2ra-1202/18 — încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor

Dosarul nr. 2ra-1202/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: N. Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Oleg Tricolici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată a Cristinei Gîsca împotriva lui

Oleg Tricolici cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Cristina Gîsca și modificată hotărârea din 07 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 11 septembrie 2017, Cristina Gîsca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Oleg Tricolici cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copilul

minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că împreună cu pârâtul sunt părinții

copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, conform certificatului de naștere seria și

numărul XXXXX din XXXXX. Din momentul nașterii copilului, părinții acestuia

locuiesc separat, copilul fiind doar în grija și întreținerea mamei.

Cristina Gîsca a susținut că locuiește împreună cu copilul în spațiul locativ

acordat dânsei de către angajatorul Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul Clinic

de Traumatologie și Ortopedie”, unde lucrează în funcția de asistentă medicală.

Reclamanta a invocat că Oleg Tricolici nu-și onorează obligațiile în calitate de

tată și nu participă la creșterea, educarea și întreținerea fiicei, de una singură fiindu-i

foarte greu din punct de vedere financiar. Pârâtul lucrează din 01 martie 2011 în Franța

în baza unui contract de muncă pe un termen nedeterminat, însă nu cunoaște mărimea

salariului primit de către acesta, precum nici dacă are alte potențiale venituri, motiv din

care solicită încasarea pensiei de întreținere a copilului minor într-o sumă bănească

fixă.

1

Cristina Gîsca a menționat că potrivit datelor Biroului Național de Statistică,

minimul de existență pentru copiii în vârstă de 1-6 ani în mediu pentru anul 2016

constituie 1466,8 lei.

Prin urmare, ținând cont și de o eventuală creștere a acestui indice, reclamanta a

solicitat încasarea din contul lui Oleg Tricolici a pensiei de întreținere pentru copilul

minor în sumă fixă de 2000 de lei lunar, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat din contul lui Oleg Tricolici în beneficiul

Cristinei Gîsca pensia de întreținere pentru copilul minor XXXXX, născută la

XXXXX, în mărime de 1000 de lei lunar, începând cu 11 septembrie 2017 și până la

atingerea majoratului de către copil. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-

a încasat din contul lui Oleg Tricolici în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 360

de lei.

Instanța de judecată, reieșind din prevederile art. 58 Codul familiei și informația

eliberată de Biroul Național de Statistică cu privire la valoarea minimului de existență

pentru un copil de vârsta 1-6 ani, a concluzionat asupra admiterii parțiale a acțiunii și

încasării din contul lui Oleg Tricolici a pensiei de întreținere pentru copilul minor în

sumă de 1000 de lei lunar, or, obligația de întreținere a copiilor revine ambilor părinți,

iar pârâtul a recunoscut în referință că este de acord cu încasarea acestei sume.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Cristina Gîsca și modificată hotărârea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, fiind majorat cuantumul pensiei de întreținere pentru copilul

minor XXXXX, încasată din contul lui Oleg Tricolici în beneficiul Cristinei Gîsca de

la 1000 de lei lunar până la 1200 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii de

chemare în judecată – 11 septembrie 2017 până la atingerea majoratului de către copil.

În rest, hotărârea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost

menținută.

Instanța de apel a conchis că de regulă, suma cu titlu de valoare a minimului de

existență stabilită de Biroul Național de Statistică (la caz în anul 2017 fiind de 1866,30

de lei pentru un copil în vârstă de 1-6 ani din orașe mari) urmează a fi împărțită în mod

egal ambilor părinți, însă în speță, reieșind din circumstanțele cauzei și interesul

superior al copilului, apelanta-reclamantă Cristina Gîsca are nevoie de un suport

material mai mare pentru a oferi condițiile de viață necesare dezvoltării copilului și

anume, de 1200 de lei lunar.

La data de 03 mai 2018, Oleg Tricolici, prin intermediul avocatului Miroslav

Căuș, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 07

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În susținerea recursului, recurentul a invocat aplicarea eronată de către instanța de

apel a normelor de drept material, considerând decizia din 20 februarie 2018 ilegală și

nemotivată.

Oleg Tricolici a indicat că instanța de apel a ignorat cererea de amânare a ședinței

de judecată din 20 februarie 2018 depusă de avocat, recurgând contrar procedurii la

2

examinarea cauzei în lipsa sa și la emiterea deciziei. La caz, avocatul Miroslav Căuș a

fost antrenat la examinarea unei alte cauze, fiind în imposibilitate de a se prezenta la

ședința de judecată a instanței de apel.

Recurentul a menționat că instanța de apel neîntemeiat a majorat cuantumul

pensiei de întreținere, deoarece argumentul intimatei-reclamante Cristina Gîsca precum

că dânsul ar avea un venit de 1400 de euro lunar nu corespunde adevărului și este

declarativ, la materialele cauzei nefiind prezentată nici o probă în acest sens.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 20 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău redactată integral, a fost expediată în adresa recurentului Oleg Tricolici

la 06 martie 2018 potrivit scrisorii de însoțire nr. 2826 (f.d. 115), lipsind însă date cu

privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Oleg Tricolici la 03 mai 2018 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 22 mai 2018, în adresa intimatei Cristina Gîsca a fost expediată copia

recursului declarat de Oleg Tricolici, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței la recurs.

La 12 iunie 2018, Cristina Gîsca a depus referință, solicitând respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg

Tricolici este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Tricolici nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului, argumentul

recurentului Oleg Tricolici precum că neîntemeiat cauza a fost examinată în ordine de

apel în absența reprezentantului său, care a depus cerere de amânare a ședinței de

judecată din 20 februarie 2018, or, acesta era obligat să comunice instanței de apel

motivul imposibilității de a se prezenta la ședința de judecată cu prezentarea probelor

care dovedesc acest motiv, pe când în cererea de amânare a fost indicat doar faptul că

avocatul Miroslav Căuș este în imposibilitate de a se prezenta.

Mai mult ca atât, deși invocă în cererea de recurs examinarea cauzei în lipsa sa,

recurentul nu a solicitat restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, ci

menținerea hotărârii primei instanțe, fapt ce denotă invocarea declarativă a acestui

argument.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oleg

Tricolici ca inadmisibil.

4

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Oleg Tricolici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5