2rac-393/18 — Recunoașterea dreptului de proprietate

2rac-393/18 — Recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2rac-393/18

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău (jud: Victoria Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Angela Bostan, Veronica Negru, Anatol Pahopol)

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

reprezentată de avocatul Vladimir Grosu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală „Regia Transport Electric” împotriva Societății pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest”, intervenienți accesorii Agenția Proprietății Publice, Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău, Direcția

Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 septembrie 2016, Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest”, intervenienți accesorii Agenția Proprietății Publice, Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău, Direcția

Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin procesul-verbal nr.20/9 din 9 septembrie

1982, Consiliul local Chișinău a atribuit Întreprinderii Municipale „Regia Transport

Electric” lotul de teren de la parterul clădirii administrative a fostului КОЭДСК, la

moment Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”, din mun. Chișinău, str.

Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, în trecut str. Xxxxxxxxxxx.

Lotul de teren a fost transmis pentru proiectarea și construcția din contul

Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” a unui dispecerat, iar prin

1

procesul-verbal nr.34 din 31 decembrie 1983, Consiliul local Chișinău a aprobat actul

de recepție finală a dispeceratului construit.

A menționat că, din momentul construcției și până în prezent, gestionează și se

folosește de dispeceratul respectiv.

La data de 3 martie 2014, a depus la Oficiului Teritorial Chișinău cerere privind

inventarierea curentă a clădirii izolate pentru bunul imobil din mun. Chișinău, str.

Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx/1.

Prin avizul Oficiului Teritorial Chișinău, s-a respins cererea de executare

serviciului solicitat, pe motiv că, încăperile identificate de la parter sunt parte

componentă a construcției cu nr. cadastral xxxxxxxxxx care este înregistrată după alți

proprietari.

În scopul clarificării situației, s-a adresat cu mai multe cereri către instituțiile de

stat, în rezultatul căruia, prin răspunsul Direcției Construcții Capitale a Primăriei mun.

Chișinău s-a comunicat că, dispeceratul a fost proiectat și construit din contul surselor

proprii ale Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”, iar Direcția

Construcții Capitale nu a executat funcțiile de beneficiar la obiectivul menționat și

respectiv nu deține informația solicitată.

Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun.

Chișinău a comunicat că, nu dispune de actele privind dreptul de proprietate asupra

imobilului litigios.

Agenția Proprietății Publice a comunicat că, Departamentul Privatizării nu a

desfășurat o licitație publică, iar în arhivă nu a fost identificat procesul-verbal prenotat.

Totodată, prin reclamația nr. 070/968 din 13 octombrie 2014, a solicitat Societății

pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” prezentarea actelor care au stat la baza privatizării

imobilului cu numărul cadastral xxxxxxxxxx, amplasat în mun. Chișinău, str.

Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx. Ultima, a prezentat copia adeverinței de privatizare nr.

398/03 din 17 martie 1997 eliberată de Ministerul Privatizării, potrivit căreia au fost

transmise cu drept de administrare economică doar căminele nr. xx, xx, xx, xx, xx și

xx, care sunt amplasate pe alte adrese.

A considerat că, deoarece nici o instituție a statului nu dispune de informații

privind deținerea dreptului de proprietate asupra dispeceratului amplasat în mun.

Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, construit și recepționat de Întreprinderea

Municipală „Regia Transport Electric”, acest bun urmează a fi recunoscut proprietate

a sa.

A solicitat Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” prin cererea

inițială și prin cererea de concretizare a cerințelor admiterea acțiunii, recunoașterea

dreptului de proprietate a Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” asupra

bunului imobil cu suprafața de 100 m2 din mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx,

xx, ce se află la parterul clădirii comerciale a Societății pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest” și încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” în

beneficiul său cheltuielile de judecată în sumă de 15 875 de lei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a încasat de la Întreprinderea Municipală

„Regia Transport Electric” în beneficiul Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 9 000 lei.

Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric”, s-a casat integral

hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău și s-a

2

pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a admis integral; s-a recunoscut dreptul

de proprietate a Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” asupra bunului

imobil cu suprafața de 100 m2, situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, 5,

cod cadastral xxxxxxxxxxxxx; s-a încasat de la Societatea pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest” în beneficiul Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” taxa de

stat în sumă de 13 590 de lei și 10 395 de lei.

La 1 august 2018, Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”, reprezentată de

avocatul Vladimir Grosu, a declarat recurs împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile

art. 338 alin. (3), art. 514 și art. 572 din Codul civil, a apreciat în mod arbitrar probele,

iar decizia este una contradictorie.

Recunoașterea de către instanța de apel a dreptului de proprietate a Întreprinderii

Municipale „Regia Transport Electric” asupra bunului imobil cu suprafața de 100 m2,

situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, cod cadastral xxxxxxxxxxxxx,

în lipsa unui temei juridic, este o acțiune arbitrară prin care se încalcă dreptul Societății

pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”.

Achitarea impozitului funciar de către Întreprinderea Municipală „Regia

Transport Electric”, nu reflectă temeinicia recunoașterii dreptului de proprietate a

suprafeței de 100 m2 din clădirea amplasată pe str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, deoarece

impozitul funciar achitat este pentru terenul cu suprafața de 0,02 ha, din str. Xxxxxxxx

Xxxxxxxx, xx/x.

Folosirea bunului de către Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric”

nu generează dreptul de proprietate al acesteia. Bunul imobil are un proprietar, fapt

care a fost adus la cunoștință prin Avizul Întreprinderii de Stat „Cadastru” despre

respingerea executării serviciului solicitat și s-a stabilit că încăperile identificate de la

parter sunt parte componentă a construcției cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxxx din mun.

Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx.

Dreptul de proprietate a Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” asupra

bunului imobil, dispecerat, a fost înregistrat la 8 mai 2003, fapt ce se confirmă prin

extrasul din Registrul bunurilor imobile.

A solicitat Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică și a taxei de stat.

Examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”,

reprezentată de avocatul Vladimir Grosu, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 aprilie 2018

și a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 11 iunie 2018 (vol. II,

f.d.141). Astfel, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” la

data de 1 august 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

3

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 20 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 11 septembrie 2018, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a depus referință prin care a solicitat de a considera ca inadmisibil recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”.

La 17 septembrie 2018, Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” a

depus referință prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Societatea pe

Acțiuni „Chișinău-Coninvest”, ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”, reprezentată de avocatul

Vladimir Grosu, s-a considerat admisibil fiind transmis pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” în

raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează despre necesitatea admiterii

recursului, de a casa decizia instanței de apel și de a menține în hotărârea primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 432 alin. (2) lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

Conform art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

După cum urmează din actele cauzei, în temeiul art. art. 320 alin. (3) și art. 338

alin. (3) Cod civil, Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” s-a adresat

4

instanței de judecată cu acțiune concretizată împotriva Societății pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest” prin care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil cu suprafața de 100 m2, din mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx,

amplasat la parterul clădirii comerciale al Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

și încasarea cheltuielilor de judecată.

La cererea de chemare în judecată s-a anexat copia raportului de evaluare nr.

0006/06-2016, a încăperii nelocative cu suprafața de 100 m2 amplasată în mun.

Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx; extras din procesele-verbale a ședințelor

Consiliului orășenesc Chișinău nr. 20/9 din 9 septembrie 1982 și nr. 34 din 31

decembrie 1983, actul de recepție finală și avizul Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu

privire la respingerea executării serviciului solicitat (vol. I, f.d.13-14, 16-22).

Însă, Extrasul din Registrul bunurilor imobile din 25 martie 2013 atestă că,

proprietarul construcției amplasată în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx,

numărul cadastral xxxxxxxxxxxxx, este Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

(vol. I, f.d.51, 53).

Instanța de recurs reține că, temeiul înscrierii dreptului de proprietate a constituit

Adeverința de privatizare nr. 398/03 din 17 martie 1997 și Extrasul din actul de

evaluare a patrimoniului din 1 octombrie 1995, care până în prezent nu au fost

contestate, sînt în vigoare și produc efecte juridice.

