2ra-1953/18 — anularea contractului si actiunea reconventionala cu privire la anularea actelor

2ra-1953/18 — anularea contractului si actiunea reconventionala cu privire la anularea actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1953/18

prima instanță, Judecătoria Ungheni, sediul Nisporeni (P. Triboi)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu)

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Visternicean

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de către Vitalie Mărgineanu, reprezentat de

avocatul Dumitru Pavel și de Primăria orașului Nisporeni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea contractului de

superficie și acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu împotriva

Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni cu privire la

obligarea emiteri actului,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Primăria orașului Nisporeni și Vitalie

Mărgineanu și s-a menținut hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei

Ungheni, sediul Nisporeni,

c o n s t a t ă:

La data de 06 decembrie 2016, Primăria orașului Nisporeni a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea

contractului de superficie.

În motivarea acțiunii, reclamanta, Primăria orașului Nisporeni a indicat că,

Vitalie Mărgineanu nu și-a onorat obligațiunea de a achita redevențele în conform

art.448 alin. (1) Cod civil.

Reclamanta a menționat că, prin Decizia Consiliului orășenesc Nisporeni nr.

6/29 din 09 septembrie 2009 i-a fost acordat lui Vitalie Mărgineanu dreptul de

superficie a unui lot de pămînt cu suprafața de 0,10 ha, pentru edificarea unei

construcții și anume, amenajarea unei parcări auto în orașul Nisporeni.

Reclamanta, Primăria orașului Nisporeni a indicat că, conform contractului de

acordare a dreptului de superficie a terenului public din domeniul privat nr. 03 din

16 februarie 2010, încheiat între Primăria orașului Nisporeni și Vitalie

1

Mărgineanu, acesta urma să achite o redevență anuală, iar la momentul adresării în

instanța de judecată, datoria pentru plata redevenței constituia suma de 70 044 lei.

La 20 mai 2017, Vitalie Mărgineanu a depus acțiunea reconvențională

împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni cu

privire la obligarea emiteri actului.

În motivarea acțiunii, reclamantul reconvențional, Vitalie Mărgineanu a

indicat că, de fapt, reclamanta Primăria orașului Nisporeni solicită anularea

contractului de superficie cu nr. 03 de acordare a dreptului de superficie a terenului

public din domeniul privat, încheiat la data de 16 februarie 2010, între Primarul

orașului Nisporeni, care a acționat în baza deciziei nr. 6/29 din 09 septembrie 2009

a Consiliului orășenesc Nisporeni și Vitalie Mărgineanu.

Reclamantul reconvențional, Vitalie Mărgineanu a menționat că, prin decizia

nr. 6/29 din 09 septembrie 2009 a Consiliului orășenesc Nisporeni i s-a acordat

dreptul de superficie, asupra unui teren, cu suprafața de 0,10 ha pentru edificarea

unei construcții, și anume amenajarea unei parcări auto în orașul Nisporeni, fiind

semnat contractul de acordare a dreptului de superficie a terenului public din

domeniul privat nr. 03 din 16 februarie 2010, înregistrat la organul cadastral la data

de 02 martie 2010.

Reclamantul reconvențional a indicat că, după semnarea contractului sus

menționat, a început să valorifice efectiv terenul.

Reclamantul reconvențional a invocat că, prin decizia nr. 9/31 din data de

19 decembrie 2013 a Consiliului orășenesc Nisporeni a fost abrogată decizia nr.

6/29 din 09 septembrie 2009 a Consiliului orășenesc Nisporeni.

Reclamantul reconvențional, Vitalie Mărgineanu a menționat că, pentru a

remedia amiabil acest litigiu, la data de 11 octombrie 2016 a înaintat Consiliului

orășenesc Nisporeni cerere privind tranșarea amiabilă a litigiului, care nu a fost

examinată, fiind informat doar despre faptul că, a fost transmisă spre examinare

subdiviziunilor din cadrul Consiliului orășenesc Nisporeni.

