3ra-1146/18 — anularea actului administrativ, restabilirea în functie, repararea prejudiciului cauzat si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, restabilirea în functie, repararea prejudiciului cauzat si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1146/18 — anularea actului administrativ, restabilirea în functie, repararea prejudiciului cauzat si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-1146/18
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)
Î N C H E I E R E
5 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
judecătorii: Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victoria Tîmbur,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Tîmbur
împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în
funcție, repararea prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de avocatul Constantin Sidorovici în interesele Victoriei Tîmbur
și s-a menținut hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă :
La 30 ianuarie 2017 Victoria Tîmbur, a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în
funcție, repararea prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în urma perchezițiilor efectuate la data
de 30 septembrie 2016, Direcția securitate internă a Serviciului Vamal al Republicii
Moldova a inițiat ancheta de serviciu, în rezultatul căreia s-a constatat că 28 de
colaboratori vamali, care au fost reținuți, nu au îndeplinit instrucțiunile de serviciu
conform Regulamentului intern.
În continuare, Victoria Tîmbur a menționat că, prin ordinul nr. 1280-p din 25
noiembrie 2016 i-a fost aplicată sancțiune disciplinară - destituirea din funcție. Cu
ordinul enunțat a luat cunoștință la data de 1 decembrie 2016, iar la 16 decembrie 2016
a depus cerere prealabilă în adresa Serviciului Vamal, la care a primit răspuns la 13
ianuarie 2017.
În opinia reclamantei, ordinul este ilegal și neîntemeiat, fiind bazat pe faptul că în
privința sa a fost intentat dosar penal.
A explicat că, în cadrul Serviciului Vamal activează de 14 ani, niciodată nu a fost
sancționată disciplinar, dimpotrivă fiind premiată de nenumărate ori.
1
În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 16- 20 din Legea
contenciosului administrativ, art. 166-167 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta Victoria Tîmbur a solicitat anularea parțială a ordinului nr. 1280 din 25
noiembrie 2016 în partea aplicării în privința sa a sancțiunii disciplinare - eliberarea din
funcția deținută la Biroul Vamal Bender, restabilirea la locul de muncă, încasarea
salariului pentru lipsa forțată de la lucru și a cheltuielilor pentru serviciile de asistență
juridică.
Prin hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea
depusă de Victoria Tîmbur a fost respinsă ca fiind tardivă.
Prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de avocatul Constantin Sidorovici în interesele Victoriei Tîmbur și s-a
menținut hotărârea din 2 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La data de 3 iulie 2018, Victoria Tîmbur a declarat recurs împotriva deciziei din 17
ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel, o
consideră ilegală, nefondată și care urmează a fi casată din următoarele considerente.
Instanța de apel la emiterea deciziei s-a bazat pe probe inadmisibile, a interpretat în
mod eronat legea, astfel fiind încălcate esențial normele de drept material.
A menționat că, Curtea de Apel Chișinău nu a constatat și elucidat toate
circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei și anume raportul material
litigios, norma juridică aplicabilă acestuia, esența încălcării drepturilor sale.
Recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și
a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă să
fie admisă integral.
Prin referința depusă la data de 24 august 2018, Serviciul Vamal a solicitat
respingerea recursului declarat ca fiind nefondat.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 ianuarie 2018, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 3 iulie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Victoria Tîmbur, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
2
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie
un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă
statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Victoria Tîmbur, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
3
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Victoria Tîmbur.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
4