2ra-2233/18 — încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

Dosarul nr.2ra-2233/2018

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Ceadâr-Lunga (N. Lazareva)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G. Colev, L. Caraianu, A. Curdov)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Viorel Tanasescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marianna Gaidarlî

împotriva lui Viorel Tanasescu privind încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor,

împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 13 septembrie 2016, Marianna Gaidarlî a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Viorel Tanasescu, solicitînd încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor xxxxxxxx în sumă bănească fixă, în mărime de 1500 lei lunar,

începînd cu data depunerii cererii în judecată și pînă la atingerea majoratului

copilului, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că s-au aflat în relații de concubinaj

cu Viorel Tanasescu, iar la data de xxxxxx s-a născut copilul comun xxxxxxxx.

După încetarea relațiilor de concubinaj, copilul a rămas să domicilieze cu dînsa,

suportând toate cheltuielile de întreținere a copilului. Pîrîtul nu contribuie financiar

la întreținerea copilului, necătînd la faptul că a solicitat să-i acorde ajutor material,

așa cum îi este greu să se întrețină împreună cu copilul, de una singură. Consideră că

pîrîtul urmează să achite pensia de întreținere în mărime fixă de 1500 lei lunar, din

motiv că acesta nu este încadrat în cîmpul muncii, însă părinții au obligații egale față

de copiii săi.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-

Lunga s-a respins demersul reprezentantului pîrîtului, avocatul Slabu V. privind

numirea expertizei grafoscopice a actelor depuse în instanța de judecată de către

reclamanta Marianna Gaidarlî, în cadrul dosarului civil privind încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor.

Prin hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-

Lunga, s-a dispus încasarea din contul lui Viorel Tanasescu în beneficiul Mariannei

Gaidarlî pensia pentru întreținerea copilului minor xxxxxxxxx în mărime bănească

1

fixă în cuantum de 845,15 le lunar, începînd cu data depunerii cererii în judecată, 13

septembrie 2016 și pînă la atingerea majoratului de către copil.

S-a dispus încasarea din contul pîrîtului Viorel Tanasescu în bugetul de stat,

taxa de stat în mărime de 304,25 lei, în rest pretențiile din acțiune fiind respinse ca

neîntemeiate.

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Comrat s-a respins cererea de

apel declarată de Viorel Tanasescu ca neîntemeiată, s-a menținut hotărîrea din 01

februarie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Marianna Gaidarlî împotriva lui Viorel Tanasescu

privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a

emis o hotărîre întemeiată și legală, cuantumul pensiei de întreținere în mărime fixă

de 854,15 lei lunar, fiind stabilit just în baza informației Biroului național de

statistică privind valoarea minimului de existență pentru un copil cu vîrsta cuprinsă

între 1–6 ani în orașe mari, luînd în considerație faptul că ambii părinți urmează să

întrețină copilul, cît și faptul că pîrîtul nu este angajat oficial în cîmpul muncii și nu

dispune de un salariu stabil.

Prin decizia suplimentară din 03 iulie 2017 a Curții de Apel Comrat s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de recurs depusă de Viorel Tanasescu împotriva

încheierii din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga prin

care s-a respins demersul reprezentantului pîrîtului, avocatul Slabu V. de numire a

expertizei grafoscopice.

La 02 august 2018, Viorel Tanasescu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel

Comrat cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru pronunțarea unei hotărîri prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Marianna Gaidarlî să fie scoasă de

pe rol conform art.267 alin.(1) lit.c) Cod de procedură civilă, cererea fiind semnată

și depusă în judecată de o persoană neîmputernicită. A mai solicitat anularea

încheierii Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga din 30 ianuarie 2018 prin care

s-a dispus respingerea cererii de numire a expertizei grafologice asupra cererii de

chemare în judecată și mandatul avocatului Anna Mihalciuc.

Ca temei de declarare a recursului a menționat prevederile art.432 alin.(1), (2)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului s-a indicat că cererea de chemare în judecată depusă de

Marianna Gaidarlî și mandatul avocatului Mihailiuc A. au fost semnate nu de către

reclamantă, fapt confirmat și prin Raportul de expertiză extrajudiciară în care este

concluzia că semnătura manuscrisă din numele lui Marianna Gaidarlî pe aceste acte,

a fost executată nu de către numita Marianna Gaidarlî, dar de o altă persoană prin

imitarea la vedere a semnăturii autentice. Necătînd la aceasta instanțele inferioare au

respins demersul de numire a expertizei grafoscopice a semnăturilor, ca temei de

respingere servind procura prezentată de Marianna Gaidarlî, autentificată notarial de

către notarul I.A.Terehina, din orașul Lioberțî, Moskovskaia Oblasti, Federația

Rusă, în care Marianna Gaidarlî confirmă că dînsa a semnat cererea de chemare în

judecată și mandatul avocatului. Consideră că instanța era obligată să numească

expertiza grafoscopică, și ca rezultat cererea de chemare în judecată depusă de

Marianna Gaidarlî urma a fi scoasă de pe rol în temeiul art.267 alin.(1) lit.c) Cod de

procedură civilă, dar nu să emită hotărîre de admitere parțială a cerințelor Mariannei

2

Gaidarlî.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel

Comrat a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 22 iunie 2018

(f.d.222, Vol.I), astfel, recursul declarat la 02 august 2018 de Viorel Tanasescu,

fiind depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

La 02 octombrie 2018 în adresa intimatei Marianna Gaidarlî, a fost expediată

pentru cunoștință copia recursului declarat de către Viorel Tanasescu.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Viorel Tanasescu, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Viorel Tanasescu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Argumentul recurentului Viorel Tanasescu referitor la faptul că instanțele

ierarhic inferioare neîntemeiat și ilegal au respins demersul privind numirea

expertizei grafologice a semnăturii Mariannei Gaidarlî din cererea de chemare în

judecată și mandatul avocatului Anna Mihalciuc, Colegiul îl respinge ca neîntemeiat

așa cum Marianna Gaidarlî prin procura înregistrată cu numărul 50/314-н/50-2018-

2-71 și autentificată de către notarul Teriohina Irina la data de 27 ianuarie 2018, a

confirmat faptul că cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Viorel

Tanasescu privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, cît și mandatul

avocatului Anna Mihalciuc anexat la materialele dosarului au fost semnate de către

dînsa personal (f.d.123, Vol.I). Totodată a solicitat examinarea cauzei în lipsă, astfel

susținînd în continuare pretențiile față de pîrîtul Viorel Tanasescu privind încasarea

4

pensiei de întreținere, cît și motivele indicate în cererea de chemare în judecată.

Astfel Colegiul, constată că încheierea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, menținută prin decizia din 07 iunie 2018 și decizia

suplimentară din 03 iulie 2017 a Curții de Apel Comrat este întemeiată și legală, iar

argumentele indicate de către recurent sunt neîntemeiate. Instanțele ierarhic

inferioare corect au evidențiat că obiectul litigiului este încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor, iar rezultatul expertizei grafologice în cazul dat nu ar

putea influența concluzia instanței privind dispunerea încasării pensiei de întreținere

a copilului minor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Latourniere

v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2 octombrie 2014,

parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe

dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”,

ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs

Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016,

parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Viorel Tanasescu.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Viorel Tanasescu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5