico-

legală în comisie din inițiativă proprie a pacientului nu poate servi drept temei de

anulare a Deciziei CCRD nr. 1327din 18 noiembrie 2013.

La 14 aprilie 2014, Chirill Dimitrov a înregistrat la Ministerul Muncii

Protecției Sociale și a Familiei contestația împotriva inacțiunilor organului de

control.

În această ordine de idei, Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, a

conchis că, directorul general al Consiliului Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă, Ludmila Sochircă, prin răspunsul nr. D-41/14

din 14 martie 2014 a încălcat modul de soluționare a litigiilor, stabilit la art. 63-67

din Instrucțiunea privind modul de determinare a dizabilității și capacității de

muncă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 65 din 23 ianuarie 2013.

Deopotrivă, Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, a opinat că, prin

adoptarea unor decizii vădit ilegale, emise contrar prevederilor legii și procedurii

stabilite, prin neexplicarea modului și căilor de contestare a deciziilor adoptate,

prin reexpertizarea ilegală și fără temei a lui Chirill Dimitrov, medicul expert

Constantin Rusu din cadrul CCRD, precum și directorul general al CNDDCM au

condiționat suportarea de către reclamant a unor cheltuieli nejustificate, printre

care: investigarea în Centrul de Diagnostic German – 7 100 de lei; efectuarea

2

expertizei medico-legale în comisie – 500 de lei, cheltuieli de transport – 200 de

lei, efectuarea unor fotocopii de pe documente – 100 de lei etc..

Mai mult decât atât, începând cu luna ianuarie 2014 – și până la momentul

depunerii cererii de chemare în judecată, din cauza încălcărilor admise de către

medicul expert Constantin Rusu, la inițierea procedurii de reexpertizare,

reclamantul Chirill Dimitrov nu a beneficiat de achitarea sumelor cuvenite cu titlu

de compensare pentru boala profesională, obținută în rezultatul activității de muncă

în cadrul SA „Lusmecon”.

Reclamantul Chirill Dimitrov a solicitat repunerea în termen a acțiunii; și:

- anularea ca ilegală decizia Consiliului de Control și Revedere a Deciziilor

privind determinareaXXXXX;

- anularea ca fiind ilegal raportul de determinare a dizabilității și capacității

de muncă nr. 1327 din 18 noiembrie 2013 și certificatul nr. 1327 eliberate lui

Chirill Dimitrov în rezultatul reexpertizării, în confirmareaXXXXX ;

- recunoașterea drept ilegale acțiunile medicului expert Constantin Rusu din

cadrul CCRD, ale directorului general al CNDDCM, Ludmila Sochircă, precum și

ale factorilor de decizie din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale;

- dispunerea efectuării expertizei medico-legale, cu atragerea specialistului

din cadrul Consiliului Republican de boli profesionale, în vederea stabilirii

procentului pierderii capacității de muncă a lui Chirill Dimitrov și XXXXXa

acestuia;

- obligarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă să înlăture încălcările admise și să restabilească lui Chirill

Dimitrov certificatul privind încadrarea înXXXXXX;

- încasarea din contul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în

beneficiul lui Chirill Dimitrov a sumei de 8 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului material cauzat prin emiterea unei decizii ilegale;

- încasarea din contul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în

beneficiul lui Chirill Dimitrov a sumei de 50 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral;

- încasarea din contul SA „Lusmecon” în beneficiul lui Chirill Dimitrov a

indemnizației de invaliditate pentru boala profesională în sumă de 154 562,58 de

lei, neachitată pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 30 iunie 2015;

- obligarea SA „Lusmecon” să achite lunar lui Chirill Dimitrov, începând cu

01 iulie 2015, indemnizația de invaliditate pentru boală profesională obținută în

rezultatul activității de muncă.

