2rac-283/18 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere

2rac-283/18 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-283/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Harabagiu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Vl. Clima, V. Buhnaci, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Firma de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Firma de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Coif” cu privire la încasarea datoriei, anularea proceselor-verbale de recepție finală și

facturii fiscale și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Coif” împotriva Firmei de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni, admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, casată

hotărârea din 4 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central în partea ce ține de

respingerea acțiunii reconvenționale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin

care acțiunea reconvențională a fost admisă. În rest, hotărârea din 4 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 18 noiembrie 2016, Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ”Coif” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că conform contractului de

subantrepriză nr. 87 din 23 septembrie 2015 încheiat cu Societatea cu Răspundere

Limitată ”Coif”, ultima și-a luat angajamentul să execute lucrări de amenajare la

obiectul ”Servicii de întreținere curentă a străzilor, inclusiv suburbii. Lot nr. 1”.

A indicat că la 31 decembrie 2015 la solicitarea pârâtului conform ordinului de

plată nr. 862, pe contul acestuia a fost transferată suma de 529 000 lei.

A specificat că pârâtul nu a prezentat actele necesare care ar confirma executarea

lucrărilor, iar la pretenția din 23 august 2016, nu a fost dat nici un răspuns.

Reclamantul Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni

1

solicită încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” a datoriei în sumă de

529 000 lei, încasarea sumei de 15 870 de lei cu titlu de taxă de stat și a sumei de 110 lei

cu titlu de cheltuieli pentru extrasul de înregistrare a pârâtului.

La 2 martie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” a înaintat cerere

reconvențională împotriva Firmei de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere (f.d. 45-46 Vol. I).

În motivarea cererii reconvenționale, Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” a

menționat că la 23 septembrie 2015 a încheiat cu Firma de Construcție a Drumurilor

”Edilitate” Societate pe Acțiuni contractul de subantrepriză, în baza căruia a executat

lucrările de amenajare la obiectul ”Servicii de întreținere curentă a străzilor, inclusiv

suburbii. Lot nr. 1”.

A relatat că în temeiul pct. 3.1 din contract, Firma de Construcție a Drumurilor

”Edilitate” Societate pe Acțiuni s-a obligat să achite costul lucrărilor executate, însă

lucrările au fost achitate parțial.

A specificat că astfel conform proceselor-verbale de recepție a lucrărilor executate,

semnate de ambele părți, Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a au fost executate lucrări în sumă de 1 613 586 de lei.

Prin scrisoarea din 21 decembrie 2015, Firma de Construcție a Drumurilor

”Edilitate” Societate pe Acțiuni a informat că suma va fi achitată în anul 2016, însă nici

acest termen suplimentar nu a fost respectat.

La fel a reiterat că prin somația din 13 decembrie 2016, Firmei de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni i s-a solicitat achitarea restanței în sumă de

737 443 de lei până la data de 01 ianuarie 2017, iar ca sancțiune a încălcării termenului

de achitare a datoriei, a fost calculată dobânda de întârziere pentru perioada 01 ianuarie

2017 – 02 martie 2017, ce constituie suma de 21 820 de lei.

La 31 mai 2017, Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată suplimentară (f.d. 120-121 Vol. I).

În motivarea cererii suplimentare, a menționat că procesele-verbale de recepție a

lucrărilor executate nr. 70/15 și nr. 70/1 pe luna septembrie 2015 în sumă de 231 704 lei

și respectiv 593 135 de lei au fost semnate de către ”Investitorul” Departamentul

General Transport Public și Căi de Comunicație a Primăriei municipiului Chișinău,

Întreprinderea Municipală Regia Exploatare și Poduri în calitate de ”Antreprenor” și

Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” în calitate de ”Executor”, după care costul

lucrărilor au fost achitate integral.

A specificat că pe parcursul anului 2015 la indicația Departamentului General

Transport Public și Căi de Comunicație, Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” în

baza contractului nr. 27/158 din 31 iulie 2015 de sine stătător, înafara contractului nr. 87

din 23 septembrie 2015, din propria inițiativă a executat lucrări de amenajare a

trotuarelor din satul Condrița.

A menționat de asemenea că prin scrisoarea din 13 decembrie 2016 înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, au fost anexate copiile proceselor-verbale de

recepție de către Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni a

lucrărilor din satul Condrița în sumă de 1 360 392 de lei și 253 194 de lei, solicitând

concomitent și achitarea datoriei în sumă de 737 443 de lei, fiind indicat că din suma

totală de 1 613 586 de lei conform proceselor-verbale de recepție a lucrărilor în satul

Condrița, Societatea cu Răspundere Limitată ”Nouconst” deja a achitat suma de 876

143 de lei.

2

Reclamantul a invocat faptul că procesele-verbale de recepție a lucrărilor în sumă

de 1 360 392 de lei și 253 194 de lei au fost semnate de angajata Firmei de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni, Orlovscaia Irina, care nu era autorizată de a

le semna, depășindu-și astfel atribuțiile de serviciu.

A solicitat anularea proceselor-verbale de recepție a lucrărilor executate de către

Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” în satul Condrița și a facturii fiscale din 13

septembrie 2016 nr. JA3210899 în sumă de 737 443 de lei pentru amenajarea trotuarelor

în satul Condrița conform contractului din 31 iulie 2015.

