2ra-1665/18 — repararea prejudiciului material cauzat în urma neexecutării contractului

2ra-1665/18 — repararea prejudiciului material cauzat în urma neexecutării contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1665/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

judecând cererea de recurs declarată de către Chircev Alexandrina,

reprezentată de avocatul Timotin Lilian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de „PRO

IMOBIL GRUP” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Chircevei

Alexandrina, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma

neexecutării contractului, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Chircev Alexandrina și s-a menținut hotărârea din 10

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 4 noiembrie 2016, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L., reprezentată de avocata

Natalia Covaliov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Chircevei

Alexandrina, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma

neexecutării contractului, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat următoarele informații,

ce vizează circumstanțele de fapt.

La 8 februarie 2016, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a încheiat cu Chircev

Alexandrina contractul de prestări servicii nr. 2/16, privind vînzarea imobilului.

Termenul de valabilitate a început să curgă de la data semnării și pînă la 8 iunie

complex de servicii (inclusiv juridice, de marketing, mediatizare, consultare)

îndreptate spre vânzarea imobilului amplasat în mun. Chișinău, bd. Decebal, nr. 23

(Complexul Comercial „Jumbo”), și anume, chioșcul nr. 247, cu suprafața totală 35

m2. Totodată, beneficiarul și-a asumat obligația să achite 5 % din prețul la care

Pagină 1 din 11

imobilul va fi vândut. În contract, părțile au estimat valoarea inițială a bunului la

suma de 26 500 euro, fiind prețul de vânzare a acestuia.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a susținut că, imediat după încheierea

acestui act juridic, în persoana agentului mobiliar Dovganici Vasili, a început să

execute obligațiunile contractuale prin acțiuni concrete pentru a realiza imobilul

imobilului în temenii și condițiile stabilite conform contractului. Ca urmare, au fost

întreprinse activități de mediatizarea activă a imobilului, plasarea anunțurilor de

vînzare pe pagina web a „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L., pe diverse site-uri de

specialitate, rețele de socializare, cu contactele agentului imobiliar. La fel, au fost

contactate toate persoanele din baza de clienți, potențiali cumpărători ai companiei

interesați în procurarea spațiilor comerciale. În rezultatul acestor eforturi, mai multe

persoane au manifestat interes în privința bunului din litigiu, fiind contactat

telefonic și solicitate informații privind condițiile de vînzare, locul amplasării etc.,

inclusiv a fost telefonat de ulteriorul cumpărător. În plus, au avut loc ieșiri la fața

locului pentru a fi prezentat imobilul potențialilor cumpărători.

Ulterior, la 14 aprilie 2016, agentul imobiliar Dovganici Vasilii a fost

contactat de către pârâtă cu solicitarea de a înlătura anunțul referitor la vânzarea

chioșcului din publicitate și încetarea oricăror acțiuni de vânzare a acestuia. Drept

motiv a fost invocat faptul că imobilul a fost procurat la 14 aprilie 2016. Așadar, la

solicitarea agentului imobiliar de a plăti prețul convenit la pct. 3.1 din contract, și

anume 5 % (1 325 Euro) din valoarea imobilului de 26 500 Euro, Chircev

Alexandrina a refuzat plata comisionului contractual, respectiv nu și-a executat

obligațiunile contractuale în calitate de beneficiar.

În mod corespunzător, societatea reclamantă a pretins că pârâta nu și-a

executat obligațiunile contractuale în calitate de beneficiar.