În conformitate cu art. 321 alin. (2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul

de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 22 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr.

1543-XIII din 25 februarie 1998, Registrul bunurilor imobile conține înscrieri privind

fiecare bun imobil, dreptul de proprietate și alte drepturi patrimoniale, titularii de

drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacțiile cu bunuri imobile și alte

temeiuri ale nașterii, modificării, grevării și stingerii drepturilor.

Astfel, dreptul de proprietate a Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” a fost

înregistrat în Registrul Bunurilor imobile la data de 8 mai 2003, în temeiul actelor

menționate (vol. I, f.d.51-55)

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră greșite concluziile instanței de apel, care, sânt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind aplicate și interpretate eronat prevederile ce guvernează

raportul juridic în litigiu. Or, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 338 alin.

(3) Cod civil, potrivit căruia renunțarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor

imobile se face printr-o declarație autentificată notarial și înscrisă în registrul bunurilor

imobile.

Colegiul judiciar menționează că, această normă de drept cere ca renunțarea la

dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile să îmbrace forma autentică și să fie

înscrisă în registrul bunurilor imobile. Înregistrarea renunțării de la dreptul de

proprietate în registrul bunurilor imobile nu va stinge acest drept din momentul

înregistrării renunțării, iar dreptul de proprietate în acest caz va înceta, în persoana celui

ce renunță, din momentul dobândirii acestuia de către o altă persoană. La materialele

cauzei lipsește un asemenea acord, autentificat notarial și înregistrat în Registrul

bunurilor imobile.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

5

Totodată, instanța de apel a determinat incorect obiectul probațiunii, deoarece, în

mod arbitrar a constatat că bunul imobil, dispecerat, amplasat în mun. Chișinău, str.

Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, care este parte integrată în altă construcție, se află la balanța

Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”, iar careva probe pertinente ce ar

confirma apartenența dreptului de proprietate asupra bunului imobil, de către

Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” nu au fost prezentate.

Pe când, instanța de fond corect a constatat că Societatea pe Acțiuni „Chișinău-

Coninvest” a înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul său de proprietate asupra

imobilului cu suprafața de 853 m2, în temeiul Adeverinței de privatizare nr. 398/03 din

17 martie 1997 și Extrasul din actul de evaluare a patrimoniului din 1 octombrie 1995.

Conform art. 316 alin. (1) și (2) Cod civil, proprietatea este, în condițiile legii,

inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și

prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

La acest capitol necesită a fi remarcate și prevederile art. 1 din Primul Protocolul

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale care statuează că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la

respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru

cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale

dreptului internațional.

Soluția instanței de apel privind recunoașterea dreptului de proprietate a

Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” asupra 100 m2 din bunul imobil

amplasat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx, ce aparține cu drept de

proprietate, înregistrat în Registrul bunurilor imobile după Societatea pe Acțiuni

„Chișinău-Coninvest”, constituie încălcarea ultimei a dreptului său de proprietate.

Achitarea impozitului funciar la fel nu reflectă temeinicia pretenției înaintate de

către Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric”, deoarece bonurile de plată

anexate la materialele cauzei denotă faptul achitării impozitului funciar pe terenul cu

suprafața de 0,02 ha situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, xx/x. Însă,

aceste bonuri nu atestă achitarea impozitului pentru bunul imobil, construcție cu

suprafața de 100 m2, în privința căruia se solicită recunoașterea dreptului de proprietate

(vol. I, f.d.91-110).

De asemenea, atât în partea de motivare și partea dispozitivă a deciziei instanței

de apel s-a motivat și s-a recunoscut dreptul de proprietate a Întreprinderii Municipale

„Regia Transport Electric” asupra bunului imobil situat în mun. Chișinău, str.

Xxxxxxxx Xxxxxxxx, x, cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxxx. Însă, din cererea de

chemare în judecată și materialele cauzei Întreprinderea Municipală „Regia Transport

Electric” a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate a spațiului cu suprafața de

100 m2 de la parterul clădirii comerciale ce are codul cadastral xxxxxxxxxxxxx.

