2ra-1071/18 — partajarea averii proprietate comună pe cote părți

Dosarul nr. 2ra-1071/18

Prima instanță: Judecătoria Ștefan Vodă (jud: I. Nașco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, A. Minciuna, V. Negru)

ÎNCHEIERE

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Galina Maxian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru

Bădulescu împotriva Galinei Maxian cu privire la partajarea averii proprietate comună

pe cote-părți,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Galina Maxian și menținută hotărârea din 26

decembrie 2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă,

c o n s t a t ă :

La 13 octombrie 2015, Alexandru Bădulescu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Galinei Maxian cu privire la partajarea averii proprietate comună pe

cote-părți.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că împreună cu pârâta dețin în

proprietate comună pe cote-părți a câte ½ din casa de locuit situată în XXXXX,

precum și câte ½ din terenul aferent cu suprafața de 0,0663 ha, în temeiul hotărârii din

24 mai 2007 a Judecătoriei Slobozia, menținută prin decizia din 16 octombrie 2007 a

Curții de Apel Bender, prin care s-a recunoscut dreptul său de proprietate asupra ½

cotă-parte din imobile conform testamentului nr. 473 din 04 mai 1995.

Alexandru Bădulescu a indicat că deși este proprietarul legitim al imobilului

menționat din 16 octombrie 2007, data emiterii deciziei Curții de Apel Bender, în

prezent irevocabilă, se află în imposibilitate de a se folosi de dreptul său constituțional

la locuință, deoarece în realitate se folosește de casa de locuit în întregime doar Galina

Maxian. La propunerea sa de partajare benevolă a bunurilor imobile, pârâta categoric a

refuzat.

Reclamantul a solicitat partajarea proprietății comune pe cote-părți - casa de

locuit și terenul aferent situate în XXXXX, pe cote-părți a câte ½.

1

Prin încheierea din 12 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ștefan Vodă, s-a pus în

sarcina OCT Ștefan Vodă să efectueze raportul de constatare cu privire la modul de

folosință al casei de locuit și terenului aferent, amplasate în XXXXX.

Potrivit raportului de constatare nr. 1 din 04 februarie 2016, întocmit de către

OCT Cimișlia în scopul stabilirii modului de folosință a bunurilor imobile, s-a

constatat imposibilitatea executării lucrărilor de perfectare a proiectului cu privire la

stabilirea modului de folosință a imobilului cu nr. cadastral XXXXX în părți egale a

câte ½, deoarece proiectul prezentat nu permite acest lucru.

Prin încheierea din 05 mai 2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă, s-a dispus efectuarea

expertizei de evaluare a casei de locuit și terenului aferent, amplasate în XXXXX în

fața expertului fiind pusă întrebarea: care este prețul de piață al casei, ținând cont de

locație, materialele utilizate la construcție, infrastructură, cererea și oferta care există în

localitatea dată?

La 16 mai 2016 a fost întocmit de către SRL „Muscat” raportul de evaluare a

bunului imobil, conform căruia valoarea probabilă de piață a casei de locuit și terenului

aferent situate pe XXXXX, constituie suma de 849 606 lei, dintre care 783 182 lei –

casa de locuit cu construcții auxiliare, beci și amenajări și 66 424 lei – terenul aferent.

Astfel, având în vedere concluzia specialiștilor, Alexandru Bădulescu a solicitat

încasarea din contul Galinei Maxian a sumei de 424 803 lei, ce constituie ½ din costul

casei de locuit și terenului aferent, precum și compensarea din contul pârâtei a

cheltuielilor de judecată compuse din 2300 lei – cheltuieli de asistență juridică, 2288

lei – plata pentru efectuarea raportului de constatare și 2200 lei – plata pentru

întocmirea raportului de evaluare.

Prin hotărârea din 26 decembrie 2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă, s-a partajat

averea, proprietate comună pe cote-părți ce aparține lui Alexandru Bădulescu și

Galinei Maxian, câte ½ cotă-parte din casa de locuit cu constrcuții auxiliare, beci și

amenajări la prețul de 783 182 lei și lotul de teren aferent casei cu suprafața de 663

m.p. la prețul de 66 424 lei, situate pe XXXXX, în modul următor. S-a atribuit Galinei

Maxian în natură bunurile imobile în întregime, cu încasarea din contul acesteia în

beneficiul lui Alexandru Bădulescu a prețului la ½ cotă-parte din casa de locuit și

terenul aferent în sumă de 424 803 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă

totală de 7788 lei. Totodată, s-a încasat din contul Galinei Maxian în benficiul statului

taxa de stat în sumă de 12 744 lei.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

s-a corectat greșeala din dispozitivul hotărârii din 26 decembrie 2016 a Judecătoriei

Ștefan Vodă, suma de 7788 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fiind înlocuită cu suma

corectă de 6788 lei.