În argumentarea celor menționate mai sus, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a

susținut că, în vederea respectării pct. 5.1 din contract, între juristul companiei

Dovganici Vasilii și Chircev Alexandrina, a avut loc o întrevedere cu scopul de a

încerca soluționare pe cale amiabilă a conflictului și negocierea situației create. Însă,

pârâta nu a fost receptivă la propunerile de soluționare a litigiului, refuzând onorarea

obligațiunilor. De fapt, potrivit pct. 1.2 din contract, pârâta a oferit agentului

imobiliar dreptul exclusiv de a gestiona procesul vânzării imobilului stipulat în

contract, ceea ce înseamnă că, din momentul semnării contractului și pe toată

perioada activă a acestuia, agentul se ocupă de identificarea cumpărătorului prin

orice mijloace în mod exclusiv, cu privarea posibilității pârâtei de a se adresa unor

persoane terțe pentru realizarea acelorași servicii în privința aceluiași imobil. Prin

urmare, Chircev Alexandrina urma să achite prețul negociat, totuși această clauză a

fost încălcată și ignorată. La fel, conform pct. 2.3.5, 2.3.10 din contractul de prestări

servicii, pârâta s-a obligat ca toate întrevederile cu potențialii cumpărători să aibă

loc doar cu prezența reclamantului, iar potențialii cumpărători să fie redirecționați

agentului imobiliar. Astfel, pârâta trebuia să anunțe despre apariția și eventuala

tranzacție de vânzare-cumpărare. Circumstanță care nu s-a întâmplat.

Potrivit reclamantului, Chircev Alexandrina urmează să restituie următoarele

sume: datoria contractuală în mărime de 1 325 euro, iar conform articolelor 602 alin.

(1)-(2), 617 alin. (2) lit. a), 619 alin. (2) din Codul civil, pârâta se află în întârziere

Pagină 2 din 11

din 14 aprilie 2016 pentru suma de 1 325 euro. În acest sens, dobânda de întârziere

pentru suma dată constituie 107 euro.

În concluzie, s-a arătat că pârâta nu a dorit să satisfacă cererea prealabilă, prin

care s-a cerut achitarea plăților, cauzate de neexecutarea clauzelor contractuale.

„PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a solicitat încasarea datoriei contractuale în

cuantum de 1 350 euro și dobânzii legale de întârziere în sumă de 107 euro, precum

și compensarea cheltuielilor judiciare, sub forma cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 1 000 lei și a taxei de stat în valoare de 950 lei (f. d. 9).

În cadrul examinării cauzei, pârâta Chircev Alexandrina, reprezentată de

avocatul Timotin Lilian, a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în

judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca nefondată și compensarea

cheltuielilor judiciare (f. d. 35 – 37).

Prin hotărârea din 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea formulată de „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. s-a admis integral. În aceste

condiții, instanța de judecată a statuat încasarea de la pârâtă în folosul reclamantului

a datoriei contractuale în cuantum de 1 350 euro și dobânzii legale de întârziere în

sumă de 107 euro, precum și compensarea cheltuielilor judiciare, sub forma

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 lei și a taxei de stat în valoare

de 950 lei (f. d. 81, 85 – 93).

Împotriva acestui act de dispoziție, Chircev Alexandrina, reprezentată de

avocatul Timotin Lilian, a declarat apel în termenul legal (f. d. 119). În apărare,

„PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. nu a formulat o referință, deși a fost înștiințat, contra

semnătură, despre inițierea și desfășurarea procesului (f. d. 125).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 15 martie 2018, a respins apelul

formulat de Chircev Alexandrina și a menținut hotărârea din 10 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f. d. 139 – 147).

La 19 iunie 2018, Chircev Alexandrina, reprezentată de avocatul Timotin

Lilian, a declarat recurs împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău din Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 10 octombrie

2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești au ignorat articolele 725 – 732 din Codul civil, întrucât au interpretat

clauzele contractuale în favoarea intimatului, ceea ce a accentuat situația

defavorabilă a ei. La fel, în opinia ei, intimatul nu a prezentat probe pertinente,

veridice și suficiente, care ar putea demonstra că a suferit un prejudiciu. Mai mult,

acesta nu a reușit să dovedească că a prestat servicii în baza contractului încheiat.

