2ra-2492/18 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-2492/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător: E. Buzu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „Corporația de Finanțare

Rurală”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Corporația de

Finanțare Rurală” către Roman Iurescu cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală” și menținută

hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central de admitere

parțială a acțiunii,

constată:

La 29 mai 2017, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a depus cerere de

chemare în instanța de judecată către Roman Iurescu cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de împrumut nr.

C71/2016 din 24.11.2016, pârâtul a primit de la reclamantă un împrumut bănesc în

sumă de 3200 de lei, pe un termen de 12 luni, cu scadența finală la 20.11.2017.

Împrumutul a fost acordat pentru cumpărarea anvelopelor (pct.3.2. din contract).

Conform pct. 3.3. din contract, împrumutul se consideră acordat din

momentul recepționării de către cumpărător de la vânzător a bunurilor pentru care

a fost solicitat împrumutul, iar prin actul de predare-primire a bunurilor procurate

din 25.11.2016 se confirmă că pârâtul a ridicat anvelopele cumpărate de la

vânzătorul SRL „Natvex-Com”.

Pentru încălcarea termenelor de rambursare a împrumutului (pct. 5.1. din

contract), pârâtul s-a obligat să plătească creditorului penalitate de întârziere în

mărime de 1% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere (pct.4.5. din

contract).

În cadrul procedurii prealabile extrajudiciare, pârâtul a fost informat despre

încălcarea termenelor de rambursare a împrumutului și a fost somat să achite

integral datoria până la 28.04.2017, cu avertizarea acționării în instanța de

judecată.

La 29.03.2017, pârâtul a recepționat somația nr. 2/2-178 din 28.03.2017, însă

nu a întreprins nici o acțiune în sensul achitării datoriei, din care motiv reclamanta

este nevoită să se adreseze în instanța de judecată cu acțiune.

La 26.05.2017, datoria pârâtului constituia 3815,60 de lei, fiind formată, în

condițiile contractului de împrumut din suma împrumutului scadent - 1580 de lei;

suma împrumutului restant 1350 de lei; penalitatea de întârziere - 885,60 de lei, iar

penalitatea rezultă din prevederile pct. 4.5. al contractului.

La depunerea acțiunii a achitat suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat,

sumă care, de asemenea, o solicită să-i fie compensată din contul pârâtului.

La 22.01.2018, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea silită din contul pârâtului a sumei

de 8204 de lei și taxa de stat în mărime de 270 de lei, iar în total suma de 8474 de

lei și a altor cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de concretizare a indicat că, din momentul adresării în

instanța de judecată, pârâtul nu a efectuat nici o plată, iar în consecință, la

17.01.2018, datoria formată în temeiul contractului de împrumut nr. C71/2016 din

24.11.2016 constituia 9157,30 de lei, dintre care împrumutul restant - 2930 de lei;

penalitate de întârziere – 6227,30 de lei, iar în total suma de 9157,30 de lei.

Pretinde la o parte de penalitatea de 6227,30 de lei și anume la suma de 5274

de lei, care a fost calculată la împrumutul restant, în temeiul pct. 4.5. din contractul

de împrumut după următoarea formulă (2930 lei x 1%/zi) x 180 zile = 5274 de lei,

astfel, suma finală pretinsă constituie 8204 de lei, care este formată din împrumutul

restant de 2930 de lei și penalitatea de întârziere de 5274 de lei (f.d. 35).

Prin hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

menținută prin decizia din 26 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

parțial acțiunea. S-a încasat de la Iurescu Roman, în beneficiul SA „Corporația de

Finanțare Rurală”, suma de 3815 (trei mii opt sute cincisprezece) lei, 60 bani, cu

titlu de datorie, suma de 270 (două sute șaptezeci) lei, cu titlu de taxă de stat și

suma în mărime de 176 (una sută șaptezeci și șase) lei, cu titlu de achitare a

serviciilor pentru citare publică, în rest pretențiile înaintate suplimentar, s-au

respins.

La 17.10.2018, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că la examinarea cauzei instanțele de

judecată ierarhic inferioare au încălcat mai multe norme de drept material,

concluzia instanței de apel de menținere a hotărârii primei instanțe este în

contradicție cu circumstanțele cauzei și nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate

în cererea de apel.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe în partea acțiunii respinse, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

iulie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 17 august

2018 (f. d. 90). Date despre recepționarea deciziei contestate la materialele cauzei

lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei din 26 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA

„Corporația de Finanțare Rurală”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, nu

pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către SA „Corporația de Finanțare

Rurală”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Corporația de Finanțare

Rurală”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu