3ra-905/18 — incasarea sumei retinuta cu titlu de impozit pe venit.

Dosarul nr. 3ra-905/18

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru: D. Chistol

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zamșa Viorel împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea sumei reținute cu titlu de impozit

pe venit,

împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și menținută hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru

c o n s t a t ă:

La data de 27 decembrie 2016, Zamșa Viorel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ și

încasarea sumei reținute cu titlu de impozit pe venit.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 21 iunie 1998 a fost angajat în cadrul

organelor afacerilor interne în baza ordinului MAI nr. 286ef, unde a activat până la

împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, ultima funcție deținând de ofițer

superior urmărire penală al Secției urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Dubăsari.

A susținut că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 73ef din 06 februarie

2015, a încetat serviciul în poliție, precum și contractul individual de muncă în legătură cu

împlinirea vechimii în muncă, ce permite dreptul la pensie pe linia MAI, cu achitarea

compensației bănești pentru concediile neutilizate și a indemnizației unice de concediere

conform art. 47 alin. (1) lit. c) și 65 alin. (2) din Legea cu privire la activitatea poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012.

Astfel, a fost eliberat din funcția de ofițer superior urmărire penală al Secției urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție Dubăsari al IGP al MAI, începând cu 09 februarie 2015.

La momentul concedierii i-a fost stabilită indemnizația unică de concediere în mărime

de 114.306,50 de lei.

1

A declarat că după mai multe adresări, tocmai peste jumătate de an, și anume la 03 iunie

2015, pârâtul Inspectoratul General al Poliției i-a achitat indemnizația unică de concediere,

care a fost ilegal impozitată, deoarece la data încetării serviciului și stabilirii indemnizației în

mărime de 114.306,50 de lei – 09 februarie 2015, suma respectivă conform legii nu urma să

fie impozitată din motiv că schimbările în Codul fiscal legate de impozitarea venitului plătit

au intrat în vigoare la 01 mai 2015.

A reiterat că în urma impozitării i-a fost achitată doar suma de 93.508,80 de lei, fiindu-i

reținută ilegal suma de 20.797,70 de lei ca impozit pe venit din vina pârâtului care nu a

efectuat achitarea la timp.

A menționat că la 08 decembrie 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul

General al Poliției, solicitînd achitarea sumei de 20.797,70 de lei reținută ilegal ca impozit pe

venit, însă prin răspunsul nr. 34/5-Z-163/16 din 20 decembrie 2016 a primit refuz în legătură

cu modificările operate la Codul fiscal prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, potrivit cărora

începând cu 01 mai 2015, indemnizația unică de concediere este ca sursă de venit

impozabilă.

A invocat reclamantul că refuzul pârâtului de ai achita suma de 20.797,70 de lei,

impozitată din indemnizația unică de concediere stabilită în mărime de 114.306,50 de lei,

este ilegal și neîntemeiat, deoarece nu poate o lege să-și extindă efectele juridice asupra unor

stări de fapt și raporturi consumate sau începute înaintea intrării acesteia în vigoare.

A susținut că conform art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în cazul eliberării din serviciu în legătură

cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori lichidării subdiviziunii, polițistului i

se acordă o indemnizație unică de concediere în corespundere cu vechimea calendaristică în

serviciu în Poliție de la 20 la 25 ani – în mărime de 14 salarii lunare.

Reieșind din prevederile art. 143 alin. (1) și (2) Codul muncii, dacă se contestă

cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din serviciu, angajatorul este obligat,

în orice caz, să-i plătească, în termenele prevăzute suma contestată.

A afirmat că Inspectoratul General al Poliției la 03 iunie 2015 i-a transferat pe card

suma de 93.508,80 de lei, sumă impozitată a indemnizației de 114.306,50 de lei, fiindu-i

reținută ilegal suma de 20.797,70 de lei ca impozit pe venit.

A invocat reclamantul că la data eliberării din funcție, conform art. 20 lit. g) Cod fiscal,

în vigoare la acel moment, în venitul brut nu se includeau indemnizațiile de concediere

stabilite conform legislației.

Prin urmare, la pensionarea lui din funcție – 09 februarie 2015, indemnizația unică de

concediere în mărime de 114.306,50 de lei stabilită conform legii, nu se supunea impozitării.