Prin urmare, reclamantul reconvențional Vitalie Mărgineanu a solicitat

admiterea acțiunii reconvenționale; obligarea Consiliului orășenesc Nisporeni să

adopte o decizie, prin care să fie dispusă anularea integrală a deciziei nr. 9/31 din

19 decembrie 2013 a Consiliului orașului Nisporeni, anularea parțială a deciziei

nr.6/29 din 09 septembrie 2009 a Consiliului orășenesc Nisporeni, anularea

sumelor calculate pentru achitarea arendei pentru perioada 2013 -2016, conform

contractului de acordare a dreptului de superficie a terenului public din domeniul

privat nr.03 din 16 februarie 2010 și respingerea cererii de chemare în judecată

inițiale.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni, s-au respins, ca neîntemeiate, cererea de chemare în judecată depusă de

Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea

contractului de superficie, pentru neachitarea redevenței, în sumă totală de 93 296

lei și acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu împotriva Consiliului

orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Primăria orașului Nisporeni și Vitalie Mărgineanu și s-a

2

menținut hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces,

la data de 07 mai 2018, conform informației anexate la materialele cauzei

(f.d.165), însă date despre recepționarea acesteia de către recurenți, la materialele

cauzei lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost

declarat de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel, la data de

19 iulie 2018, iar de Primăria orașului Nisporeni la data de 09 octombrie 2018, cu

respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul

Dumitru Pavel a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea parțială a hotărârii din

12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni și a deciziei din data

de 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea respingerii acțiunii

reconvenționale, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, prin care să fie

admisă acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu împotriva

Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni cu privire la

obligarea emiteri actului.

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor indicate în acțiunea

reconvențională, recurentul Vitalie Mărgineanu a indicat că, instanțele ierarhic

inferioare au examinat superficial cauza, au interpretat eronat legea și au ignorat

faptul că, există prevederi legale clare, care conferă recurentului dreptul de a putea

valorifica terenul destinat pentru construcții, anume în vedere edificării unei

construcții.

Recurentul a menționat că, este impus să achite redevențe pentru superficia

terenului, de care el nu are posibilitatea să îl folosească efectiv și să beneficieze de

drepturile transmise prin contract.

Recurentul Vitalie Mărgineanu a indicat că, prima instanță eronat a stabilit că,

nu a fost respectată procedura prealabilă de soluționare a litigiului, or pentru a

remedia amiabil acest litigiu, la data de 11 octombrie 2016, el a înaintat către

Consiliul orășenesc Nisporeni cerere privind tranșarea amiabilă a litigiului.

La fel, recurentul a invocat că, Primăria orașului Nisporeni anterior a înaintat

cerere de chemare în judecată cu obiect similar, iar prin hotărîrea din data de

21 aprilie 2015 a Judecătoriei Nisporeni, cererea de chemare în judecată a fost

respinsă ca neîntemeiată. Respectriv, reclamanta nu mai este în drept să se

adreseze din nou în instanța de judecată cu solicitarea de a fi anulat contractul de

acordare a dreptului de superficie a terenului public din domeniul privat nr. 03 din

16 februarie 2010.

La data de 17 august 2018, în adresa părților din litigiu, a fost expediată copia

recursului declarat de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

3

Iar, la 09 octombrie 2018, Primăria orașului Nisporeni, a depus cerere de

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Vitalie Mărgineanu,

reprezentat de avocatul Dumitru Pavel, casarea parțială a hotărârii din data de

12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni și a deciziei din data

de 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea respingerii cererii de

chemare în judecată depusă de Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie

Mărgineanu cu privire la anularea contractului de superficie, cu emiterea unei noi

hotărâri în această parte, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată

depusă de Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire

la anularea contractului de superficie.

În motivarea cerințelor înaintate, Primăria orașului Nisporeni a menționat că,

a înaintat cerere de chemare în judecată privind anularea contractului de superficie

în baza art. 448 alin 3 Cod civil pe motiv că, nu au fost achitate redevențele și

penalitățile, începând cu anul 2013 până la înaintarea cererii de chemare în

judecată, acumulîndu-se o datorie în sumă de 93 296 lei.

Primăria orașului Nisporeni a indicat că, pînă la data de 20 octombrie 2017,

Vitalie Mărgineanu a achitat suma de 34 884 lei, cu titlu de redevență, dar nu și

penalitățile acumulate până la acel moment, fapt ce probează că, acesta a

recunoscut redevențele calculate.

La fel, Primăria orașului Nisporeni a invocat că, Vitalie Mărgineanu la

semnarea contractului nr.03 din 16 februarie 2010 cunoștea despre emiterea

deciziei nr. 6/29 din 09 septembrie 2009 a Consiliului Orășenesc Nisporeni, în care

era indicat scopul și natura acestei superficii. Totodată, limitele întinderii dreptului

de superficie asupra terenului au fost stabilite în clauzele contractului semnat de

către părți.

Ținînd cont de cele indicate supra, prin prisma practicii CtEDO, instanța de

recurs va înterpreta că actul depus de Primăria orașului Nisporeni la data de

09 octombrie 2018, denumit „referință”, reprezintă o cerere de recurs, prin care

aceasta își exprimă dezacordul cu soluțiile oferite de instanțele ierahic inferioare.

Or, instanța nu este ținută de denumirea actului depus, acordată de partea în proces,

dar urmează să o interpreteze prin prisma celor indicate în acest act și de

prevederile legale.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel împotriva

deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Primăria orașului Nisporeni împotriva deciziei din 29 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate

de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel și Primăria orașului

Nisporeni urmează a fi admise, se casează decizia din 29 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea

contractului de superficie și acțiunea reconvențională depusă de Vitalie

Mărgineanu împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului

4

Nisporeni cu privire la obligarea emiteri actului, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele

motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că, la data de 06 decembrie 2016,

Primăria orașului Nisporeni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea contractului de superficie.

La 20 mai 2017, Vitalie Mărgineanu a depus acțiune reconvențională

împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni, prin

care a solicitat obligarea Consiliului orășenesc Nisporeni să adopte o decizie, prin

care să fie dispusă anularea integrală a deciziei nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a

Consiliului orașului Nisporeni, anularea parțială a deciziei nr.6/29 din data de

09 septembrie 2009 a Consiliului orășenesc Nisporeni, anularea sumelor calculate

pentru achitarea arendei pentru perioada 2013 -2016, conform contractului de

acordare a dreptului de superficie a terenului public din domeniul privat nr.03 din

16 februarie 2010 și respingerea cererii de chemare în judecată inițiale.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni, s-au respins, ca neîntemeiate, cererea de chemare în judecată depusă de

Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea

contractului de superficie, pentru neachitarea redevenței în sumă totală de 93 296

lei și acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu împotriva Consiliului

orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Primăria orașului Nisporeni și Vitalie Mărgineanu și s-a

menținut hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni.

Respectiv, instanța de recurs relevă că, una din pretențiile lui Vitalie

Mărgineanu indicată în acțiunea reconvențională se referă la obligarea Consiliului

orășenesc Nisporeni să adopte o decizie, prin care să fie dispusă anularea integrală

a deciziei nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului orașului Nisporeni.

Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de

10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie

actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un

drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de autoritățile

publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile

autorităților publice și funcționarii din structurile specificate la lit. a) și b). Obiect

5

al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Astfel, conform art.3 alin.(2) din Lege, obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

referitoare la un drept recunoscut de lege.

Colegiul relevă că, se consideră nesoluționare în termen legal a unei cereri

refuzul nejustificat al unei autorități publice de a primi o cerere referitoare la un

drept recunoscut de lege sau faptul de a nu răspunde persoanei în termen de 30 de

zile de la data înregistrării cererii de către autoritatea publică, dacă prin lege nu

este prevăzut alt termen de soluționare a cererii.

Colegiul relevă că, recurentul Vitalie Mărgineanu a indicat că, într-u

respectarea procedurii prealabile de soluționare a litigiului, s-a adresat la data de

11 octombrie 2016, către Consiliul orășenesc Nisporeni cu o cerere prin care a

solicitat anularea deciziei nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului orașului

Nisporeni.