Prin hotărârea din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(vol. II, f.d. 73-74, 85-93) s-a respins cerere privind repunerea în termen a acțiunii

și s-a respins ca tardivă acțiunea depusă de Procurorul sectorului Botanica,

mun. Chișinău, în interesele lui Chirill Dimitrov.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 176-177,

178-201) s-au respins ca neîntemeiate apelurile declarate de Chirill Dimitrov și

procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Botanica, Galina Balan, în

interesele lui Chirill Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 25 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1)

3

lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din10 februarie 2000; art. 116

alin. (1), (3) și (4) și art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă; art. 267

alin. (2) și art. 277 alin. (1) din Codul civil; pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65

din 23 ianuarie 2013 cu privire la determinarea dizabilității și capacității de muncă;

pct. 4, pct. 5, pct. 35, pct. 44 și pct. 61 din Regulamentul cu privire la determinarea

dizabilității și capacității de muncă.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, și Curtea

de Apel Chișinău au constatat că, reclamantului Chirill Dimitrov, devenindu-i

cunoscută decizia CNDDCM din 18 noiembrie 2013, raportul de determinare a

dizabilității și capacității de muncă nr. 1327 din 18 noiembrie 2013 și certificatul

din 18 noiembrie 2013, a demarat procedura de contestare a acestor acte la

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă.

Ulterior, la 14 aprilie 2014, reclamantul a depus contestația la Ministrul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei, care a fost examinată prin răspunsul din 06

mai 2014.

Astfel, termenul de prescripție de 30 zile, instituit prin art. 17 din Legea

nr. 793 din 10 februarie 2000, a început să curgă din data de 15 martie 2014 –

următoarea zi calendaristică când Chirill Dimitrov i-a fost comunicat, prin

scrisoarea nr. D-41/14 din 14 martie 2014, despre examinarea cererii privind

dezacordul cu decizia CCRD nr. 1327 din 18 noiembrie 2013 (vol. I, f.d. 33).

La 17 mai 2014 și 12 iunie 2014, reclamantul Chirill Dimitrov a contestat

aceste acte în instanța de contencios administrativ, însă, prin încheierile din 23 mai

2014 și respectiv 16 iunie 2014 ale Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cererile

de chemare în judecată au fost restituite din motiv că au fost depuse cu încălcarea

competenței teritoriale.

Respectiv, în speță, cererea de chemare în judecată depusă repetat la 05

octombrie 2015, de Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, în interesele

lui Chirill Dimitrov în baza, a avut loc cu încălcarea termenului de 30 de zile.

Or, prin prisma art. 277 alin. (1) din Codul civil, curgerea termenului de

prescripție se întrerupe doar cu condiția depunerii acțiunii în modul stabilit. Prin

urmare, dacă acțiunea a fost depusă în modul necorespunzător, în special cu

încălcarea regulilor de competentă, prescripția nu se întrerupe. Dealtfel, acest

motiv nici nu poate servi drept temei viabil de repunere în termenul omis de către

reclamant pentru contestarea actelor administrative.

La 31 iulie 2018, Chirill Dimitrov a declarat recurs împotriva deciziei din 31

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, completat prin cererea de recurs depusă la 13

iulie 2018 de reprezentantul acestuia, avocatul Gheorghe Vlas (vol. III, f.d. 1-3,

33-37, 38).

În motivarea recursului a invocat aplicarea unei legi care nu trebuia să fie

aplicată și interpretarea eronată a normelor legii materiale aplicabile speței.

În acest sens, recurentul și reprezentantul acestuia au indicat că prima instanță

urma să rețină la soluționarea chestiunii privind omiterea termenului atât

particularitățile speței, cât și natura juridică a acesteia, în special faptul că

raporturile dintre Chirill Dimitrov și SA „Lusmecon” au fost stabilite și s-au

dezvoltat drept rezultat a contractării de către primulXXXXX.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, prin prisma art. 16 pct. 10

din Legea nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu

dezabilități, inițierea procedurii de reexpertizare a lui Chirill Dimitrov putea avea

4

loc doar la cererea acestuia sau la solicitarea consiliilor specializate și a celor

teritoriale.

Respectiv, instanța de apel în mod arbitrar s-a degrevat de obligațiunea de a

examina legalitatea procedurii stabilite a acțiunilor medicului-expert din cadrul

Consiliului de Control și Revedere a Deciziilor privind determinarea dizabilității și

capacității de muncă, Constantin Rusu, în acest sens nefiind instituite careva

termene.

