2ra-2269/18 — dezmințirea informațiilor ș.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- dezminţirea informaţiilor ş.a.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2269/18 — dezmințirea informațiilor ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-2269/18
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Olga Cojocaru)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Nelea Budăi, Ion Muruianu, Valeri Efros)
ÎNCHEIERE
05 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acțiuni
„Termoelectrica”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
societatea pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Alexandru Comarov cu
privire la dezmințirea informației, exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului
moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-
a respins apelul declarat de societatea pe acțiuni „Termoelectrica” și s-a menținut
hotărârea din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a
respins acțiunea depusă de societatea pe acțiuni „Termoelectrica”,
constată:
La 16 ianuarie 2017, societatea pe acțiuni „Termoelectrica” (denumirea
prescurtată SA „Termoelectrica”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva
publicației periodice „Exclusiv Media” societate cu răspundere limitată (denumirea
prescurtată PP „Exclusiv Media” SRL) și lui Alexandru Comarov cu privire la
dezmințirea informației, exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a menționat că, la 29 noiembrie 2016, Partidul
Socialiștilor din Republica Moldova a organizat o conferință de presă cu tematica
„Majorarea tarifelor - genocidul social continuă”, care a fost difuzată de portalul
„https://privesc.eu”.
În cadrul acestei conferințe, precum și în cadrul emisiunii televizate „De la
Primărie-n sus” retransmise la 27 noiembrie 2016 de canalul media televizat „NTV
Moldova”, ce aparține PP „Exclusiv Media” SRL, și care a fost plasată pe pagina
web a acestuia: „http://ntv.md/ru/news/7111”, Alexandru Comarov a făcut
declarații vădit nefondate și lipsite de obiectivitate despre reclamanta
SA „Termoelectrica”, prin ce a defăimat-o.
Reclamanta a indicat că PP „Exclusiv Media” SRL a preluat selectiv
declarațiile susmenționate și le-a difuzat în cadrul programului informativ de știri a
1
canalului de televiziune „NTV Moldova” din 29 noiembrie 2016 și le-a publicat pe
pagina sa web http://ntv.md/ru/news/7111.
În acest sens, reclamanta a evocat că, deși autorii emisiunilor nominalizate,
retransmise de PP „Exclusiv Media” SRL, au abordat subiectele nominalizate,
aceștia nu și-au dat interesul de a afla și opinia SA „Termoelectrica” asupra
subiectului abordat.
Astfel, având în vedere că declarațiile făcute de pârâți sunt false, defăimătoare
și nu sunt bazate pe un substrat factologic suficient, referindu-se la o persoană
publică și care se referă la chestiuni de interes public, reclamanta a considerat că
este îndreptățită de a beneficia de dreptul la dezmințire și la replică în vederea
combaterii prin declarații obiective a caracterului negativ al imaginii întreprinderii
creat de pârâți.
Așa, în vederea respectării procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe
cale extrajudiciară, la 09 decembrie 2016, a expediat pârâților cererile prealabile
nr. 79/5809, nr. 79/5810 și nr. 79/5811, care au fost recepționate la 09 decembrie
2016 și respectiv 12 decembrie 2016, prin care a solicitat acordarea dreptului la
replică în privința subiectelor abordate în programul informativ de știri din 29
noiembrie 2016, și în emisiunea „De la Primăriei-n sus” din 27 noiembrie 2016
difuzate de către postul media de televiziune „NTV Moldova” și publicate pe
pagina web a acestuia „http://ntv.md”, în aceleași condiții ca și emisiunile
nominalizate. Totodată a solicitat efectuarea, în termenul stabilit de Lege, a
dezmințirii pentru organizații mass media ce au făcut publice declarațiile pârâtului
Alexandru Comarov, ce sunt defăimătoare în sensul oferit de Legea și să-și
exprime prin intermediul acelorași organizații scuze pentru defăimarea
SA „Termoelectrica”.