La 28 iulie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” a depus cerere de

modificare a pretențiilor din cererea reconvențională, solicitând încasarea de la Firma de

Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni a datoriei în mărime de 208

443 de lei, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 234 652,43 de lei, încasarea

sumei de 13 292,86 de lei cu titlu de taxă de stat și a sumei de 13 485,02 lei cu titlu de

taxă de stat achitată greșit (f.d. 165-166 Vol. I.).

Prin hotărârea din 4 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea

depusă de Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni a fost

respinsă. Cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”

a fost respinsă.

Prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni, admis

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, casată hotărârea din 4

august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central în partea ce ține de respingerea

acțiunii reconvenționale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care

acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” a fost

admisă.

S-a încasat de la Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată ”Coif” suma de 208 143 de lei

cu titlu de datorie, suma de 234 652,43 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 01 ianuarie 2016 – 28 iulie 2017, suma de 13 284 de lei cu titlu de taxă de stat

achitată în prima instanță și suma de 9 963 de lei achitată pentru examinarea cauzei în

ordine de apel.

În rest, hotărârea din 4 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a reținut

că prima instanță întemeiat a concluzionat referitor la temeinicia argumentului invocat

de Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni, precum că

Orlovscaia Irina, care a contrasemnat procesul-verbal de recepție nu dispunea de

împuterniciri în acest sens.

Or, instanța de apel invocat că pe parcursul examinării cauzei, Firma de

Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni nu a prezentat careva probe ce

ar confirma argumentul în cauză și nici nu a prezentat probe ce ar demonstra

desemnarea unei alte persoane responsabile pentru predarea recepției lucrărilor.

De asemenea, instanța de apel a conchis că Firma de Construcție a Drumurilor

”Edilitate” Societate pe Acțiuni nu a prezentat probe care ar confirma că în privința

Irinei Orlovscaia ar fi fost aplicate careva sancțiuni sau s-ar fi adresat organelor

competente cu plângere privind acțiunile acesteia la semnarea proceselor-verbale de

recepție a lucrărilor.

3

La caz, instanța de apel a reținut că executarea lucrărilor de către cu Răspundere

Limitată ”Coif” se confirmă atât prin procesele-verbale semnate de părți, cît prin

corespondența între Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni

și Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, prin care Firma de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni recunoaște faptul executării lucrărilor de

către Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, obligându-se să le achite în anul 2016.

La fel, instanța de apel a stabilit că simpla invocare precum că pe factura fiscală nu

este aplicată ștampila Firmei de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni, precum și nici semnătura persoanei responsabile a acesteia, nu poate servi drept

temei pentru declararea nulității facturii.

La 15 mai 2018, Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, casarea hotărârii primei instanțe

în partea respingerii acțiunii depuse și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin

care acțiunea să fie admisă.

Recurentul în motivarea recursului a menționat că atât prima instanță, cât și

instanța de apel nu au dat apreciere declarațiilor Primarului satului Condrița, din care

rezultă că o parte din lucrările de amenajare a străzilor Ștefan cel Mare și Teilor din

satul Condrița au fost executate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif” în lipsa

unor prevederi în acest sens în contractul nr. 87 din 23 septembrie 2015.

De asemenea, recurentul a specificat că la obiectivul ”Servicii de întreținere și

reparație a căilor de comunicație suburbane din municipiul Chișinău, reparații utilități.

Lot nr. 2” în satul Condrița a străzilor Ștefan cel Mare și Teilor, lucrările au fost

executate parțial în anul 2015 și finalizate în luna septembrie anul 2016 conform

procesului-verbal de recepție a lucrărilor în sumă totală de 876 143 de lei, semnate de

”Antreprenorul” nou Societatea cu Răspundere Limitată ”Nouconst”, desemnat de

Primăria municipiului Chișinău la acest obiectiv în anul 2016 și semnate de către

Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”, fără a fi înaintate pretenții financiare

suplimentare.

La fel a relatat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că

procesele-verbale de recepție a lucrărilor executate de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Coif” în satul Condrița a străzilor Ștefan cel Mare și Teilor, fără a fi indicate

luna și anul întocmirii acestora în sumă de 253 194 de lei și 1 360 392 de lei, iar în total

1 613 586 de lei, precum și factura fiscală din 13 decembrie 2016 de achitare a

Societății cu Răspundere Limitată ”Coif” a sumei de 737 443 de lei, au fost întocmite cu

grave abateri a legislației în vigoare.

Mai mult ca atât, a invocat că la calcularea dobânzii de întârziere, instanța de apel

în mod eronat a aplicat prevederile art. 585 și 619 din Codul civil, astfel neîntemeiat a

admis cerințele înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Coif”.

La 09 iulie 2018, Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a depus recurs suplimentar, solicitând în principal admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare , iar în subsidiar

casarea integrală a deciziei instanței de apel, casarea hotărârii primei instanțe în partea

respingerii acțiunii depuse și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

La 03 septembrie 2018 Firma de Construcție a Drumurilor ”Edilitate” Societate pe

Acțiuni a depus cerere, prin care a solicitat anexarea la materialele cauzei a copiei

4

ordonanței din 17 august 2018 privind pornirea urmăririi penale conform semnelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe

faptul escrocheriei comise în privința Firmei de Construcție a Drumurilor ”Edilitate”

Societate pe Acțiuni.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 4 aprilie 2018, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 mai 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

5

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Firma de Construcție a

Drumurilor ”Edilitate” Societate pe Acțiuni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Firma de Construcție a Drumurilor

”Edilitate” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

6