3ra-1658/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1658/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1658/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Afacerilor

Interne și Casa Națională de Asigurări Sociale”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Alexandru Procop împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și apelul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 13 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 20 mai 2017 Alexandru Procop a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, solicitând:

- constatarea ilegalității refuzului Ministerului Afacerilor Interne privitor la

anularea tăbliței calculării pensiei pentru vechimea în muncă și a încheierii de

stabilire a pensiei pentru vechime în muncă, pe dosarul de pensionare nr. 022952, în

partea stabilirii salariului de funcție în mărime de 1 050 de lei;

- anularea tăbliței calculării pensiei pentru vechimea în muncă și a încheierii de

stabilire a pensiei pentru vechime în muncă, pe dosarul de pensionare nr. 022952, în

partea stabilirii salariului de funcție în mărime de 1 050 de lei, ca fiind emise contrar

prevederilor legii și procedurii stabilite;

- obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i recalculeze pensia conform

salariului calculat și achitat pentru ultimele 10 zile lucrate anterior eliberării și

pensionării, reieșind din salariul de funcție de 4 963,87 lei, începând cu data

pensionării, 3 decembrie 2014 și până la 31 decembrie 2016;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili și achita pensia

începând cu 1 ianuarie 2017, reieșind din salariul de funcție de 4 963,87 de lei,

achitat la momentul concedierii din organele afacerilor interne, recalculându-i pensia

pentru această perioadă.

1

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că a activat în

organele afacerilor interne ale Republicii Moldova timp de 33 ani și a fost eliberat la

3 decembrie 2014 în legătură cu atingerea vârstei de pensionare, cu stabilirea pensiei

pentru 33 ani vechime în muncă, în mărime de 75% din salariu.

Conform interpelării avocatului Gheorghe Crețu, în legătură cu acordarea

asistenței juridice reclamantului, Direcției Generale Economie și Finanțe a

Ministerului Afacerilor Interne i s-a solicitat eliberarea unui certificat cu indicarea

concretă a modului de calcul al pensiei stabilite la momentul pensionării, pentru a

aprecia corectitudinea și legalitatea cuantumului pensiei stabilite, cât și copia

atestatului de pensionare, reieșind din dosarul de pensionare.

La sfârșitul lunii februarie 2017 avocatul a recepționat copia încheierii de

stabilire a pensiei pentru vechime în muncă și tăblița calculării pensiei pentru

vechime în muncă pe dosarul de pensionare nr. 022952.

Constatând nereguli și ilegalități la luarea în calculul a mărimii salariului de

funcție, care a fost diminuat considerabil, având ca consecință calcularea și stabilirea

greșită a pensiei, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerul

Afacerilor Interne, prin care a solicitat abrogarea tăbliței calculării pensiei pentru

vechimea în muncă și a încheierii de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă, pe

dosarul de pensionare nr. 022952, în partea stabilirii salariului de funcție în mărime

de 1 050 de lei, ca fiind emise contrar prevederilor legii și procedurii stabilite.

Prin răspunsul nr. 15/3- P-69/17 din 28 aprilie 2017, recepționat de reclamant la

2 mai 2017, acesta a fost informat că pensia a fost stabilita în conformitate cu

prevederile Legii asigurării cu pensii a militarilor si a persoanelor din corpul de

comandă și trupelor organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 și

Hotărîrii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, cu ulterioarele modificări.

Totodată a fost informat că în conformitate cu art. 44 din legea dată, pensia a

fost calculată din salariul de funcție, conform funcției deținute la data concedierii și

salariul pentru gradul militar, sporul procentual pentru vechime în muncă, precum și

media lunară a altor recompense, plăti, sporuri și suplimente primate în ultimul an de

serviciu, cu excepția plăților compensatorii și a indemnizației bănești unice în

mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe un an.