Prin scrisoarea nr. 411-312EM emisă de PP „Exclusiv Media” SRL la 13
decembrie 2016 și scrisoarea nr. 02 emisă de Alexandru Comarov la 06 ianuarie
2017, solicitările SA „Termoelectrica” au fost respinse ca nefondate, deși în speță
se întruneau temeiurile legale pentru admiterea acestora.
În această ordine de idei, reclamanta SA „Termoelectrica” a solicitat:
- obligarea lui Alexandru Comarov să dezmintă declarațiile, indicate în
cererea de chemare în judecată, ce au fost făcute publice de sursele mass-media;
- obligarea lui Alexandru Comarov să exprime prin intermediul acelorași
surse scuze pentru defăimarea SA „Termoelectrica”;
- obligarea PP „Exclusiv Media” SRL de a acorda SA „Termoelectrica”
dreptul la replică în privința subiectului abordat în programul informativ de știri
din 29 noiembrie 2016 difuzată de postul media de televiziune „NTV Moldova”, în
cadrul aceleiași emisiuni, în același interval de timp și cu aceeași durată cu
publicarea ulterioară a replicilor pe portalul media „www.ntv.md” în aceleași
condiții ca și emisiunea nominalizată;
- obligarea PP „Exclusiv Media” SRL de a acorda SA „Termoelectrica”
dreptul la replică în privința subiectului abordat în emisiunea „De la Primărie-n
sus” difuzată la 27 noiembrie 2016 de postul media de televiziune „NTV
Moldova”, determinat de prezentator ca fiind „problemele sectorului energetic din
Chișinău în prag de iarnă, de ce încălzirea blocurilor este pusă în pericol, care sunt
explicațiile experților și ce măsuri întreprind autoritățile”, în cadrul aceleiași
emisiuni, în același interval de timp și cu aceeași durată, cu publicarea ulterioară a
2
replicilor pe pagina web „www.ntv.md” în aceleași condiții ca și emisiunea
nominalizată;
- repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile pârâților.
Prin cererea depusă la 08 februarie 2017, reclamanta SA „Termoelectrica” și-
a concretizat capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral, solicitând
încasarea din contul PP „Exclusiv Media” SRL și a lui Alexandru Comarov în
beneficiul său suma de câte un leu de la fiecare (vol. I, f.d. 51-52 recto-verso).
La 13 iunie 2017, reclamanta SA „Termoelectrica” a depus cerere de
concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a renunțat la revendicările
formulate față de PP „Exclusiv Media” SRL, din motiv că ultima a difuzat în
programul informativ de știri din 23 mai 2017, la minutul 25.30, dezmințirile
solicitate de SA „Termoelectrica”. Astfel, reclamanta și-a concretizat acțiunea,
solicitând admiterea acesteia doar în partea pretențiilor formulată împotriva lui
Alexandru Comarov (vol. I, f.d. 116, 104-106).