Ținînd cont de cele menționate supra, unul din obiectul acțiunii

reconvenționale se referă la decizia nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului

orașului Nisporeni.

Instanța de recurs menționează că, la materialele cauzei lipsește decizia nr.

9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului orașului Nisporeni, deși aceasta urma a fi

anexată la materialele cauzei și examinată în cadrul soluționării litigiului.

Or, instanța de judecată nu poate examina legalitatea și temeinicia unui act

administrativ, atît timp cît acesta nu este prezentat în instanță.

În conformitate cu art. 9 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor

procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau

neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,

la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să

contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile

judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și

ia orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția

părților și altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept,

efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.

Iar, conform art. 22 alin. (2) lit. b) Legea contenciosului administrativ nr. 793

din data de 10 februarie 2000, în cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune

prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat și a documentației care a

stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanța le

consideră necesare în judecarea pricinii.

Astfel, Colegiul reține că, în pofida rolului diriguitor al instanței judecătorești,

instanțele ierahic inferioare nu au întreprins măsuri pentru a asigura examinarea

legalității și temeiniciei deciziei nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului

orașului Nisporeni.

Mai mult, deși instanțele ierarhic inferioare au indicat în motivarea soluțiilor

adoptate, prin decizia nr. 9/31 din 19 decembrie 2013 a Consiliului orașului

Nisporeni a fost abrogată decizia nr. 6/29 din 09 septembrie 2009 a Consiliului

orășenesc Nisporeni, aceasta lipsește la materialele cauzei.

6

Totodată, conform art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr.

793 din data de 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o

cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea

nu dispune altfel.

Iar, conform art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în

care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului

la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin

care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data comunicării

actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Astfel, în interpretare corectă a prevederilor legale enunțate este de înțeles că,

termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ curge, fie de la

data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării

termenului de 30 de zile în care autoritățile indicate erau obligate să examineze

cererea prealabilă.

Colegiul relevă că, deși în dispozitivul hotărârii din 12 decembrie 2017 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni acțiunea reconvențională depusă de Vitalie

Mărgineanu împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului

Nisporeni s-a respins, ca neîntemeiată, în motivarea soluției, prima instanță a

indicat că acțiunea reconvențională se respinge în temeiul expirării termenului de

prescripție (f.d.120 verso).

Mai mult, Colegiul relevă că, în motivarea hotărârii din 12 decembrie 2017 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni, la fel se regăsesc argumente contradictorii.

Astfel, deși în motivarea hotărârii din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni,

sediul Nisporeni se indică că, termenul de prescripție poate fi aplicat doar dacă a

fost invocat de partea în interesul căruia acesta s-a scurs, iar în litigiul dedus

judecății reprezentantul Primăriei a solicitat respingerea acțiunii reconvenționale ca

fiind neîntemeiate, prima instanță conchide că acțiunea reconvențională a fost

depusă în afara termenului de prescripție (f.d.120).

La fel, Colegiul relevă că, decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău la fel oferă soluții contradictorii. Astfel, în dispozitivul deciziei din data

de 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău este indicat că se menține hotărârea

din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni, prin care s-a

respins, ca neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu

împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni, iar în

motivarea deciziei din 29 martie 2018, instanța de apel concluzionează că, acțiunea

reconvențională este depusă cu omiterea termenului de adresare în instanța de

contencios administrativ și nu urmează a fi examinată în fond (f.d.163).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs menționează că, instanțele de

judecată, trebuie, să emită o hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant

7

al concluziilor sale, în temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești, iar

instanțele ierarhic inferioare au admis neclarități în soluțiile adoptate.

Astfel, instanța de recurs constată că, circumstanțele invocate de reclamantul

reconvențional Vitalie Mărgineanu, în acțiunea înaintată, au rămas fără o apreciere

adecvată a instanțelor ierarhic inferioare, deși, urmau a fi verificate și analizate

minuțios, întru soluționarea obiectivă și corectă a litigiului dedus judecății.