La fel, i s-a adus la cunoștință că, deoarece la momentul concedierii în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nu exista subdiviziunea biroul Telenești de examinare

și evidență a transportului DTI, la calcularea pensiei s-a luat în considerare salariul

de funcție și plățile funcției echivalente din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamantul a menționat că anterior eliberării și stabilirii pensiei, s-a aflat în

litigiu cu Ministerul Afacerilor Interne, referitor la anularea ordinelor de concediere,

reîncadrarea în funcție și încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la

lucru.

Astfel că, prin hotărârile irevocabile a instanțelor de judecată, ordinele de

concediere au fost anulate ca fiind ilegale, iar Alexandru Procop a fost repus în

funcție, cu încasarea tuturor plăților salariate.

Alexandru Procop a indicat că ulterior restabilirii în baza ordinului nr. 14ef. din

24 ianuarie 2014, i-a fost calculat și achitat salariul mediu lunar în mărime de

4963,87 de lei, fapt confirmat de Direcția Generală Economie și Finanțe a

Ministerului Afacerilor Interne în răspunsul din 6 aprilie 2015 și extrasul din calculul

2

salariului la momentul concedierii, cuantumul căruia nu a fost utilizat la stabilirea

pensiei.

Reclamantul a invocat că, deși pârâtul a făcut referire la prevederile art. 44 din

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

trupelor organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, acestea au fost

neglijate, iar în rezultat a fost emis un act administrativ abuziv, ilegal.

Prin urmare, Alexandru Procop consideră că este neîntemeiată și ilegală

utilizarea salariului de funcție în mărime de 1 050 lei, pentru funcția stabilită la pct. 3

din încheierea de stabilire a pensiei pentru vechimea în muncă, deoarece el nu a fost

eliberat și pensionat din funcția dată, dar a activat o perioadă de 10 zile calendaristice

în cadrul Serviciului Protecție Internă și Anticorupție, pentru care i s-a achitat plățile

salariale în sumă de 4 963, 87 de lei.

Prin hotărîrea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de către Alexandru Procop împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, s-a admis.

S-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne privitor la

anularea tăbliței calculării pensiei pentru vechimea în muncă pe dosarul de

pensionare nr. 022952 și încheierii de stabilire a pensiei pentru vechimea în muncă

pe dosarul de pensionare nr. 022952, în partea stabilirii salariului de funcție în

mărime de 1 050 de lei reclamantului Alexandru Procop.

S-a anulat tăblița calculării pensiei pentru vechimea în muncă pe dosarul de

pensionare nr. 022952 și încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă pe

dosarul de pensionare nr. 022952, în partea stabilirii salariului de funcție în mărime

de 1050 de lei reclamantului Alexandru Procop, ca fiind ilegale, emise contrar

prevederilor legii și procedurii stabilite.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i calculeze lui Alexandru Procop

pensia conform salariului calculat și achitat pentru ultimele 10 zile lucrate anterior

eliberării și pensionării, reieșind din salariul mediu de funcție de 4963,87 de lei,

începând cu data pensionării 3 decembrie 2014 și până la 31 decembrie 2016.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să plătească

pensia reclamantului Alexandru Procop începând cu 1 ianuarie 2017, reieșind din

salariul mediu de funcție de 4963,87 de lei, achitat la momentul concedierii din

organele afacerilor interne ale Republici Moldova, recalculându-i pensia pentru

această perioadă.

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că pensia lui Alexandru

Procop urmează a fi recalculată reieșind din salariul de 4 963,87 de lei, având în

vedere că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 14 ef. din 24 ianuarie 2014

reclamantul Alexandru Procop a fost restabilit în funcția deținută anterior cu

achitarea unui salariu mediu și a fost preavizat despre faptul că în termen de 10 zile

calendaristice, Ministerul Afacerilor Interne va rezilia contractul individual de muncă

în temeiul art. 47 lit. b) din cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012, la atingerea limitei de vârstă de aflare în serviciu.

Prin ordinul nr. 21ef. din 3 februarie 2014 cu reclamantul a fost încetat serviciul

în politie, cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne.