La 22 iunie 2017, reclamanta SA „Termoelectrica” a depus cerere de
concretizare a pretențiilor din acțiune (vol. I, f.d. 108-111), solicitând:
- obligarea lui Alexandru Comarov să dezmintă prin intermediul acelorași
surse, informația defăimătoare răspândită prin declarațiile oferite în cadrul
conferinței de presă organizată la 29 noiembrie 2016 de Partidul Socialiștilor din
Republica Moldova cu tema „Majorarea tarifelor – genocidul social continuă”,
publicată pe pagina web: https://www.privesc.eu, și care a fost preluată de alte
instituții mass-media, cu următorul conținut: „Eu, Alexandru Comarov, dezmint
informația defăimătoare răspândită despre SA „ Termoelectrica” în cadrul
conferinței de presă organizată la 29 noiembrie 2016 de Partidul Socialiștilor din
Republica Moldova cu tema „Majorarea tarifelor – genocidul social continuă”, dat
fiind faptul că aceasta nu corespunde realității. Exprim scuze publice către
SA „Termoelectrica” pentru aceste declarații false și intenționat defăimătoare;
- obligarea lui Alexandru Comarov să dezmintă prin intermediul acelorași
surse, informația defăimătoare răspândită prin declarațiile oferite în cadrul
emisiunii „De la Primărie-n sus” difuzate la 27 noiembrie 2016 de postul media de
televiziune „NTV Moldova", ce aparține PP „Exclusiv Media” SRL, și publicată
pe pagina web: http://ntv.md/ru/news/7111, cu următorul conținut: „Eu, Alexandru
Comarov, dezmint informația defăimătoare răspândită despre SA „Termoelectrica”
prin declarațiile oferite în cadrul emisiunii retransmise de postul de televiziune
„NTV Moldova”, ce aparține PP „Exclusiv Media”, denumite „De la Primărie-n
sus” din 27 noiembrie 2016 și publicată pe pagina web: http://ntv.md/ru/news/7111
și anume, în intervalul de timp 03,16 min. – 03,37 min. al emisiunii, în intervalul
05,04 min. – 05,28 min. al emisiunii, în intervalul 05,57 min. – 06,17 min. al
emisiunii, în intervalul 06,44 – 07,02 min. al emisiunii, în intervalul 09,44 – 09,56
min. al emisiunii, și în intervalul 10,38 – 11,02 min. al emisiunii – dat fiind faptul
că aceasta nu corespunde realității. Exprim scuze publice către
SA „Termoelectrica” pentru aceste declarații false și intenționat defăimătoare”;
- încasarea din contul lui Alexandru Comarov în beneficiul
SA „Termoelectrica” suma de 1 leu, cu titlu de reparare a prejudiciului moral;
- compensarea din contul lui Alexandru Comarov a tuturor cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
(vol. I, f.d. 122, 134-138) s-a respins acțiunea depusă de SA „Termoelectrica”.
3
Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău (voi. I, f.d. 204,
205-217) s-a respins apelul declarat de SA „Termoelectrica” și s-a menținut
hotărârea din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe
dispozițiile art. 15, art. 32 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova; art. 2, art. 3
alin. (l)-(3), art. 7 alin. (1) și (2), art. 24 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu
privire la libertatea de exprimare; art. 16 alin. (1) și (2) din Codul civil.
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, și Curtea de Apel Chișinău și-au
argumentat concluzia prin faptul că, Alexandru Comarov deținea funcția de
președinte al Comisiei pentru gospodăria comunal-locativă, energetică, servicii
tehnice, transport, comunicații și ecologie a Consiliului mun. Chișinău. Astfel,
acesta avea obligația de a asigura din numele autorității publice locale informarea
consilierilor locali, cât și Chișinăuienilor. Prin urmare, informația difuzată de
acesta, și invocată de reclamanta ca fiind defăimătoare, este de interes public, care
în sensul art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, reflectă interesul
societății față de evenimentele ce țin de exercitarea puterii publice într-un stat
democratic sau față de alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul
societății sau al unei părți a ei.
În acest context, instanțele inferioare au conchis că, în condițiile speței, este
incontestabil că declarațiile lui Alexandru Comarov și informația difuzată de către
postul media de televiziune „NTV Moldova”, ce aparține PP „Exclusiv
Media” SRL, este o informație de interes public, care vizează activitatea
autorităților publice locale, iar forma și conținutul acesteia este protejat prin prisma
art. 3 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, chiar dacă ofensează,
șochează sau deranjează.
La 11 iunie 2018, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei
din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău (voi. II, f.d. 1-12).
În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a interpretat în mod
eronat prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la
libertatea de exprimare și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume
dispozițiile art. 16 din Codul civil și ale art. 7 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 64
din 23 aprilie 2010.