Faptul că indemnizația unică de concediere i-a fost achitată abia la 03 iunie 2015, din

vina angajatorului, după modificările în Codul fiscal, nu justifică în niciun mod impozitarea

acesteia, or, conform art. 6 alin. (1)-(3) Cod civil, legea civilă nu are caracter retroactiv.

În contextul expus, a cerut Zamșa Viorel încasarea din contul Inspectoratului General al

Poliției în beneficiul său sumei de 20.797,70 de lei reținută ilegal cu titlu de impozit pe venit.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost

admisă și încasată din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Zamșa

Viorel suma de 20.797,70 de lei reținută ilegal cu titlu de impozit pe venit.

Prin decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat

de către Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea din 12 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că reieșind

din prevederile art. 6 Cod civil, precum și principiului aplicării legii în timp, în special

2

efectul neretroactivității legii, legea intră în vigoare la data publicării ei și se aplică situațiilor

care se ivesc după intrarea ei în vigoare, dar nu și celor anterioare, respectiv, faptele

creatoare, modificatoare sau extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare

la data când ele au avut loc, o lege ulterioară neputând să aducă atingere situațiilor juridice

anterioare.

Au constatat instanțele de judecată ierarhic inferioare că potrivit modificărilor operate la

Codul fiscal prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, începând cu 01 mai 2015, au fost abrogate

prevederile art. 20 lit. g) Cod fiscal, care stabileau ca tip de venit impozabil indemnizația de

concediere stabilită de legislația în vigoare și actualmente acest tip de venit cade sub

incidența art. 18 lit. o) Cod fiscal, ca sursă de venit neimpozabil ce urmează să fie inclusă în

venitul brut al contribuabilului, iar din suma indemnizației care urmează să fie achitată

începând cu data de 01 mai 2015, dată când au intrat în vigoare modificările sus-menționate,

entitatea este obligată să impoziteze acest venit în modul general stabilit.

Au notat instanțele de judecată că legea civilă nu are efect retroactiv și modificările la

Codul fiscal, care au intrat în vigoare la data de 01 mai 2015, nu sunt aplicabile la cazul

speței.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că la data apariției dreptului

lui Zamșa Viorel de a beneficia de plata indemnizației unice de concediere – 09 februarie

2015, în mărime de 114.306,50 de lei, erau în vigoare prevederile Codului fiscal, care

stabileau că respectiva sursa de venit nu se supune impozitării.

Prin urmare, pârâtul nu era în drept să rețină impozitul pe venit în mărime de 20.797,70

de lei din indemnizația unică de concediere - 114.306,50 de lei stabilită conform legii, care

urma să fie achitată reclamantului în legătură cu pensionarea pe linia MAI.

Referitor, la argumentul Inspectoratului General al Poliției precum că la situația din 09

februarie 2015 nu dispunea de surse financiare suficiente pentru a achita reclamantului

indemnizația unică de concediere în mărime de 114.306,50 de lei în legătură cu faptul că nu

era aprobat bugetul pentru anul 2015, iar această obligație de plată nu a fost prevăzută în

bugetul aprobat pentru anul 2014, instanțele de judecată ierarhic inferioare au notat că lipsa

surselor financiare nu absolvește nici într-un caz Inspectoratul General al Poliției de la

executarea obligațiilor sale în termenul rezonabil prevăzut de legislația în vigoare și nu

trebuie să lezeze drepturile reclamantului Zamșa Viorel garantate de legislația în vigoare.

La 15 mai 2018 și ulterior la 17 mai 2018, Inspectoratul General al Poliției a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

În susținerea recursului Inspectoratul General al Poliției a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa Inspectoratului General al Poliției la 22 martie 2018 (f.d.

67), însă lipsesc date când a fost recepționată de către recurent.

Totodată, din textul cererii de recurs rezultă că Inspectoratul General al Poliției a făcut

cunoștință cu decizia recurată la 26 martie 2018.

3

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției la

15 mai 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 11 iunie 2018, în adresa lui Zamșa Viorel a fost expediată copia recursului

declarat de către Inspectoratul General al Poliției, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Inspectoratului

General al Poliției precum că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță,

cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, deoarece fără specificarea

4

prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care circumstanțe acestea rezultă, nu permite

încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de procedură

civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării cauzei asupra cărora instanțele de judecată

ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5