3ra-1100/18 — contestarea parțială a actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1100/18

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – A. Negru

Instanța de apel: CA Chișinău – V. Negru, V. Mihaila, A. Bostan

ÎNCHEIERE

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la acțiunea Cristinei Martin împotriva Ministerului Justiției cu

privire la contestarea parțială a actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 15 septembrie 2016,

constată:

La 28 aprilie 2016 Cristina Martin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 152 din

data de 17 februarie 2016, în partea substituirii Cristinei Martin în cadrul Comisiei

de autorizare și disciplină a administratorilor autorizați.

În motivarea acțiunii Cristina Martin a indicat că la 12 octombrie 2015, prin

Ordinul Ministerului Justiției nr. 449 a fost aprobată componența nominală a

Comisiei de autorizare și disciplină a administratorilor autorizați, aceasta fiind

desemnată în calitate de membru titular din partea Ministerului Justiției.

La 17 februarie 2016 prin intermediul poștei electronice Cristina Martin a

primit înștiințare privind modificarea ordinului nr. 449 din 12 octombrie 2015 și

anume înlocuirea acesteia cu un alt membru desemnat de Ministerul Justiției, fără

a face vreo argumentare a necesității de substituire.

Nefiind de acord cu ordinul nr. 152 din 17 februarie 2016 și în scopul

respectării procedurii prealabile reclamanta la 02 martie 2016 a depus cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului, considerându-l ca fiind

nemotivat și emis contrar normelor legale, însă Ministerul Justiției nu a răspuns la

cererea prealabilă și nu a anulat ordinul.

În susținerea ilegalității ordinului contestat Cristina Martin a invocat faptul că

deși ordinul respectiv prevede modificarea membrilor Comisiei de autorizare și

disciplină a administratorilor autorizați, prin substituirea acesteia cu o altă

persoană, ceea ce presupune încetarea mandatului membrului substituit, însă ca

temei fiind indicate prevederile referitor la instituirea Comisiei, statutul juridic și

reguli de organizare a activității acesteia.

Astfel, Ministerul Justiției la emiterea ordinului contestat nu a respectat

prevederile legale și nu a indicat temeiul de încetare a mandatului Cristinei Martin

prin substituirea acesteia cu o altă persoană și reieșind din faptul nesoluționării a

1

litigiului pe cale amiabilă, ordinul contestat urmează a fi anulat, ca fiind nemotivat

și emis contrar normelor legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 15

septembrie 2016 s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul

Ministerului Justiției nr. 152 din 17 februarie 2016, s-a restabilit Cristina Martin în

calitate de membru al Comisiei de autorizare și disciplină a administratorilor

autorizați. ( f.d. 41, 47-49).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 13 iunie 2017 a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției, a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din data de 15 septembrie 2016. ( f.d. 73, 74-82)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 22 iunie 2018 Ministerul

Justiției a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii. ( f.d. 85-88)

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat

eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele administrate la

materialele dosarului.

Ministerul Justiției a menționat că ordinul contestat a fost emis cu scopul

asigurării unei bune funcționări a Comisiei de autorizare și disciplină a

administratorilor autorizați, ori reclamanta Cristina Martin a fost aleasă în

componența comisiei nominalizate, ca reprezentant desemnat de Ministerul

Justiției, deși nu era angajată a Ministerului Justiției.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 iunie

2017, informații privind recepționarea acesteia de către Ministerul Justiției la

materialele dosarului lipsește.

Astfel, recursul declarat la 22 iunie 2018, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Ministerul Justiției, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

2

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

3