La 18 martie 2014 reclamantul a contestat în instanță ordinele nr. 14ef. din 24

ianuarie 2014 și 21ef. din 3 februarie 2014. Iar, prin hotărîrea din 28 aprilie 2015 a

3

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău menținută prin decizia din 8 decembrie 2015 a

Curții de Apel Chișinău și încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de

Justiție, în beneficiul reclamantului s-a încasat salariul restant pentru pentru perioada

11 iulie 2011 - 11 iulie 2014 și penalitățile de întârziere.

Prin urmare, instanța de fond a conchis că pensia reclamantului a fost calculată

incorect, reieșind din salariul primit de ultimul pînă la concedierea lui în anul 2003,

ne fiind luat în considerare faptul că acesta a fost restabilit în funcție din momentul

concedierii. Totodată, în această perioadă, cît reclamantul s-a judecat, salariile

colaboratorilor de politie s-au mărit, astfel că, la restabilire în funcție salariul mediu

al reclamantului constituia 4 963,87 de lei, fapt constatat și prin hotărârile

judecătorești sus menționate.

La 1 martie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale, și ulterior la 12 martie

2018 Ministerul Afacerilor Interne, au declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii, cu pronunțarea unei noi hotărîri

de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne și apelul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 7 septembrie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă

ca fiind depusă în privința unui pârât necorespunzător.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este ilegală, nefondată

și pasibilă de a fi casată, întrucât nu corespunde exigențelor art. 6 CEDO și art. 239,

art. 241 din Codul de procedură civilă.

La fel, s-a indicat că decizia nu corespunde tuturor normelor de drept și nu

răspunde în mod sigur și expres la tor obiecțiile formulate în procesul examinării

cererii de apel.

Curtea de Apel nu a luat în considerare faptul că încheierea de stabilire a pensiei

pentru vechimea în muncă pe dosarul de pensionare nr. 022952 a fost emisă în 2014,

anterior emiterii hotărârilor judecătorești la care s-a făcut referire și în cererea de

apel.

Drept urmare, abia la 28 aprilie 2015, prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, s-a dispus încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în folosul

reclamantului a salariului restant pentru perioada 11 iulie 2011 - 11 iulie 2014, a

penalităților de întârziere și compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a

salariului.

Recurentul Ministerul Afacerilor Interne a relatat că, faptul că salariul de

funcție de 1 050 de lei prezentat în tăblița calculării pensiei pentru vechimea în

muncă pe dosarul de pensionare nr. 022952, este unul eronat, nu a fost negat nici în

prima instanță și nici în cea de apel, dar chiar a menționat că, prin hotărîrea din 28

aprilie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a admis parțial cererea lui

Alexandru Procop, s-a încasat salariul pentru ultimii 3 ani (11 iulie 2011 - 11 iulie

2014), penalitatea de întârziere și că tot din această hotărâre rezultă faptul că salariul

4

mediu al lui Alexandru Procop este de 4 963,87 de lei, fapt confirmat și de prima

instanță în hotărîrea din 13 februarie 2018.

Astfel, în momentul calculării cuantumului pensiei, aceste detalii nu au putut fi

luate în calcul or, reclamantului i-a fost stabilită pensia la 17 decembrie 2014.

Recurentul a mai menționat că instanța de apel nu a luat în considerare nici

argumentele că, în conformitate cu art. 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23 iunie 1993, începând cu 1 ianuarie 2017, pensiile militarilor în termen,

ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale

ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității statului, Centrului

Național Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Respectiv, Casa Națională de Asigurări Sociale este unicul organ de calculare și

stabilire a pensiei.