În ipoteza în care, procedura de contestare a actelor administrative a fost

demarată prin expedierea la 18 februarie 2014 în adresa Consiliul National pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă a contestației, aceasta urma a fi

examinată de Comisia de Litigii de pe lingă Ministerul Muncii, Protecției Sociale

și Familiei, conform prevederilor pct. 61-68 din Instrucțiunea privind modul de

determinare a dizabilității și capacității de muncă, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 65 din 23 ianuarie 2013, fiind finalizată cu adoptarea unei decizii

pasibile de a fi contestată.

Prin urmare, în sensul pct. 61-68 din Instrucțiunea privind modul de

determinare a dizabilității și capacității de muncă, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 65 din 23 ianuarie 2013, doar deciziile Comisiei de Litigii de pe

lingă Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei pot fi calificate ca acte

administrative în sensul art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000. Însă, în speță, Comisia de Litigii de pe lângă Ministerul Muncii,

Protecției Sociale și Familiei nu s-a expus pe marginea dezacordului/contestației

depuse de Chirill Dimitrov și până la moment nu a adoptat o decizie pe marginea

acesteia, care ar putea fi contestată în temeiul Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000.

În această ordine de idei, recurentul Chirill Dimitrov a indicat că hotărârile

primei instanțe și a instanței de apel au dus la încălcarea drepturilor sale

fundamentale, și anume: dreptul de a beneficia de indemnizația cuvenită în

legătură cu pierderea capacității de muncă, în urma activității de muncă în condiții

grele, periculoase și distructive pentru sănătatea sa; dreptului la sursa de existență;

dreptul la protecție socială; dreptul de acces la justiție, la un proces echitabil și

soluționarea acestuia în termen rezonabil.

Recurentul Chirill Dimitrov și reprezentantul acestuia, avocatul Gheorghe

Vlas, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea

depusă de Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, în interesele lui Chirill

Dimitrov.

La 31 iulie 2018, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Botanica, Galina Balan, a declarat recurs în interesele lui Chirill Dimitrov

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, care a fost completat

prin cererea depusă la 17 septembrie 2018 (vol. III, f.d. 6-13, 20-26).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în

mod eronat legea și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În acest sens, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Botanica, Galina Balan, a reiterat relevat critici similare celor cuprinse în cererile

5

de recurs depuse de Chirill Dimitrov și de reprezentantul acestuia, avocatul

Gheorghe Vlas.

Suplimentar a indicat că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 371 din

Codul de procedură civilă. Or, în speță, sunt formulate pretenții soluționarea cărora

ține atât de competența instanței de contencios administrativ, cât și de competența

instanței de drept comun. Astfel, aplicând această normă, instanța de apel trebuia

să se expună asupra tuturor revendicărilor care formează obiectul material al

prezentei acțiuni civile.

Implicit concluziei privind tardivitatea acțiunii, a indicat că instanța de apel

incorect a stabilit momentul nașterii dreptului la acțiune, deoarece acest termen a

fost constatat în privința unui act administrativ care de facto nici nu a fost emis.

Or, Comisia de Litigii de pe lingă Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei

nu a fost convocată, iar contestația lui Chirill Dimitrov nu a compărut în fața

acestei Comisii, iar nota-informativă (răspuns), semnată de Ludmila Sochircă, nu

constituie un act administrativ emis pe marginea dezacordului (contestației) depuse

de Chirill Dimitrov. Prin urmare, această notă-informativă nu poate fi încadrată și

pasibilă de a fi contestată în conformitate cu Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000.

La fel, a opinat că Ludmila Sochircă nici nu era competentă să examineze

dezacordul (contestația) depusă de Chirill Dimitrov împotriva deciziei CCRD.