Totodată, Colegiul relevă că, instanțele ierarhic inferioare nu au verificat dacă

în litigiul dedus judecății, urmau a fi aplicate prevederile art. 265 lit. b) Cod de

procedură civilă, care stabilește că, instanța judecătorească dispune încetarea

procesului în cazul în care, într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același

obiect și pe aceleași temeiuri, s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă

irevocabilă.

Instanța de recurs indică că, prin hotărârea judecătorească menționată în

textul normei date, se va avea în vedere actele judecătorești pronunțate de

către instanțele judecătorești naționale în litigiile între aceleași părți, asupra

aceluiași obiect și având aceleași temeiuri.

Respectiv, legiuitorul a condiționat încetarea procesului în cazul în care, s-a

emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, într-un litigiu similar litigiului

dedus judecății, prin întrunirea cumulativă a 3 criterii și anume: litigiile să fie între

aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri.

Instanța de recurs relevă că, art. 265 lit. b) Cod de procedură civilă, se

interpretează prin metoda gramaticală a interpretării legii.

Interpretarea gramaticală a legii constă în lămurirea conținutului unei norme

juridice pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de

analiză morfologică și sintactică a textului legal, ținându-se cont de înțelesul

termenilor utilizați în textul respectiv, de legătura dintre acești termeni, de

construcția propoziției sau a frazei, de particulele întrebuințate, precum și de

semnele de punctuație.

Ținând cont de faptul că, părțile omogene sunt întotdeauna separate de

virgula, fapt ce denotă enumerarea unor lucruri și interpretând gramatical art. 265

lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul indică că, pentru a înceta procesul într-un

litigiu dedus judecății, în cazul în care, s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă

irevocabilă, într-un litigiu similar, litigiul dedus judecății și litigiul invocat ca

temei de încetare a procesului, trebuie să fie similare prin întrunirea cumulativă a 3

criterii și anume: litigiile să fie între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având

aceleași temeiuri.

Astfel, Colegiul reține că, în litigiul dedus judecății Vitalie Mărgineanu a

invocat că, Primăria orașului Nisporeni anterior a înaintat cerere de chemare în

judecată cu obiect similar, iar prin hotărîrea din 21 aprilie 2015 a Judecătoriei

Nisporeni, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Însă, la materialele cauzei nu a fost anexată hotărîrea din 21 aprilie 2015 a

Judecătoriei Nisporeni sus menționată, fapt ce face imposibilă verificarea faptului

dacă litigiul dedus judecății și litigiul invocat ca temei de încetare a procesului,

sunt similare prin întrunirea cumulativă a 3 criterii și anume: litigiile să fie între

aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri.

8

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o

motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și

de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din data de 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

CtEDO a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite

părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva

Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel nu conține o

apreciere convingătoare a tuturor motivelor indicate în cererea de chemare în

judecată depusă de Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu

cu privire la anularea contractului de superficie și acțiunea reconvențională depusă

de Vitalie Mărgineanu împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei

orașului Nisporeni cu privire la obligarea emiteri actului, ce ar determina definitiv

și incontestabil certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns. Respectiv, instanța

de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra unei

asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

9

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța

de apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar instanța de recurs este în

imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează

de a admite recursurile declarate de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul

Dumitru Pavel și Primăria orașului Nisporeni, se casează decizia din data de

29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Primăria orașului Nisporeni împotriva lui Vitalie Mărgineanu

cu privire la anularea contractului de superficie și acțiunea reconvențională depusă

de Vitalie Mărgineanu împotriva Consiliului orășenesc Nisporeni și Primăriei

orașului Nisporeni cu privire la obligarea emiteri actului, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Vitalie Mărgineanu, reprezentat de avocatul

Dumitru Pavel și de Primăria orașului Nisporeni.

Se casează decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului Nisporeni

împotriva lui Vitalie Mărgineanu cu privire la anularea contractului de superficie și

acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Mărgineanu împotriva Consiliului

orășenesc Nisporeni și Primăriei orașului Nisporeni cu privire la obligarea emiteri

actului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Visternicean

Victor Burduh

Nina Vascan

10