Prin urmare, se atestă corectitudinea soluției instanței de fond cu privire la

netemeinicia acțiunii înaintată de Întreprinderea Municipală „Regia Transport

Electric” despre recunoașterea dreptului de proprietate asupra dispeceratului cu

suprafața de 100 m2 din bunul imobil cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxxx, amplasat

în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx Xxxxxxxx, x.

Soluția instanței de fond conține o argumentare clară, cauza fiind examinată

multilateral și sub toate aspectele, fiind examinată corect în conformitate cu art.130

Cod de procedură civilă.

6

Ținând cont de faptul că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a aplicat

legea materială, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, iar instanța de apel a adoptat

o hotărâre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanțelor cauzei, ce a dus la

interpretarea și aplicarea eronată a legii materiale cât și a apreciat în mod arbitrar

probele, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia

instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

Instanța de recurs subliniază că, Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

reprezentată de avocatul Vladimir Grosu, a solicitat încasarea de la Întreprinderea

Municipală „Regia Transport Electric” cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat

achitată pentru examinarea cauzei în ordine de recurs în mărime de 6 795 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 8 000 de lei pentru depunerea cererii de

recurs, de 8 000 de lei pentru examinarea cauzei în apel și 9 000 de lei în instanța de

fond (vol. II, f.d.153).

Conform art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din

taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Conform art. 84 Cod de procedură civilă, se impune cu taxă de stat fiecare cerere

de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal,

cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței

judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului

executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs,

precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

Conform art. 94 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de

judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Din actele cauzei se constată că, la depunerea cererii de recurs Societatea pe

Acțiuni „Chișinău-Coninvest” a achitat taxa de stat pentru examinarea cauzei în ordine

de recurs în sumă de 6 795 de lei, ce urmează a fi încasată de la Întreprinderea

Municipală „Regia Transport Electric” (vol. II, f.d.144).

Conform art. 96 alin. (1) și al (11) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig

de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

La determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată, pentru

a face o apreciere corectă, va ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea

întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului și soluționarea cauzei; timpul

și munca depusă de către avocat; aptitudinile speciale necesare pentru a acorda

asistența (cunoștințele tehnice speciale, cunoașterea profundă a unor reglementări de

profil, cunoașterea limbilor străine, a altor procedee de comunicare cu clienți specifici

etc.); faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea

de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de

circumstanțele cauzei; natura și durata relației dintre avocat și client; experiența,

7

reputația și abilitatea avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare

utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la

discreția instanței.

Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidențiază

necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor a

următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe

dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă

evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație;

listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora

(cu tariful și orarul).

La materialele cauzei este anexat mandatul seria MA nr. 1032103 emis în temeiul

contractului de asistență juridică nr. 11C din 21 noiembrie 2016, raportul avocatului și

bonurile de plată (vol. I, f.d.46, vol. II, f.d.90-91, 143-144).

Totodată, se menționează că, instanța de fond, a dispus încasarea de la

Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” în beneficiul Societății pe

Acțiuni „Chișinău-Coninvest” cheltuielile de asistență juridică în sumă de 9 000 de lei.

Prin urmare, instanța de recurs consideră necesar de a încasa suplimentar

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei pentru examinarea cauzei în

ordine de apel și ordine de recurs, care sunt reale, necesare și rezonabile.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), alin. (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”

reprezentată de avocatul Vladimir Grosu.

Se casează decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Regia

Transport Electric” împotriva Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest”,

intervenienți accesorii Agenția Proprietății Publice, Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău, Direcția Construcții

Capitale a Primăriei mun. Chișinău și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric” în

beneficiul Societății pe Acțiuni „Chișinău-Coninvest” cheltuielile de judecată cu titlu

de achitare a taxei de stat în sumă de 6 795 de lei (șase mii șapte sute nouăzeci și cinci

de lei) și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei (patru mii de lei).

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

8