Totodată, Chirceva Alexandrina a sugerat că bunul imobil a fost vândut la un

preț mai mic, care era indicat în extrasul Oficiului Cadastral Teritorial. Or, contrar

acestuia, instanțele ierarhic inferioare au încasat suma inițială din contract. În mod

corespunzător, potrivit acesteia, instanța de judecată a stabilit o situație de

îmbogățire fără justă cauză în favoarea intimatului.

La 25 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs „PRO IMOBIL

GRUP” S.R.L., informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (f. d. 164).

Pagină 3 din 11

La 21 august 2018, intimatul a depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil (f. d. 169 - 171).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

mandatul seria MA nr. 1047291 din 1 februarie 2017 dovedește faptul că avocatul

Timotin Lilian a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și

să reprezinte interesele recurentei Chircev Alexandrina, care este subiectul abilitat

cu dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 33 a) în acord cu dispozițiile articolului

430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei au confirmat

că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că

amprenta de obliterare de pe plicul, în care a fost expediată decizia sus –

menționată, conține data de 20 aprilie 2018, ora 08:10. Respectiv, se confirmă că în

această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată recurentului. De

asemenea, avocatul recurentei a pretins că a primit copia actului judecătoresc la 23

aprilie 2018. Recursul împotriva acestuia a fost expediat prin intermediul serviciului

poștal la 19 iunie 2018 (f. d. 161) și a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de

Justiție la 20 iunie 2018 (f. d. 151). Reieșind din aceste împrejurări, instanța de

judecată a constatat că cererea de recurs a fost formulată în limitele de 2 luni de la

comunicarea deciziei, prevăzute de articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentulei referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (f. d.177).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimatul

au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din

Codul de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

Pagină 4 din 11

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursului și casarea

deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu dispunerea pronunțării unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând

o nouă hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia

(nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, Chircev

Alexandrina, reprezentată de avocatul Timotin Lilian, nu a prezentat obiecții în

privința acestui aspect procedural.

Totuși recurenta a susținut că avocata Bucliș Anișoara a continuat să

reprezinte interesele „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. după expirarea procurii nr. 12

din 30 mai 2016, care a fost întocmită pe un termen între 30 mai 2016 până la 30

mai 2017 (f. d. 25). În opinia acesteia, conjunctura respectivă afectează soluțiile

instanțelor inferioare (f. d. 156).

Prin referința formulată, intimatul a considerat că cererea de recurs este

inadmisibilă, ceea ce demonstrează că a susținut opinia instanței de apel în partea

contestată de recurentă (f. d. 169 – 170). Astfel, în decizia din 15 martie 2018,

Curtea de Apel Chișinău a reținut că cererea de chemare în judecată a fost depusă în

perioada valabilității procurii nr. 12 din 30 mai 2016 (f. d. 146).

Colegiul lărgit constată că „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a fost reprezentată

în fața primei instanțe de către avocata Bucliș Anișoara, a cărei împuterniciri au fost

confirmate prin mandatul seria MA nr. 1127306 din 30 ianuarie 2017 (f. d. 46).

Acesta a fost semnat de directorul general al Î. M. „INCASO” S.R.L., Veaceslav

Mîrza, care reprezintă interesele intimatului în baza procurii nr. 12 din 30 mai 2016

(f. d. 25). Într-adevăr, potrivit procurii menționate, avocata avea dreptul să acționeze

în numele intimatului până la 30 mai 2017. Cu toate acestea, reprezentanta acestuia

a susținut acțiunea integral și a oferit explicații în ședința judiciară din 11 mai 2017

(f. d. 74 – 78). Deși avocata a prezentat unele înscrisuri după data respectivă,

instanța de recurs notează că recurenta nu a demonstrat în ce mod acțiunile date au

condus la soluționarea greșită a cauzei, în special, dintr-o atare argumentare nu se

pot deduce consecințele grave asupra procedurii sau care drepturi i-au fost lezate.

Pagină 5 din 11

În continuare, instanța de recurs subliniază că pretinsul incident procedural a

fost înlăturat de administratorul „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. prin depunerea

referinței, în care a declarat că este de acord cu decizia din 15 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău (f. d. 169). Astfel, se va ține de cont că ulterior conducerea

intimatului recunoscut toate acțiunile avocatei. Conjunctura dată se încadrează în

cerințele articolul 249 alin. (1) din Codul civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002,

conform căruia, dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane

fără a avea împuterniciri pentru reprezentare sau cu depășirea împuternicirilor, actul

juridic produce efecte pentru reprezentată numai în cazul în care acesta îl confirmă

ulterior. În acest caz, actul juridic poate fi confirmat atât expres, cât și prin acțiuni

concludente.

Prin urmare, pentru a evita un formalism excesiv, instanța de recurs statuează

de a respinge obiecția invocată mai sus.

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea;

Alineatul 4 din lege citată prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva acestor temeiuri, recurenta a invocat în justificarea opiniei ei

articolul 610 alin. (3) din Codul civil. La fel, aceasta a pretins că instanțele ierarhic

inferioare au apreciat arbitrar probele, întrucât intimatul nu a prezentat probe ce-ar

demonstra întinderea prejudiciului.

Intimatul „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a susținut considerentele deciziei din

15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Cu privire la argumentele date, instanța de recurs învederează că are

competență de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și temeiniciei ei

în fapt. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu, care au fost

stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual anterioare, cu excepția situației

în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

La 8 februarie 2016, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a încheiat cu Chircev

Alexandrina contractul de prestări servicii nr. 2/16, privind vânzarea imobilului.

Termenul de valabilitate a început să curgă de la data semnării și până la 8 iunie

presteze recurentei un complex de servicii (inclusiv juridice, de marketing,

mediatizare, consultare) îndreptate spre vânzarea imobilului amplasat în mun.

Chișinău, bd. Decebal, nr. 23 (Complexul Comercial „Jumbo”), și anume, chioșcul

nr. 247, cu suprafața totală 35 m2. Totodată, potrivit punctului 3.1, beneficiarul și-a

asumat obligația să achite 5 % din prețul la care imobilul va fi vândut. Punctul 1.1.1

din contract stipulează că părțile au estimat valoarea inițială a bunului la suma de

26 500 euro, fiind prețul de vânzare a acestuia (f. d. 64 – 67).

Instanța de recurs notează că, interiorul termenului de valabilitate a

contractului, la 11 aprilie 2016, bunul imobil ce constituia obiect al actului juridic

Pagină 6 din 11

încheiat dintre părți a fost vândut nemijlocit de proprietarul Chircev Alexandrina

cumpărătorului Turta Teodor, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.

12545, înregistrat la aceeași dată (f. d. 21 – 22).

Astfel, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a considerat că recurenta Chircev

Alexandrina a încălcat clauza nr. 2.3.7 din contract, în conținutul căreia era inserată

obligația acesteia de a nu intra în relații privitoare la obiectului contractului.

Respectiv, societatea intimată a depus cererea de chemare în judecată, solicitând

încasarea datoriei contractuale în cuantum de 1 350 euro și dobânzii legale de

întârziere în sumă de 107 euro, precum și compensarea cheltuielilor judiciare, sub

forma cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 lei și a taxei de stat în

valoare de 950 lei (f. d. 9).

Instanța de recurs remarcă că, atât prima instanța (f. d. 81, 85 - 93), cât și

instanța de apel (f. d. 139 - 147), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au

hotărât că pretențiile înaintate de „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. sunt întemeiate și

au admis integral acțiunea, după caz, s-a respins cererea de apel.

Cu privire la fond, instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe.

În acest caz, instanța de recurs subliniază că, potrivit jurisprudenței Ct.E.D.O.,

prin respingerea unui apel, instanța de apel poate, în principiu, doar să susțină

motivele hotărârii instanței inferioare (a se vedea Helle vs Finlanda, 19 decembrie

1997, parag. 59-60, Hirvisaari vs Finlanda, 27 septembrie 2001, parag. 30,

UNCUOĞLU vs Turcia, 5 septembrie 2017, parag. 38). Așadar, este necesar ca

prima instanța să pronunțe o hotărâre motivată în detaliu și completă, pentru a putea

fi considerată drept echitabilă procedura îndreptată împotriva recurentului.

În consecință, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că recurenta nu și-a

îndeplinit obligația contractuală prevăzută în punctul 2.3.7. De asemenea, instanțele

au considerat că prejudiciul trebuie calculat în baza prețului inițial stabilit în punctul

1.1.1 din contractul nr. 2/16 din 8 februarie 2016, și anume, 3 % din 26 500 euro (f.

d. 64).

Instanțele ierarhic inferioare s-au călăuzit de articolele 14, 512 alin. (1), 514,

572 alin. (2), 585, 619, 602, 666, 667, 668, 735, 747 din Codul civil și articolul 4

din Legea nr. 256 din 9 decembrie 2011, privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii. La fel, acestea au administrat înscrisurile prin prisma

articolelor 118, 121, 130 și 131din Codul de procedură civilă.

Revenind la obiecțiile recurentului, Colegiul lărgit reiterează că, aplicarea

doar articolului 14 din Codul civil în cazul existenței unor raporturi contractuale,

este insuficientă, de vreme ce se pretinde repararea unor prejudiciu în urma

neexecutării unei obligații contractuale.

Astfel, instanța de judecată subliniază că intimatul operează în cererea de

chemare în judecată cu noțiunea de datorie contractuală (f. d. 8 – 9). Cu toate

acestea, acesta a pretins că recurenta nu și-a executat obligația contractuală. Opinia

data a fost preluată și acceptată de instanțele ierarhic inferioare. În acest sens,

instanța de recurs decelează că prima instanța a stabilit că debitorul a privat pe

creditor de comision, care este un prejudiciu cauzat în urma neexecutării obligației

și necesită a fi reparat. Iar, în același context, instanța de apel a precizat că recurenta

a încălcat punctul 2.3.7 din contractul din litigiu, întrucât s-a obligat să nu intre în

relații cu alte persoane privitor la obiectul acestui contract juridic. Prin urmare,

Pagină 7 din 11

articolul 14 din Codul civil combinat cu articolul 610 din Codul, invocat de

recurentă, este relevant răspunderii contractuale, deoarece sunt norme generale care

definesc prejudiciul, care la rândul lui, se împarte în prejudiciul efectiv cauzat

creditorului și venit ratat.

Din aceste raționamente, Colegiul lărgit constată că recurenta a invocat

întemeiat că instanțele ierarhic inferioare nu și-au fundamentat actele judecătorești

pe dispoziția din articolul 610 din Codul civil.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de

procedură civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă

erorile judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza

argumentelor livrate de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele

cauzei.

Efectul omisiunii instanței de apel va fi analizat prin prisma consecințelor

juridice pe care aceste le produc în soluționarea cauzei, în special, în limitele

standardelor impuse de articolul 239 din Codul de procedură civilă. Or, în

conformitate cu acesta, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele prezentate

mai sus la normele de drept invocate de recurent, dar și la dispozițiile legale care

sunt relevante speței.

Conform articolului 14 alin. (2) și (3) din Codul civil, se consideră prejudiciu

cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le

suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul

ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obține ca urmare venituri,

persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparația prejudiciilor, partea din

venit rămasă după reparație.

Articolul 603 alin. (1) din Codul civil prevede că debitorul poartă răspundere

numai pentru dol (intenție) sau culpă (imprudență sau neglijență) dacă legea sau

contractul nu prevede altfel sau dacă din conținutul sau natura raportului nu reiese

altfel.

Potrivit articolului 610 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, despăgubirea pe

care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atât prejudiciul efectiv

cauzat creditorului, cât și venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost

posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în

împrejurări normale. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul

nemijlocit (direct) al neexecutării.

În condițiile articolului 611 din Cod civil, la determinarea întinderii

prejudiciului se ține cont de interesul pe care creditorul îl avea în executarea

corespunzătoare a obligației. Determinante pentru această estimare sunt locul și

timpul prevăzute pentru executarea obligațiilor contractuale.

Articolul 725 din același cod indică că un contract trebuie interpretat pe

principiile bunei-credințe. Contractul se interpretează după intenția comună a

părților, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizați.

Pagină 8 din 11

Conform punctului 3.1 din contractul nr. 8 februarie 2016, comisionul pentru

executarea contractului va reprezenta 3 % din prețul, la care va fi vândul imobilul (f.

d. 66).

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit observă că „PRO

IMOBIL GRUP” S.R.L. are dreptul de a cere repararea prejudiciului material.

Totuși, în acest caz, recurentul trebuie să demonstreze că a suferit un prejudiciu

direct, care reprezintă consecințele negative cu caracter patrimonial sau

nepatrimonial (moral) pe care acesta le-a suportat la restabilirea dreptului încălcat,

pierderea sau deteriorarea bunurilor sale. În esență, prejudiciul efectiv sau pierderea

efectivă este valoarea exprimată în bani cu care s-a micșorat patrimoniul

creditorului, fie prin scăderea activului fie prin creșterea pasivului din cauza

neexecutării unei obligații.

De asemenea, instanței de recurs îi revine funcția de a clarifica, dacă acțiunile

recurentei pot fi calificate ca o neexecutare a obligației contractuale. Iar, în fine,

pentru angajarea răspunderii contractuale, urmează a fi dovedită legătura cauzală

între încălcarea (neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea

acestora. Toate aceste elemente trebuie să fie întrunite cumulativ.

Cu privire la existența prejudiciului, instanța de recurs reține că instanțele

ierarhic inferioare au considerat că prejudiciul suferit de intimat este de 1 325 euro.

În opinia Colegiului lărgit, această sumă urmează a fi calificată ca un venit ratat,

deoarece, de fapt, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. a pretins un venit care ar fi fost

posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în

împrejurări normale, avându-se în vedere un comportament obișnuit în cadrul

participării la circuitul civil obișnuit. Astfel, venitul ratat constituie lipsa obținerii

unor foloase patrimoniale pe care creditorul le-ar fi obținut, lipsa de sporire a

patrimoniului, deși acesta putea și trebuia să sporească, dacă nu ar fi fost săvârșită

pretinsa faptă ilicită.

La acest capitol, instanța de judecată subliniază că momentul decisiv este

punctul 3.1 din contractul încheiat între părți. Din interpretarea acestei clauze

contractuale, efectuată prin prisma articolul 725 din Cod civil, rezultă că intenția

recurentei era de a vinde bunul imobil, iar intimatul urma să-i ofere consultanță și

ajutor în acest sens.

Mai mult, în cazul venitului ratat, „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. trebuie să

dovedească posibilitatea obiectivă, reală și nu închipuită, a obținerii unor venituri,

luând în considerație conjunctura dintre cerere și ofertă pe piața de mărfuri și

servicii, concurența, existența resurselor materiale și forței de muncă necesare

realizării activității sale productive, comerciale. Lipsa vreuneia din factorii

enumerați ar avea ca rezultat o simplă coincidență în timp a pierderilor cu

micșorarea volumului realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin

vina debitorului. Totodată, devizul despăgubirilor trebuie să fie precis și chibzuit.