În această ordine de idei, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Botanica, Galina Balan, a solicitat în numele recurentului Chirill Dimitrov

admiterea recursului, casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea depusă de

Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, în interesele lui Chirill Dimitrov.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-au

considerat admisibile recursurile declarate de Chirill Dimitrov, reprezentantul

acestuia, avocatul Gheorghe Vlas, și procurorul în Procuratura municipiului

Chișinău, oficiul Botanica, Galina Balan, în interesele lui Chirill Dimitrov, și au

fost transmise Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

Examinând recursurile declarate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție le consideră întemeiate și care

urmează a fi admise, cu casarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele

ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Verificând legalitatea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție vădește că instanța de apel nu a stabilit obiectul acțiunii civile și a examinat

superficial cauza, iar drept consecință a adoptat o soluție nemotivată.

Or, în conformitate cu articolul 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

În acest sens, art. 240 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prescrie că,

la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în

limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Instanța de recurs consemnează că, legea procedural civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să

reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în

drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu

poate fi pusă în situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața

primei instanțe, adică cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.

Respectiv, instanța de apel rejudecând cauza avea obligația pozitivă de a

identifica obiectul acțiunii civile, care este unul din elementele esențiale ale

acțiunii civile. Or, obiectul acțiunii civile îl formează anume pretențiile

reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării

propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în privința cărora

instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

La caz, Colegiul de asemenea taxează că, în sensul doctrinar, acțiunea civilă

este definită ca ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru

apărarea prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a

dreptului subiectiv prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă

constând din trei elemente interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

7

Prin urmare, instanței de apel îi revenea o deosebită atenție de a exercita

controlul judiciar complet, în fapt și în drept, manifestat prin verificarea

corectitudinii primei instanță în sensul determinării obiectul material al acțiunii

civile, temeiului apariției acesteia, stabilirii obiectului probațiunii pe cauza

dedusă judecății și identificării cercului subiecților raportului material litigios.

Totodată, în situația în care Curtea de Apel Chișinău ar fi constatat că prima

instanță a admis unele erori judiciare, aceasta urma să le înlăture prin efectuarea

unei noi examinări în fond a cauzei.

În această ordine de idei, una din primele acțiuni care urma a fi întreprinsă

de Curtea de Apel Chișinău era identificarea obiectului material al acțiunii. La

capitolul dat, urmează a fi notat faptul că, în speță, au fost formulate și înaintate

mai multe capete de cerere, fiecare în parte formând obiectul acțiunii. Astfel,

Procurorul sectorului Botanica, mun. Chișinău, a solicitat în interesele lui Chirill

Dimitrov:

- anularea ca ilegală decizia Consiliului de Control și Revedere a Deciziilor

privind determinarea dizabilității și capacității de muncă din 18 noiembrie 2013,

adoptate în privința lui Chirill Dimitrov, în rezultatul reexpertizării;

- anularea ca fiind ilegal raportul de determinare a dizabilității și capacității

de muncă nr. 1327 din 18 noiembrie 2013 și certificatul nr. 1327 eliberate lui

Chirill Dimitrov în rezultatul reexpertizării, în confirmarea procentuluiXXXXX;

- recunoașterea drept ilegale acțiunile medicului expert Constantin Rusu din

cadrul CCRD, ale directorului general al CNDDCM, Ludmila Sochircă, precum și

ale factorilor de decizie din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale;

- dispunerea efectuării expertizei medico-legale, cu atragerea specialistului

din cadrul Consiliului Republican de boli profesionale, în vederea stabilirii

procentuluiXXXXX;

- obligarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă să înlăture încălcările admise și să restabilească lui Chirill

Dimitrov certificatulXXXXX;

- încasarea din contul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în

beneficiul lui Chirill Dimitrov a sumei de 8 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului material cauzat prin emiterea unei decizii ilegale;

- încasarea din contul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în

beneficiul lui Chirill Dimitrov a sumei de 50 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral;

- încasarea din contul SA „Lusmecon” în beneficiul lui Chirill Dimitrov a

indemnizației XXXXXîn sumă de 154 562,58 de lei, neachitată pentru perioada 01

ianuarie 2014 – 30 iunie 2015;