În acest sens, recurenta a menționat că instanța de apel eronat a ajuns la
concluzia că declarațiile lui Alexandru Comarov au fost făcute în contextul în care
ultimul, fiind președintele al Comisiei pentru gospodăria comunal-locativă,
energetică, servicii tehnice, transport comunicații și ecologie a Consiliului
municipal Chișinău, avea obligația e a asigura din numele autorității publice locale
informarea consilierilor locali, cât și a populației despre situația creată în sistemul
energetic al mun. Chișinău. Or, deși acesta a făcut declarațiile în timpul exercitării
mandatului său de consilier, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că acesta nu
deține imunitate în raport cu procesele de defăimare, astfel încât, să neglijeze
cerințele legale referitoare la conținutul opiniilor exprimate, care, potrivit cadrului
legal citat mai sus nu pot purta un caracter defăimător și neveridic.
Totodată, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 2 din Legea cu
privire la libertatea de exprimare, or, declarațiile lui Alexandru Comarov nu
corespund realității și induc în eroare locuitorii mun. Chișinău, ceea ce contravine
prevederilor pertinente ale acestei Legi.
4
De asemenea, recurenta a opinat că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la
concluzia că SA „Termoelectrica” nu a demonstrat că informația difuzată de
Alexandru Comarov este falsă și îi cauzează prejudicii de imagine. Or, însăși
Alexandru Comarov în declarațiile sale se axează pe fapte concrete, oferite cu titlu
de adevăr și care pot fi atribuite la categoria judecăților de valoare. Mai mult decât
atât, proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază
faptică suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și o judecată de
valoare, cu o bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă.
Subsecvent, recurenta a considerat că instanța de apel a încălcat normele
procedurale ce țin de acceptarea cererii de apel. Or, odată cu declararea apelului,
SA „Termoelectrica” a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, care a fost
respinsă prin încheierea din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Însă,
prin decizia din 06 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost casată
încheierea din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind restituită
spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, la faza primirii cererii de apel. Distinct
dispozițiilor instanței de recurs, Curtea de Apel Chișinău a purces la judecarea în
fond a apelului, fără a se expune și a emite un act judecătoresc de dispoziție pe
marginea chestiunii privind scutirea de la plata taxei de stat.
În această ordine de idei, recurenta SA „Termoelectrica” a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a
hotărârii din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu
pronunțarea unei hotărâri noi în sensul admiterii integrale a acțiunii.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,
din motivele ce succed.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
5
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei
de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță
din oficiu.
Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.
434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul
de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare
datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii
evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.
Instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul
termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilită data când
decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată
SA „Termoelectrica”, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când
începe să curgă termenul de exercitare a dreptului acesteia de a ataca hotărârea
judecătorească.
In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de
admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.
Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,
cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și
temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările
recurentului, propunerile respective.
Analizând cuprinsul cererii de recurs depuse de SA „Termoelectrica”,
completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, de
facto, constituie o transpunere a circumstanțelor de fapt ale speței și care anterior
au fost formulate în cererea de apel (vol. I, f.d. 169-175). Prin urmare, acestea nu
pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece recursul împotriva
deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate
legalitatea actului de dispoziție contestat.
6
La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în
cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,
limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în
ordine de apel.
În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla
expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului
cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul
de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent,
recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a
dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate
instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și
indicarea probelor pe care se bazează.
Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o
motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,
circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera
nelegalitatea hotărârii.
În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate
în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386
alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu
se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai
mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de
apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile
de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.
Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al
recursului declarat, deoarece SA „Termoelectrica” nu a invocat niciun argument
plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se
evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și
desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele
inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea
Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs
efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în
principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei
cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest
capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu s-
a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de
șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia
recurată.
Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a
fost depusă după ce SA „Termoelectrica” a avut posibilitatea de a fi auzită de o
instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină
jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva
Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat
7
dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un
recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea
echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au
reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe
care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher
împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel
a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele
prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și
procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul
de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de societatea pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva deciziei din
01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea pe acțiuni
„Termoelectrica” împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de societatea pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Alexandru
Comarov cu privire la dezmințirea informației, exprimarea scuzelor, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
8