Sarcina probațiunii existenței, precum și a mărimii venitului ratat revine

creditorului, care trebuie să demonstreze că ar fi putut și trebuit să obțină anumite

venituri.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că „PRO IMOBIL GRUP” S.R.L. nu a

întreprins nicio măsură pentru a demonstra prețul, la care a fost vândut bunul imobil

din contract. Or, punctul 2.3.7 din contract stipulează obligația intimatei de a nu

Pagină 9 din 11

intra în relații cu alte persoane, dar nu de a dispune de dreptul de proprietate în

privința bunului său, în special, de a stabili un alt preț, pe care-l consideră

corespunzător cu interesele ei patrimoniale.

În esență, până la finalizarea dezbaterilor judiciare, intimatul a putut să

furnizeze, în diverse etape ale procesului, demersuri cu privire la prezentarea

contractului de vânzare – cumpărare a bunului. Însă acesta nu a purces la asemenea

acțiuni. Materialele cauzei nu arată niciun indiciu că intimatul a fost îngrădit să pună

în discuție chestiunea de mai sus.

În același context, instanța de judecată opinează că, în situația în care

intimatul a invocat un argument în susținerea poziției sale și pentru a combate cele

pretinse de recurent, se aplică principiul „actori incumbit probatio” și articolul 118

alin. (1) din Codul de procedură civilă, care nu aduce atingere echității procesului,

întrucât cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să și o dovedească. Astfel,

intimatului îi revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii valorii chioșcului nr.

247, situat în mun. Chișinău, bd. Decebal, nr. 23 (Complexul Comercial „Jumbo”).

În subsidiar, la evaluarea probelor, în scopul stabilirii faptelor, instanța de

recurs consideră drept pertinente următoarele: pentru a aprecia cuprinsul unor

înscrisuri se aplică, în general, până la momentul dat, criteriul „dincolo de un dubiu

rezonabil”. O astfel de probă poate rezulta din coexistența unor concluzii suficient

de întemeiate, clare și concordate sau a unor prezumții similare și incontestabile ale

faptelor. Pe lângă aceasta, comportamentul părților urmează a fi luat în considerație,

din moment ce sunt obligate să-și probeze alegațiile.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar constată că „PRO IMOBIL GRUP”

S.R.L. nu a prezentat niciun document sau un alt înscris, care ar putea proba faptul

că a suferit un prejudiciu în mărime de 1 325 euro.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază obiecția recurentei, potrivit căreia,

intimatul nu și-a demonstrat pretențiile înaintate. Deci, în absența prejudiciului,

instanța de judecată nu va purcede la examinarea elementelor, care formează un

prejudiciu, întrucât pentru repararea acestuia ele trebuie să fie întrunite cumulativ.

În atare situație, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat

în privința motivelor invocate, cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor judiciare. De fapt, acestea sunt pretenții accesorii care

depind în funcție de pretenția principală (a se vedea, printre alte autorități, Kamil

Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse

Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie

2014, parag. 156).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și confirmă incidența temeiului declarării recursului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă. Or

acestea conduc inevitabil la o soluționare greșită a cauzei. Astfel, Colegiul judiciar

consideră că greșelile la aplicarea legii și la constatarea unor circumstanțe în lipsa

unor probe pertinente pot fi corectate, din moment ce ambele părți au avut

posibilitate de a le comenta și depune observații, iar instanța de recurs are

Pagină 10 din 11

împuternicirea de a pronunța o nouă hotărâre în baza articolului 445 alin. (1) lit. b)

din Codul de procedură civilă și în baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul și de a casa decizia din 15 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și hotărârea din 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Chircev Alexandrina, reprezentată de

avocatul Timotin Lilian.

Se casează decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de „PRO IMOBIL GRUP”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Chircevei Alexandrina, cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat în urma neexecutării contractului, încasarea

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, și se pronunță o nouă

hotărâre, prin care:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de „PRO

IMOBIL GRUP” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Chircevei

Alexandrina, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma

neexecutării contractului, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Pagină 11 din 11