- obligarea SA „Lusmecon” să achite lunar lui Chirill Dimitrov, începând cu

01 iulie 2015, XXXXX

Însă, din analiza hotărârii din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, se constată că, prima instanță, deși a identificat corect obiectele

materiale ale acțiunii civile, care urma să le soluționeze și în privința cărora urma

să se expună, totuși, nu a judecat capetele de cerere privind: încasarea din contul

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în beneficiul lui Chirill

Dimitrov a sumei de 8 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material

cauzat prin emiterea unei decizii ilegale; încasarea din contul Ministerului Muncii,

8

Protecției Sociale și Familiei în beneficiul lui Chirill Dimitrov a sumei de 50 000

de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral; încasarea din contul

SA „Lusmecon” în beneficiul lui Chirill Dimitrov a XXXXXXîn sumă de

154 562,58 de lei, neachitată pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 30 iunie 2015;

obligarea SA „Lusmecon” să achite lunar lui Chirill Dimitrov, începând cu 01 iulie

2015, XXXXXOr, partea motivată a hotărârii judecătorești nu conține memoriul

care a format poziția instanței în privința soluției adoptate, prima instanță

limitându-se la argumentarea netemeiniciei cererii privind repunerea în termen a

acțiunii în partea contestării actelor administrative.

În acest sens, este remarcabil că, în spiritul articolului 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată

sub aspectul argumentării acesteia printr-o analiză amplă a circumstanțelor cauzei.

Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor,

fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituind o garanție pentru

justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin

care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Continuând șirul logic al dezideratelor expuse supra, Colegiul notează că și

instanța de apel, efectuând controlul judiciar al hotărârii din 25 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nu a constatat această eroare judiciară și nu a

înlăturat-o, prin o nouă examinare în fond a cauzei.

Prin urmare, se atestă că, deși instanțele de fond au identificat corect

obiectele materiale ale prezentei acțiuni civile, nu le-au judecat pe toate per

ansamblu, astfel încât unele capete de cerere au rămas nesoluționate și fără o

analiză/motivare din partea instanței judecătorești.

Dealtfel, actele judecătorești de dispoziție emise de instanțele de fond, și

anume hotărârea din 25 septembrie 2017 și decizia din 31 mai 2018, nu conțin în

partea motivată o analiză și concluziile instanțelor în partea pretențiilor privind

încasarea din contul SA „Lusmecon” în beneficiul lui Chirill Dimitrov XXXXXîn

sumă de 154 562,58 de lei, neachitată pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 30 iunie

2015; și obligarea SA „Lusmecon” să achite lunar lui Chirill Dimitrov, începând

cu 01 iulie 2015, indemnizația de invaliditate pentru boală profesională obținută în

rezultatul activității de muncă. XXXXX

Respectiv, lipsa memoriul care format poziția instanțelor judecătorești în

partea acestor capete de cerere denotă faptul că, acestea au fost lăsate fără

examinare de către instanțele de fond. Astfel, instanța de recurs este în dificultate

de a verifica justețea soluțiilor pronunțate în privința unor capete de cerere care nu

au fost judecate de instanțele inferioare.

Succesiv, Colegiul opinează că, instanțele de fond urmau să stabilească

momentul nașterii dreptului la acțiune a lui Chirill Dimitrov în partea pretențiilor

ce țin de competenta instanței judecătorești de drept comun. Or, obiectele prezentei

acțiuni civile nu țin doar de competența instanței de contencios administrativ.

Respectiv, instanțele de fond urmau să stabilească când de facto a încetat

SA „Lusmecon” să achite lui Chirill Dimitrov indemnizația XXXXX

În altă ordine de idei, Colegiul opinează că la soluționarea cererii privind

repunerea în termen a acțiunii, instanțele de fond nu au elucidat toate

circumstanțele importante și nu au efectuat o analiză amplă a acestor

circumstanțe. Or, atât prima instanță, cât cea de apel nu au ținut cont de faptul că

prezenta acțiune a fost intentată la cererea depusă de Procuror în interesele unei

9

persoane fizice, și nu direct de către justițiabil.

