2rac-439/18 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2rac-439/18

Prima instanță: (Judecătoria Strășeni, sediul Central) S. Osoianu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Sîrbu, A. Minciuna, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Trans-Aidar”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Imexagro” cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” și

s-a menținut hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 06 iulie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Imexagro” cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” a

menționat că prin încheierea din 19 aprilie 2017 a executorului judecătoresc Guțu

Vitalie, la cererea Societății cu Răspundere Limitată ”Imexagro” a fost aplicat

sechestru pe producția agricolă în volum de 2113 tone de grîu furajer, 629 de tone de

grîu alimentar și 682 de tone de orz, depozitate la elevatorul Societatea pe Acțiuni

”Aur Alb”.

De asemenea a relatat că prin încheierea din 18 mai 2017 a executorului

judecătoresc, a fost încetată procedura de executare și toate măsurile de asigurare au

fost anulate.

Reclamantul a specificat că pe perioada sechestrării cerealelor, Societatea cu

Răspundere Limitată ” Trans-Aidar” a suportat prejudiciu considerabil care se

estimează la suma de 111 177,46 de lei.

1

Astfel a invocat, conform certificatului contabil nr. 36 din 05 iunie 2017, în

perioada 19 aprilie 2017 – 18 mai 2017 cheltuielile de păstrare a cerealelor

sechestrate și depozitate la cererea creditorului Societatea cu Răspundere Limitată

”Imexagro” la depozitul Societatea pe Acțiuni ”Aur Alb”, a constituit suma de 111

177,46 de lei.

Reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” a solicitat

încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Imexagro” a sumei de 111 177,46

de lei cu titlu de prejudiciu material și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 15 ianuarie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” a depus

cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea de la Societatea cu

Răspundere Limitată ”Imexagro” a sumei de 110 805,06 lei cu titlu de prejudiciu

material pentru depozitarea cerealelor și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 69).

Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Trans-Aidar”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că întru confirmarea prejudiciului cauzat prin aplicarea măsurii de asigurare,

reclamantul nu a demonstrat existența unor daune reale suportate.

Astfel prima instanță a concluzionat că nu au fost prezentate probe pertinente

care să ateste un real prejudiciu adus reclamantului, or plata achitată pentru păstrarea

cerealelor constituie cheltuieli necesare chiar și în lipsa aplicării sechestrului.

La fel prima instanță a stabilit că la materialele cauzei lipsesc acte confirmative

că cerealele sechestrate urmau a fi înstrăinate, iar datorită aplicării sechestrului, nu a

fost posibilă eventuala tranzacție, astfel fiind absentă legătura de cauzalitate între

sechestrul aplicat și cauzarea de careva daune materiale.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” și s-a menținut

hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

La 07 septembrie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Trans-Aidar”, în motivarea

recursului a menționat că instanțele de judecată au examinat cauza reieșind din

aprecierea arbitrară a probelor.

Astfel recurentul a invocat că instanțele inferioare nu au motivat de ce nu au dat

apreciere unor probe anexate și anume facturile fiscale și ordinele de plată, prin care

se confirmă achitarea depozitării grânelor, fapt ce confirmă prejudiciul suportat.

Recurentul a specificat că circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

nu au fost elucidate pe deplin și ca rezultat au fost încălcate și aplicate eronat normele

de drept material.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30 mai 2018, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

2

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 07 septembrie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

3

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Trans-Aidar”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Trans-Aidar”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4