Prin decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Galina Maxian și menținută hotărârea din 26 decembrie 2016 a

Judecătoriei Ștefan Vodă.

Instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia atribuirii în întregime Galinei

Maxian a casei de locuit și terenului aferent, cu compensarea lui Alexandru Bădulescu

a ½ din costul bunurilor imobile, or, ultimul se află în imposibilitate de a locui în

imobilul litigios și de se folosi de cota-parte ce-i aparține, iar pârâta nu acceptă varianta

reclamantului de a înstrăina bunurile imobile cu împărțirea banilor obținuți.

2

De asemenea, instanța de apel a reținut că, deși Galina Maxian a obiectat

împotriva concluziei din raportul de evaluare întocmit de SRL „Muscat”, nu a solicitat

în cadrul examinării cauzei în instanța de fond efectuarea unei expertize sau a unui

raport de evaluare repetată a bunurilor imobile, iar la cererea de numire a unei

expertize înaintată abia la Curtea de Apel Chișinău, nu a prezentat probe care să

confirme faptul imposibilității de înaintare a unei astfel de cereri în prima instanță, în

vederea administrării de noi probe.

La data de 03 aprilie 2018, Galina Maxian a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând modificarea deciziei din 07 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău și hotărârii din 26 decembrie 2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă, conform

raportului de evaluare a proprietății nr. 2017/17 din 30 august 2017.

În susținerea recursului, recurenta a indicat că niciodată nu i-a îngrădit

intimatului-reclamant Alexandru Bădulescu accesul liber la cota sa parte din casa de

locuit și terenul aferent, ultimul neprezentând probe ce demonstrează limitarea

dreptului de proprietate. Astfel, instanțele ierarhic inferioare s-au bazat la pronunțarea

hotărârilor doar pe afirmațiile neprobate ale intimatului. Nu a acceptat înstrăinarea

casei de locuit doar din motivul că nu dispune de un alt spațiu locativ.

Galina Maxian a menționat că instanța de apel neîntemeiat nu a ținut cont de

concluzia din raportul de evaluare a proprietății nr. 2017/17 din 30 august 2017,

întocmit de SRL „Imocost”, prezentat Curții de Apel Chișinău, potrivit căruia valoarea

de piață a casei de locuit și terenului aferent constituie 549 000 lei și nu 849 606 lei,

precum a prezentat Alexandru Bădulescu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău redactată integral, a fost expediată în adresa recurentei Galina Maxian la

21 decembrie 2017 potrivit scrisorii de însoțire nr. 18563 (f.d. 232, volumul I), lipsind

însă date cu privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Galina Maxian la 03 aprilie 2018

se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 08 mai 2018, în adresa intimatului Alexandru Bădulescu a fost expediată copia

recursului declarat de către Galina Maxian, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței la recurs.

La 30 mai 2018, Alexandru Bădulescu a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil, considerând concluzia instanțelor ierarhic inferioare

corectă și legală.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina

Maxian este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

3

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina Maxian nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului, argumentul recurentei

Galina Maxian precum că, potrivit raportului de evaluare a proprietății nr. 2017/17 din

30 august 2017, întocmit de SRL „Imocost”, valoarea de piață a casei de locuit și

terenului aferent constituie 549 000 lei și nu 849 606 lei, precum a prezentat intimatul-

reclamant Alexandru Bădulescu, deoarece recurenta nu a probat faptul imposibilității

de a solicita și prezenta evaluarea bunurilor imobile în cadrul examinării cauzei în

prima instanță.

Or, părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe în instanța

de apel, doar în cazul în care demonstrează că au fost în imposibilitate de a prezenta

proba în termen, pe când în speță, însăși Galina Maxian a declarat în ședința de

judecată a primei instanțe că nu solicită dispunerea efectuării unei noi expertize.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

4

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Galina Maxian ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Galina Maxian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5