La capitolul dat, este oportun de remarcat faptul că, Chirill Dimitrov s-a

adresat organelor procuraturii întru intervenirea în interesul său, în vederea

restabilirii pretinsului drept lezat de către autoritățile publice, prin emiterea unor

acte administrative ilegale. Astfel, acesta a invocat imposibilitatea adresării de sine

stătătoare, din motivul vârstei înaintate și stării grave a sănătății, solicitând

restabilirea dreptului său la protecție socială, inclusiv dreptului de a beneficia de

garanții și compensații în urma pierderii capacității de muncă, datorită bolii

profesionale obținute în rezultatul activității de muncă.

Respectiv, la soluționarea posibilității repunerii în termen a acțiunii, instanțele

de fond trebuiau să dea o apreciere circumstanțelor descrise supra și să țină cont de

faptul că cererea de chemare în judecată a fost depusă de un organ al statului nu în

nume propriu, ci în interesele unei persoane fizice, întru apărarea unui drept social

pretins lezat de către autoritățile publice și unele persoane fizice și juridice.

În acest sens, urma a fi dată o apreciere și faptului că, până la intentarea

acțiunii civile, organul procuraturii urma să efectueze o multitudine de alte

acțiuni pregătitoare întru verificarea argumentelor invocate de Chirill Dimitrov și

temeiurilor pretențiilor acestuia. Iar întreprinderea acestor acțiuni a fost

determinată în timp.

Prin urmare, la examinarea justificării omiterii termenului legal de adresare

în instanța de contencios administrativ, urma a se da o apreciere viabilă nu doar

acțiunilor întreprinse de către Chirill Dimitrov, ci și a organului procuraturii, or,

această autoritate a fost implicată întru apărarea drepturilor sociale ale

reclamantului.

Deopotrivă, având în vedere că reclamantul contestă acțiunile directorului

general al Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă, instanțele de fond urmau să verifice legalitatea acțiunilor acesteia și dacă

scrisoarea nr. D-41/14 din 14 martie 2014 poate constitui obiectul acțiunii în

contencios administrativ. Or, în situația în care acest act nu poate fi încadrat în

noțiunea de act administrativ, față de această pretenție nu poate fi aplicată

prescripția instituită prin Legea contenciosului administrativ.

La caz, urma a fi verificat și faptul dacă contestația depusă de Chirill

Dimitrov împotriva acțiunilor medicului expert Constantin Rusu și dezacordul

acestuia cu Decizia CCRD nr. 1327din 18 noiembrie 2013 putea fi soluționată

unipersonal de către directorul general al Consiliului Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă, sau dacă acest dezacord ține de competența

altui organ colegial consultativ, și urma a fi examinat cu participarea tuturor

membrilor.

Respectiv, în cazul în care s-ar fi constatat subrogarea de către directorul

general al Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă a împuternicirilor unui organ colegial consultativ, această circumstanță

constituie un temei viabil de a repune acțiunea în termen, întru înlăturarea

ilegalităților admise de către autoritățile administrative și reprezentanții acestora.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie cu încălcarea normelor de

drept material și procedural, precum și nu a judecat fondul cauzei, iar lichidarea

acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate de Chirill

10

Dimitrov, reprezentantul acestuia, avocatul Gheorghe Vlas, și procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Botanica, Galina Balan, în interesele lui

Chirill Dimitrov, casării deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza să elucideze toate circumstanțele importante pentru

justa soluționare a speței, să o examineze multiaspectual și să respecte normele și

garanțiile ce guvernează examinarea cauzelor în atât în procedura contenciosului

administrativ, cât și procedura contencioasă, iar drept consecință să emită o

hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de Chirill Dimitrov, reprezentantul acestuia,

avocatul Gheorghe Vlas, și procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Botanica, Galina Balan, în interesele lui Chirill Dimitrov, împotriva deciziei

din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Procurorul

sectorului Botanica, mun. Chișinău, în interesele lui Chirill Dimitrov împotriva

Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă,

Consiliului de Control și Revedere a Deciziilor, Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale, societății pe acțiuni „Lusmecon”, lui Constantin Rusu și

Ludmilei Sochircă cu privire la repunerea în termen a acțiunii, contestarea actului

administrativ și repararea prejudiciului material și moral, și se trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

11