Dosarele de pensionare au fost transmise Casei Naționale de Asigurări Sociale,

iar sursele financiare planificate de către Direcția protecție și asistență socială a

Ministerului Afacerilor Interne pentru anul 2017, la compartimentul „Pensiile

militare”, au fost redistribuite Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Cu atât mai mult, urmare precedentului creat după survenirea modificărilor din

1 ianuarie 2017, în cazul unor decizii definitive și irevocabile ale Curții Supreme de

Justiție pe cauze analogice sau care au ca obiect recalcularea pensiei, care sunt în

defavoarea Ministerului Afacerilor Interne, reclamanții sunt informați despre faptul

că ministerul este în imposibilitate de a executa deciziile menționate, întrucât în

cadrul ministerului nu mai există un organ de pensionare împuternicit cu atribuții de

a stabili sau recalcula pensia, iar sursele financiare planificate anterior pentru

achitarea pensiilor, cu această ocazie au fost redistribuite Casei Naționale de

Asigurări Sociale, în bugetul ministerului neexistând compartimentul „Pensiile

militare”, ceia ce denotă că ministerul nu mai are resurse planificate și nici nu are

dreptul să prevadă resurse financiare pentru compartimentul menționat.

Subsecvent, consideră că cererea de chemare în judecată a fost depusă de

reclamant ulterior intrării în vigoare a modificărilor din 1 ianuarie 2017, motiv

pentru care, ministerul nu poartă vină pentru faptul că până la moment, reclamantului

nu i-a fost recalculată pensia, iar ministerul se află în imposibilitate de a o recalcula,

în lipsa unui organ împuternicit cu astfel de atribuții.

Totodată, s-a menționat că instanța de apel a omis să verifice și alte argumente

invocate în apel.

Urmare celor relatate, în partea recalculării pensiei reclamantului, recurentul

Ministerul Afacerilor Interne consideră că urmează a fi înlocuit în această parte cu

succesorul său în drepturi și obligații, Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt

ignorat de ambele instanțe. Or, în conformitate cu art. 70 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, în cazul ieșirii uneia dintre părți din raportul juridic litigios sau din

raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanță,

transfer de datorie și alte cazuri de subrogare), instanța permite înlocuirea părții cu

succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a

procesului.

5

La 25 septembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 205), recurs

împotriva deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău a declarat și Casa

Națională de Asigurări Sociale, care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului, fiind reiterate argumentele de fapt și de drept expuse în

instanța de apel, s-a invocat că decizia contestată este neîntemeiată deoarece instanța

de apel nu a analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare ce

reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.

În sensul dat, a indicat că intimatul este beneficiar de pensie pentru vechime în

muncă stabilită de Ministerul Afacerilor Interne începând cu 4 februarie 2014, în

mărime de 75% din salariu.

Respectiv, consideră că soluția instanțelor prin care s-a obligat Casa Națională

de Asigurări Sociale să stabilească și să plătească pensia reclamantului începând cu 1

ianuarie 2017, reieșind din salariul mediu de funcție de 4 963,87 lei, achitat la

momentul concedierii din organele afacerilor interne ale Republici Moldova,

recalculându-i pensia pentru această perioadă, este neîntemeiată, deoarece Casa

Națională de Asigurări Sociale are competența legală de a stabili pensia persoanelor

vizate la art. 48 din Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, care au obținut dreptul de a se

pensiona începând cu data de 1 ianuarie 2017. Însă, intimatul era beneficiar de pensie

până la data de 1 ianuarie 2017, fiind pensionat de la data de 4 februarie 2014.

În așa fel, atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel la acest

capitol nu are suport legal, or, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate stabili

repetat pensia intimatului începând cu 1 ianuarie 2017, deoarece legea de pensionare

nu prevede această posibilitate.

Or, conform art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, Casa Națională

de Asigurări Sociale are competența de a recalcula pensiile stabilite anterior, în cazul

în care survin astfel de circumstanțe.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul menționează că la materialele dosarului lipsește dovada legală de

recepționare a deciziei integrale de către Ministerul Afacerilor Interne.

Totodată, potrivit copiei de pe scrisoarea de însoțire (f.d. 204), Casa Națională

de Asigurări Sociale a recepționat decizia integrală a instanței de apel, la data de 3

septembrie 2018.

Din aceste considerente recursurile Ministerului Afacerilor Interne și Casei

Naționale de Asigurări Sociale, se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

6

Examinând temeiurile recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

7

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de

Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Ministerul Afacerilor Interne și

Casa Națională de Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

8